Când ești un babette la doar 30 de ani

Când te ești un babette la doar 30 de ani miruna ioani

În jur de 11, de dimineață, mi-am făcut drum prin centrul Sibiului, pe la cafenelele de lângă fostul meu liceu. Voiam să-i văd. Să-i aud, să le iau pulsul, să mă inspire frăgezimea lor, nepăsarea, bucuria. M-am așezat la o cafenea, după cea mai lungă coadă pentru un cappuccino la care am stat vreodată în orașul meu natal. Ce mult mi-a plăcut statul ăsta la coadă! Eram printre ei. Găști de băieți pe lângă găști de fete, sortați perfect și deloc amestecați. Unele lucruri nu se schimbă niciodată.

Iar altele, nu vor mai fi niciodată la fel.

Pentru că eu nu mă mai uit cu ochi de puștoaică, ci cu inimă de mamă la ei. Oare așa-și va purta părul și fiul meu la cinșpe ani? Oare atât de lungi va avea unghiile fata pe care o va iubi? (între timp, sunt destul de convinsă că îi plac fetele) Ce babă ești, Miruno, critici tineretul după înfățișare și extensii de păr. Să-ți fie rușine, de parcă tu erai perfectă în ochii babelor vremii tale! Mai știi când alergai pe centru după o foarfecă, să îți tai fusta, ca să poți alerga după băiatul pe care-l plăceai? True story. Please, don’t judge.

Ca să echilibrăm balanța, copiii ăștia mici, de liceu, nu beau cafea. Își comandă tot felul de iaurturi cu sirop sau cu frișcă, adică bănuiesc că acolo e iaurt. Fiindcă nu îi zic pe nume, ci pe numere, așa ceva! Vreau două numărul cinci. Hm. Zici că vorbesc o altă limbă. Păi, dacă bei bomba aia calorică, maică, ce ai să mai mănânci tu la amiaz? Oare mama ta știe?

Absolut, am îmbătrânit. Fiindcă mă gândesc la părinții acestor puștani gălăgioși și inofensivi. La cum le-or fi dat bani de buzunar pentru prima zi de școală. Apoi zăresc un părinte cărând un ghiozdan mic și mă cutremură gândul că așa voi fi și eu puțin timp mai încolo. Mai dă-mi câțiva ani.

Lângă mine, trei fete și un băiat. Un pic efeminat, cu breton într-o parte, tare sfătos. N-au mai mult de cinșpe ani. El le povestește, ele ascultă. C-a ajuns în urgență la spital, cu febră 41. Și i-au făcut ceva intravenos, de au căzut pereții peste el. ”Era să mor”. Nu glumește deloc, nimeni nu râde. Sună a niște povești de oameni mari. Credeam că doar generația mea e penibilă când se întâlnește cu un contemporan și începe pomelnicul diverselor dureri.

Gata, am încheiat. Mă așteaptă bebelușul acasă, îi dau de mâncare, o țâță caldă și îl culc de amiaz. Sunt într-o fază în care îmi vine să îl țin în brațe și la masă și când îl spăl pe dinți și tot timpul. Simt un cronometru care a pornit.

”Câțiva ani” mi se pare destul de optimist.

Articolul anterior

Cum mi-a stricat grădinița urechea muzicală

Articolul următor

Copiii nu sunt de vină, să nu vă supărați pe ei

18 Comentarii

  1. Babette? M-ai strigat? 🙂
    Eu mai am un an, Miruna, un singur an! Până intrăm la școală. De acolo mai e un singur pas până la mers în vamă cu gașca.

    6+
  2. Laura

    Si mie mi-a dat prin gand sa ma duc la terasa pentru un trip down memory lane, dar azi m-a rugat pitica sa o las sa stea acasa (“macar azi”)… ce sa faci, n-ai ce sa faci…

    Citind postul tau m-am gandit… noi, cel putin eu, nu am fost niciodata in pericol sa ma intalnesc cu mama pe la terase in timpul orelor. Nu ca eram eu in clasa tot timpul, dar nu mergea ea la terase… oare cu T va trebui sa fac program ca sa nu ne intalnim si sa isi bea linistita cafelele? 😂

    5+
    • am altă propunere: mai bine vă dați singuri întâlnire, așa știi o treabă :)) nu garantez băieții ce părere vor avea, dar pe ce mamă a împiedicat-o asta vreodată?

      1+
      • Laura

        Sa stii ca in secret asta imi doresc :)) sa bem cafele pe terase si sa imi povesteasca de baiatul de care s-a indragostit. Daaaaar viata nu e un film si copiii trebuie sa fie copii iar noi sa acceptam ca imbatranim 🙂

        0
  3. Andreea

    Aia cu ghiozdanul mic mă cutremură și pe mine. Mai am un an. Atât, un sigur an. Parcă ieri îmi zâmbea știrb, în timp ce îl alăptam…Gata, că mă apucă plânsul….

    2+
  4. Roxana

    Fata mea e clasa IV si de anul acesta nu am mai intrat cu ei in clasa. Imi aduc aminte cu drag de primul an de gradinita, cand a avut un ghiozdanel frumos si mic. Acum are un ghizdan ,tot frumos,dar mare,parca pre mare pentru puiul meu,tot mic.😍
    Irina are deja o fetita in vizita care va dormi peste noapte… e primul sleepover de dupa vacanta😝.
    Doamne,cat de repede trece timpul!! Astazi a venit si mama sa o vada si ne aduceam impreuna aminte de prima mea zi de scoala. Era septembrie 1982… era mica de inaltime si aveam un ghiozdan de piele,mult mai mare decat spatele meu. O cautam din priviri pe cea care avea sa imi fie tovarasa invatatoare. Avea 19 ani si bile in par la fel ca ale noastre.. am iubit-o din prima clipa! Si acum tinem legatura!

