Poveștile bune nu se termină ușor- cum fost întâlnirea cu cititoarele din Sibiu

Ne-am întâlnit să vorbim despre nimic. Nu aveam idee cum o să fie. De fiecare dată când mă văd cu oameni necunoscuți, am emoții, mai ales când au de interacționat și între ei. Retrăiesc o întâlnire de prin 2010, când am rămas în jurul unei mese câteva fete strânse întâmplător și una i-a zis alteia “proasto”. M-am simțit vinovată, deși nu gura mea a vorbit și am promis să nu mai fac întâlniri în care oamenii să își exprime liber părerea :p
Nu m-am ținut de cuvânt. Ce bine!

Vineri seara ne-am adunat câteva fete din Sibiu, la chemarea unui blog de blonde. Am fost 8, în total? 6 adulți și doi copii. N-am poză pentru că, atunci când am vrut să fac, la ora de aur, când soarele se pregătește să apună și mai strălucește o dată minunat, înainte de a pleca, Ioana a zis că facem poză, dar să nu o punem pe fb, că ea e mai discretă de fel. N-am făcut. După care m-am luat cu povești și am uitat cu totul. Când am plecat, era deja noapte, puteam să mă mai laud cu întunericul din oraș, nu și cu noile mele prietene. Ce credeați, că poveștile dintre câteva necunoscute se isprăvesc imediat? Ba dimpotrivă. Și după ce ne-am ridicat, am rămas într-un colț, ca-n bancul ăla cu babele care ies de la-nchisoare.

M-am simțit minunat, mai facem. Musai și poze.

Next time!

M