Iubirea, inainte de vorbe

E o zi pe care voi vrea sa mi-o amintesc toata viata.

Acum vreo saptamana, Victor a inceput sa dea pusi. O combinatie intre ceva ce a facut el si o interpretare pe care am dat-o noi. Cert e ca a invatat sa te pupe. “Dai pusi la mami?” Si mami era pe jos. “Dai pusi la tati?” Si tati era topit. “Dai pusi la Tudor?” si Tudor era foarte fericit.

Dar maximul a fost azi, cand stateam pe scaun, tocmai mancam cea mai buna placinta cu branza dulce (mie nu-mi place branza dulce, I don’t know how this happened) si el a venit la mine, a intins amandoua manutele, iar eu am crezut ca isi cere drepturile. Era aproape 8.30 si el a avut ultimul somn pe la 1. Nici asta nu stiu cum s-a intamplat.

cand colo, ce credeti ca voia?

Sa-mi dea un pusi.

L-am luat in brate, a cuprins cu manutele lui cat a ajuns din mine, a dat un pusi, a ras cu toata fata lui plina si s-a cerut la loc jos.

Fara sa-i ceara nimeni. Cred ca ma iubeste.