    7+
  5. Azi inca m a luat de mana si am mers impreuna la scoala. clasa a IV. apropae de scoala insa, discret, mi-a lasat mana. ne -am privit si am ras. la anul sigur nu vom mai merge de mana. poate vom mai merge totusi impreuna. poate… mai ieri eram si eu cu el in brate, bebeluș, fără nici o grijă și fără să mă gândesc la ”generația de azi” :).

    1+
  6. Fetita mea cea mică tocmai ce a intrat în clasa a IV-a, iar băiețelul meu cel mic la grupa mare. Nu mai am niciun cocoloș de bebeluș prin casă, au crescut amândoi. Ea este aproape cât mine de înaltă, el deja știe ce încălțări vrea să îi cumpăr. Am doi copii mari și îmi este greu să accept realitatea. Peste 2 zile fac 37 de ani și as vrea sa opresc timpul pe loc. Ai vreo soluție?

    2+
  7. Jual

    Liceul si facultatea sint aproape. De fiecare data cind sint in Bucuresti trec pe linga, din pacate ajung in vacanta si nu prea am pe cine intilni. Da’ numai si sa vad zidurile imi face bine.

    In alta ordine de idei, saptamina trecuta, fii-miu a inceput … liceul!!! Alta organizare, alte idei, alta viata…Saracu’ e primul care pleaca de acasa, la 6.45! Inainte, cind era la gimnaziu, pleca la 8.10. Isi pune ceasul sa sune la 6 si eu, volens-nolens, (mai mult nolens, dar simtul mamicesc e mai puternic) ma scol dupa el, sa-l verific :-)). Rideam cu colegele, nu m-am mai sculat la ora asta de cind erau copiii bebelusi!

    1+
    • vaaaaai, la 7 incep orele la unele licee?
      Cand o sa caut liceu la copil apai o sa caut sa inceapa la ora rezonabila :))) si daca e musai ma mut numai sa dorm si eu si ea linistiti pana la 7 juma.

      0
      • Jual

        Nu, liceele incep la 8, dar noi stam la tara si liceul e la oras. Ia autocarul sau trenul, ajunge la 7 jumate si asteapta o juma de ora pina incep cursurile. Dar altfel nu se poate, nu are alta posibilitate. Iar martea termina la 3 si asteapta pina la 5 jumate cind e primul tren ca sa se intoarca acasa.

        0
        • wow, si cand mai are timp sa doarma sau sa se joace sau sa stati impreuna ca familie? Nu se imbolnaveste cu asa ritm de viata??

          (semnat o mama care se uita la licee dar si la mutat langa liceu – sa mai apuc sa mai petrec timp cu copchilul ca deja nu mai vrea giugiulit :D)

          0
        • Mirela

          Chiar dacă am 31 de ani acum mi-ai amintit perfect de anii mei de liceu! Și eu am fost navetistă în timpul liceului, plecam prima din casă, tot la 6.45. 🙂 Până și varianta cu ajuns acasă la 5 seara mi-a fost familiară pentru zilele când aveam ore până la 3. Desigur, efortul a fost mai mare decât al celorlalți copii, dar nu am rămas cu traume! :)) Partea frumoasă era că făceam naveta cu prietena mea cea mai bună și cum în timpul zilei nu aveam timp una de cealaltă, ea info, eu filo, recuperam la dus și la întors. Mult succes în noul an școlar!

          1+
          • Evelina G.

            Doamne, Mirela, parca ai descris viata mea:)) Cu mici variațiuni. Tot navetista in liceu, tot la 6.45 plecam de-acasă , tot cu prietena mea cea mai buna speriam tot autobuzul cu râsetele noastre. De fapt dimineața eram mai tăcute ca urma o zi de școala, eram cam cu morcovu’ nu prea ne ardea de glume…Dar la 14 când scapaaam:)) Da, îmi amintesc ca sufeream când scăpam de la liceu cu o ora sau doua mai devreme, cei din oraș se duceau bine-mersi acasă si se puteau chiar apuca de teme in vreme ce noi, navetiștii tot seara ajungeam acasă, no matter what, ca depindeam de autobuzul ala nenorocit! In alta ordine de idei eu fiind ceva mai bătrâna nu am prins smartphoane in liceu, astfel ca pt a ma trezi puneam sa sune doua ceasuri normale, de-alea vechi cu deșteptător: unu suna sa ma trezesc si altul sa ma dau jos din pat:))) si intr-o zi nu știu care din ele nu a mai sunat astfel ca m-am trezit cu 5-10 min înainte sa plece autobuzul. L-am prins!! Noroc ca avea stația in poarta casei mele, da’ nu știu zău cum si când m-am îmbrăcat in dimineața aia, cum de n-am luat vreo țoala pe mine pe dos:) Eh, amintiri..

            1+
  8. babette? m-ati strigat?
    Am 40 ani batute fix. Copila in clasa a5a care refuza sa o mia duc la scoala sa nu o pup in fata colegilor. I-am zis ca intr-o zi vin express sa alerg dupa ea in fatza scolii ca nu m-a imbratisat. Mi-a zis ca or sa se amuze copiii bine :))))))

    3+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 194 queries in 0.591 s