În căutarea țolului festiv de alăptat

decolteu

Dacă aveați impresia că hainele de gravidă sunt oribile, stați să vedeți cum sunt cele de alăptat. Horror la puterea a 10-a! După îndelungi căutări, de-mi ardeau tălpile de cât am umblat (vorba cuiva drag), găsisem ÎN SFÂRȘIT o bluză compatibilă cu niște pantaloni de-ai mei, două țîțe și un bebeluș flămând.

Deja oricum știau tot internetul și Sibiul că-mi caut țol festiv din care să pot alăpta la toate evenimentele acestei veri (botez, nunți, banchet). O găsisem, deci, pe THE ONE! Era albă și decoltată, ba se prindea și între picioare, de nu ți se urca cămeșa-n cap când tu ai 5 kile de bebeluș rostogolindu-se pe tine. Cam mișto așa, ce să mai zic. Și ieftină. Deci, lux. Doar că, ghici ce, avea o pată fix în față. Și singura bucată mărimea S.

Na bine, mă duc la casă, întreb dacă mai au alta la fel, răspuns ”nu”. Bine, dar chiar îmi place bluza asta ALBĂ cu o pată considerabil de centrală și aș cam vrea să o cumpăr. Ce reducere îmi oferiți, întreb vânzătoarea plină de speranță și cu gândul că doar vanish mă mai poate salva.

Nici o reducere, scurt pe doi.

Uaaaat? Dar, stai un pic, nu vrei să te gândești la întrebare? Poate n-ai înțeles/văzut/auzit bine… Poate vrei să chemi un manager să te sfătuiești… poate îți dai seama că muiere disperată și grăbită ca mine n-ai să mai găsești în viitorul apropiat…Așa rapid mi-a dat răspuns vânzătoarea, de ziceai că merită un 10  și medalia pentru proba de viteză-hai-sictir. Bun, în Anglia, mi-ar fi propus ea, vânzătoarea, chestia asta cu reducerea. Ba nu, mai întâi și-ar fi cerut scuze că au în magazin produse cu defecte. Apoi ar fi tăitat măcar 10% din preț.

În Zara din Sibiu, nu. Singura reducere de care am beneficiat a fost cea la amabilitate. Am cumpărat produsul, cu specificația că-l aduc înapoi dacă găsesc ceva mai…nepătat. Individa a fost de acord, că doar na… timpul trece, leafa merge.

Aceeași situațiune, alt magazin (Orsay, Sibiu). Găsisem ținuta salvatoare și deja mă durea în cot de ea pată marca Zara. Doar că, surpriză! Așa o fi norocul meu la țoale, că fix când stăteam la casă, văd că iese- obraznică- o ață din țesătură. Pantalonii mei salvatori erau agățați într-un loc. Și sacoul (alb și ăla, de zici că-i laitmotiv în viața mea socială) cu defect și ăsta, cam din fabricație. Vânzătoarea a bombănit ceva, apoi a adus niște pantaloni neagățați și o reducere de 50 lei la sacou. U-au! 50 de lei, adică…impresionant. S-a mișcat rapid fata, ba am intuit și un zâmbet în colțul stâng al gurii ei.

img-134

Asta am găsit și purtat / e singura poză pe care am reușit să o decupez în așa fel, încât să apar doar eu și costumația întreagă. E o salopetă foarte decoltată și petrecută în față. I-am prins eu o capsă și am rezolvat și decența 😉 fotografia a fost făcută de Csaba Osvath, mypicture.ro.

 Am plecat mulțumită, deși în fața mea s-a băgat o doamnă foarte grăbită, cu un copil foarte prost crescut, care urla și trăgea toate de pe tejghele. Când am invitat-o pe vânzătoare să o servească pe doamna cu băiatul nerăbdător, mi-am auzit: vai, dar dv erați înaintea mea, pe un ton retoric și nervos, desigur. Mda, exceptând cazul în care brusc am devenit invizibilă și eu și maică-mea și pruncul Tudor în al său cărucior, deci cam o coadă de oameni, eram foarte înaintea ta. Nici vorbă de scuze, nimeni nu cere scuze în țara asta, cred că s-a scos în afara legii..

Eu chiar nu mă enervasem. Nu ne grăbeam, Tudor era vesel și treaz, eu – prea fericită că am scăpat de pata centrală de pe bluza albă și deja împăcată cu gândul la sacoul defect. (În fond, poate nici nu e nevoie să îl port. Dacă se nimerea căldura de pe lume la botez? ) Deci nu mă enervasem și eram mulțumită, cred că am mai zis. Dar tot am simțit vibrația aia negativă, știți la ce mă refer. Graba, stresul. Batjocura. De parcă a emigrat și respectul din România. E greu, când trăiești printre ele, să-ți păstrezi calmul și zâmbetul pe buze.

Dragilor, stresul oricum nu ne ocolește. De ce să-l înmulțim cu căcaturi din astea care chiar nu contează. Sunt schimbări mici, care au efecte mari. Bunăstarea nu începe numai din contul bancar. Dar nici lumea nu se schimbă cu un zâmbet. Însă e un început bun.

Pe al meu, poftiți.

🙂

imagine via shutterstock, decolteu

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Articolul anterior

Lucruri pe care nu le înţelegeam înainte de a avea copii (1)

Articolul următor

Cum am făcut un drum prin România şi m-am simţit ca din Viena

14 Comentarii

  1. Dina

    Doamne-ajută să nu ți se ia de toată lipsa de amabilitate din România. Eu m-am întors acum vreo trei ani de pe meleaguri străine ca să-mi nasc şi cresc copilul aproape de părinți şi bunici (relativ aproape, la vreo 400 de km, nu mii) şi asta e bine. Dar m-a copleşit nebinele din societate şi iară mi-e dor să plec în lume, tocmai de-asta, că-mi lipseşte un zâmbet la magazin şi o anume lejeritate a vieții. Îmi pare rău. Cred că îmi iau fata şi mă duc, mai bun era dorul decât frecuşul cotidian.

