Asta mi-a zis aseară Tudor (4 ani 8 luni). Cred că însumează foarte bine ceea ce simte un frate mai mare, care e, de fapt, mic. Mami, eu nu sunt mare, ci doar un bebeluș care a crescut.
Il alaptez pe Victor cu fata spre aceasta mare perfecta. Tudor deseneaza in liniste ceva. Lasa-l in pace, zice barbatu-meu. Asculta si tu linistea un pic.
Asta e borcanul nostru cu recunostinta. L-am facut de anul nou si am scris in el in fiecare duminica. Ne-am oprit insa in starea de urgenta, cand noi am plecat la Sibiu si el, borcanul, a ramas. N-am mai scris in el de atunci.
Pentru că în familia noastră e democrație și toate deciziile sunt luate împreună, ca să fie bine pentru toți, băiatul cel mare și-a dezvoltat niște aptitudini excepționale de negociere. De exemplu, una de ieri: