Sâmbătă noaptea, cu mamele în club

Am fost în club, vă rog să nu râdeți. Nu că aș fi vrut. Dar a fost ziua de naștere a unei prietene. Ea a vrut și cunoașteți regula în această situație: nu poți refuza sărbătorita. Pentru toți cei care m-au văzut și s-au întrebat ce caută o mamă serioasă ca mine la 2 noaptea ridicând media de vârstă într-un club din capitală, să știți că există o explicație. Că m-au văzut cel puțin două persoane, sunt aproape mândră de mine. Am dovezi că există și aici viață socială! :))

Podea lipicioasă. Săruturi pasionale. Mâini care se caută în timpul dansului să se lovească. Astea-s părțile frumoase. Plus faptul că, în sfârșit, ai ieșit în club și nu-ți mai pasă cine-i mai e pe-acolo. Sau cine se uită la tine. Că oricum nu cunoști pe nimeni. Și ai iubit, care te așteaptă acasă. Plus că nici la categoria MILF nu te încadrezi, având în vedere că ai alăptat aproape un deceniu.

Dar podele lipicioase. Săruturi pasionale. Melodii pe care nu le recunoști nici când se termină.

Când eram eu mai în forță mutând greutatea de pe stângul pe dreptul, mă trage una dintre fete aproape și-mi zice: așa, să ne antrenăm pentru când vom veni cu copiii noștri pe-acia.

Am râs și m-am simțit eliberată.

Că nu eram singura care se gândea la copii într-o sâmbătă seara, într-un club din capitală, cu multe fete în bustieră și băieți cu bicepsul dus la sală.

Cred că se întâmplă ceva în capul femeii după ce devine mamă. Primele 50 de lentile prin care vezi lumea sunt din prisma copilului tău care aici o să ajungă. Da, și când n-ar trebui să faci asta, că doar de aia ai fugit într-un club cu muzică tare și mulți străini cu care să împarți același metru pătrat de podea lipicioasă.

Nu aș vrea să scadă natalitatea în această țară, dar după ce ai copii, începi să nu mai vezi bicepși, ci îți vine să-i dai un laibăr, să nu-l tragă la rinichi, maică. Sau poate ar fi trebuit totuși să beau niște tequilla.

Mai mult mișto nu mi-aș permite să fac, pentru că adevărul e că nu suntem chiar așa de babe. Și că nu ne-a dat mami sau tati bani de intrare. Și că arătam mai bine decât un procent îngrijorător de tinere biologic editate. Plus că era destul de noapte, să zicem că nu se vedea laba gâștii în lumina de stroboscoape. Avantajul vârstei este însă mare. După un anumit prefix (nu spun care), te doare la bascheți. Și la bascheți nu e o figură de stil, fiindcă e posibil ca unele dintre noi să nu fi fost pe tocuri. Ceea ce la 18 ani mi s-ar fi părut pur și simplu inacceptabil! Dar am țopăit regulamentar fără să-mi vină să mă descalț după primele 5 minute.

Cineva și-a exprimat sincera îngrijorare că nu consum băuturi alcoolice. A crezut că sunt bolnavă. Eu, săraca de mine, sunt doar simandicoasă. Sincer, la cum se strâmbă oricine după un shot de tequilla, îmi vine justa întrebare: Mirunooo, poți fugi mai tare? A dispărut îngrijorarea când am început să mut greutatea. Pot să mă distrez și pe uscat, dați muzica mai tare.

Deci vă rog să nu vă supărați pe mine. După minunata ispravă, nicio mamă n-a fost accidentată. Toată lumea a ajuns cu bine acasă. Mai mergem, normal, dar numai obligate :)) După cum spuneam, să facem ziua Alinei în fiecare lună.

A fost cea mai teleportatoare experiență, pentru care sunt imens de recunoscătoare. Am ieșit în club cu prietenele mele, eram un grup hotărât, în siguranță, copiii au rămas cu zâmbetele pe buze acasă. Iar eu puteam fi la 18 ani încă o dată. Nicio treabă.

Și mi s-a făcut un mare dor de ei, cum demult n-am mai simțit dorul. Mi-am amintit de toate durerile de dinainte să fie viața mea așa plină. Știu că mă plâng mult pe aici, pentru că sunt și multe zile grele. Dar și zilele grele, sunt în suflet tot pline. Cumva, călătoria asta în timp mi-a amintit de toți străinii care mă înconjurau pe vremea aia.

Aș vrea să mă întorc și să-i spun mirunei vreo două. Că habar n-are ce urmează. Câte mânuțe pe spate. Ce burtici delicioase. Ce băiat care o va face să râdă și într-o luni dimineața random.

Cred că noi alergăm după dopamina, uitând să avem încredere în cale. Ea ne crește, ea ne modelează. Drumul. Știm că, dacă faci abdomene zilnic 20 de minute, o să ai pătrățele. În cât timp? Asta e variabil. Pentru asta, e nevoie să ai încredere în cale. La unii durează o lună, la alții zece.

Așa e și cu maternitatea. E o cale bună. Aveți încredere. Și faceți ce vrea sărbătorita.

Articolul anterior

Miruna merge înainte și nu vă lasă să rămâneți în urmă

Articolul următor

Să ne folosim traumele din trecut în folosul copiilor din prezent (p)

6 Comentarii

  1. Bratu

    MIRUNA, ești minunată! miruna de atunci a înflorit și a rodit. Felicitări!

  2. Nely

    Ești minunată!Urmăresc cu drag tot ce postezi,ești un exemplu pentru toate mămicile.
    Te îmbrățișez cu drag, o mamă de 2 copii( băiat și fata).

  3. Cora

    Io vreau traducere ptr laibar, maica!😃

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 142 queries in 0.581 s