Unde bebeluşul stă întotdeauna pe bancheta din spate, cu faţa în direcţie opusă celei de mers şi unde nu alăptăm niciodată când maşina circulă (e ilegal, am scris despre aici). Aşa e regula, aşa e cel mai safe, deja ştim lucrurile astea, da?
Întrebarea e următoarea: dacă în maşină călătoresc şi alţi adulţi, care-s locurile lor? Unul e şofer, normal, dar celălalt?
Cred că e deja suficient de cunoscut şi general acceptat faptul că alăptatul e varianta cea mai sănătoasă de hrănire a bebeluşului, pentru toată lumea. Inclusiv pentru liniştea familiei (din punct de vedere logistic şi financiar, e ceva mai complicat să pregăteşti biberoane cu lapte praf). Asta nu mai suportă discuţii. Acesta nu este un articol despre bebeluş şi hrana sa. Ci despre mamă şi liniştea ei.
Bebeluşul se naşte cu o anumită greutate, din care pierde aproximativ 10% în primele zile de viaţă. E o scădere fiziologică în greutate. După care, începe să ia în greutate. Asta e teoria. Apoi, sunt diverse tabele şi tabelaşe, care îţi spun unde se situează copilul tău comparat cu alţii de vârsta lui.
Dacă aveați impresia că hainele de gravidă sunt oribile, stați să vedeți cum sunt cele de alăptat. Horror la puterea a 10-a! După îndelungi căutări, de-mi ardeau tălpile de cât am umblat (vorba cuiva drag), găsisem ÎN SFÂRȘIT o bluză compatibilă cu niște pantaloni de-ai mei, două țîțe și un bebeluș flămând.
Nu înţelegeam nici în ruptul capului de ce distribuţia e de 2 adulţi la un sugar, eventual chiar 3, dacă e să se pună şi un partener al mamei. Credeam că e o mega fiţă, că femeia aia e ultima leneşă de pe pământ şi că nici cu copilu-său nu prea are treabă. Adică, în capul meu isteţ, nu se legau lucrurile astea. Deşi eram conştientă că un bebeluş îţi solicită destul de mult timp, că trebuie hrănit, spălat, culcat, faza asta cu mama care totuşi stă acasă şi nu (poate) face nimic îmi dădea ceva cu virgulă.
Weekend-ul ăsta am fost la o nuntă. Colegul meu de bancă din clasa a 12-a s-a însurat. Planificasem petrecerea asta în capul meu de mult, de dinainte încă de a şti că nu voi avea nevoie de bilet de avion pentru participare.
A fost cam aşa. I-am scris lui într-o zi, vezi că am visat că te însori şi nu mă chemi. Iar el mi-a scris înapoi, vezi că tocmai am stabilit data, s-o pui în calendar! Fix pe fix, nici că se putea mai bine.
Mboon. În scurt timp, îmi dau seama că la nunta lui voi avea bebe mic, sugar, nici o clipă nu îmi pun problema să ratez evenimentul. Cred că asta păţeşti pe măsură ce îmbătrâneşti, începi să îţi doreşti să mergi la evenimente de genul. Ori poate are legătură că nunţile încep să fie ale oamenilor dragi şi, de aici, năcazul. Te duci. Cu copil mic.
