Cu ce se ocupa baiatul meu

Il alaptez pe Victor cu fata spre aceasta mare perfecta. Tudor deseneaza in liniste ceva. Lasa-l in pace, zice barbatu-meu. Asculta si tu linistea un pic.

Am avut o dimineata buna. Nici nu mai conteaza ca de la usa ne-am intors dupa telefonul meu, din fata hotelului -dupa sapca lui Victor si de pe plaja dupa olita portabila, a fost frumos si nici nu ne-am certat copiii cat am fi putut. Stiti bancul ala cu “sa mergi cu copiii e in concediu e ca si cand te-ai duce sa ai grija de ei in alta tara”? Varianta 2020 e: “sa mergi cu copiii in concediu e ca sa ii certi in alta tara”.

Ma rog, a fost bine. Tudor a facut si o poza cu un domn costumat in ceva personaj pe care el nu il cunoaste, desigur, pentru ca nu se uita la desene. Dar nu-i nimic, a vrut o amintire, a primit-o. A mai vazut trei astfel de personaje pe plaja, i-am explicat ca ele tot vin, a vazut ca e un domn costumat sub ele, care transpira abundent si mami, oare cum respira el. I-am spus ca asta e serviciul omului.

🤩

Domnul voia sa castige mai multi bani, ca a facut vreo cinspe poze cu Tudor, le-a printat pe toate si ne-am putut alege. 10 leva mai tarziu, avem o poza cu “Bulgaria 2020”. Pe hartie.

Am avut o dimineata buna, deci. Abia astept sa inceapa dupa-masa.

Si revenind la ce vedeti in acest status. Tudor vine la mine si imi aduce acest desen, foarte galant:
-Iti place, mami? Uite, e cu floricele. Si cu mine. O amintire frumoasa din Bulgaria.

(Desenata pe spatele unei retete ale lui tati. Nu intrebati de ce avem retete cu noi.)

-Ma duc sa-i fac una si lui Victor dupa ce o termin pe cea pentru tati.

😳😳😳

Nici n-am terminat de zis “Doamne-ajuta” in gand, ca se intoarce la mine. Uitase ceva:

-50 de lei din astia bulgari, doamna.
-Poftim?
-Pentru desenul dv. Ca asta e serviciul meu: fac amintiri frumoase.