    1+
    • Acum, lucrurile astea așa erau dintotdeauna, în România te miri când dai de cineva amabil. DOar că na, tentația de a compara e foarte mare… sper să nu mi se ia și să văd că e mai importantă iubirea familiei și a prietenilor decât fițele angajaților din supermarket. În viitorul apropiat, sper să reușesc să ignor.

      Plus, să nu uităm că articolul meu e echilibrat cât de cât, am și un exemplu pozitiv!

      0
  2. Ina

    Hy, gorgeous! Eu lucrez de niste multi ani cu publicul. Injur printre dinti, ii bag pe unde au iesit, insa clientul vede doar zambetul si covorul rosu. Uneori poate-mi mai pica fata, insa am grija sa fiu blanda si foarte atenta la ceea ce vor.
    Asa ca in general incerc sa ii inteleg pe cei care lucreaza, asemeni mie, cu publicul. Asta pana la un punct. Dupa ce vad ca eu am rabdare, bun simt, intelegere, si tot ma tavalesti pe jos, RECLAMATIE. Scrisa, cu numar de intrare, cu mail trimis catre patroni, ii caut pe net, etc. Mda. Turbare maxima. In general am avut numai de castigat, de multe ori, dc business-ul e foarte mare, patronul nu stie tot ce misca, asa ca o aducere la cunostinta e chiar apreciata. Astfel mi-am primit banii inapoi, scuze, cadouri, si, in general, multumiri.
    O fi bine, o fi rau, nu stiu, insa pe banii mei si pe timpul meu nu merit sa ma enervez.

    0
    • pfff, ai și tu dreptate, însă nu am făcut reclamație scrisă până acum nimănui. Nu știu dacă niște ifose din astea sunt justificate, nu vreau să fac rău nimănui. Deși, tu ai dreptate. Așa nu vor învăța niciodată. Cât timp ”merge și-așa”…

      0
  3. Mihaela Curea

    Nu, in Romania nimeni nu iti da reducere pentru haine cu defect/pata. Nu tine de ei, asa le-au primit, nu e vina lor, daca vrei cumperi, daca nu, nu. Asta e atitudinea lor si nimic nu ii va schimba. Nici macar nu te saluta cand intri in magazin…
    Din pacate, haine pentru femei insarcinate sau care vor sa alapteze sau femei care au nevoie de marimi mari, in tara noastra nu se prea gasesc, trebuie sa improvizezi.

    0
    • haha, am intrat într-un magazin din ăsta de cartier din SIbiu, eram deja disperată, am întrebat: ceva elegant, din care să pot alăpta. pentru botez. aveți?
      Răspuns: Dar nu îți trebuie de alăptat. Orice restaurant îți dă acum o cameră și poți merge să alăptezi. Doar și fiică-mea tot așa a făcut.
      Skill de patroană de magazin. CLientul îi spune ce nevoie are, ea vrea să-l convingă că greșește.
      Bun, deci nu aveți. Asta mă interesa.

      0
    • Claudiu

      Dc toata lumea spera sa prinda pret redus daca produsul e defect?? Aici apare problema la voi, va multumiti sa purtati haine naspa pt bani mai ieftini. De asta cum ziceti voi ” pe dincolo e altfel lumea” da pt ca aici nimeni nu plateste un produs prost. Nici pe gratis nu il ia, deci cine vinde se chinuie sa il expuna degeaba, nu se vinde. Dar in Romania voi va prostiti singuri.

      0
      • Nu e asa, Claudiu. Interesul unui magazin e sa vanda si sa isi tina clientii multumiti. Cand clientul vrea un produs, dar descopera ca are un defect, nu mai e multumit. Si atunci, magazinul/vanzatorul are 2 probleme: ramane cu un produs cu defect si pierde un client. E mai bine asa?
        Eu am cumparat bluza alba cu pata, fiindca efectiv nu aveam ce imbraca la botezul copilului meu de peste o saptamana. Iar pata aceea era de fond de ten probabil, as fi incercat sa o scot cu vanish…

        0
  4. Eu zic ca e mult mai usor la alaptat, decat atunci cand esti gravida. Haine cu nasturi sau cu fermoare si rochii petrecute mai gasesti! Cam asta cauti, nu?
    Iti dau 5 linkuri imediat, daca ma provoci. Lunga, scurta? De cocktail, de zi? Ce culori preferi?
    Uite una care s-ar potrivi cu parul tau: http://www.zoot.ro/articol/182586/rochie-french-connection-medina-albastra

    Si una rosie, mai scurta:
    http://www.zoot.ro/articol/181509/rochie-dorothy-perkins-de-culoare-rosie

    Si bleumarin, culoarea mea preferata:
    http://www.zoot.ro/articol/180087/rochie-vero-moda-navy-cu-dantela

    0
    • Asta roșie îmi place mult! Deși în pantalonii ăia ai mei, care-s salopetă, mă simt fabulos!
      La următorul copil, te iau de stilistă!

      0
  5. dia

    Imi aduc aminte cum a răcnit o vânzătoare la sotul meu care încerca sa cumpere o pâine..da, nu vorbea perfect in românește si avea si accent dar era cu zâmbetul pe buze si amabil cand a cerut pâinea aia. Săracul:)) dar tot el i-a luat apărarea ei in fata mea si vorbește țara numai de bine:) da.. In Romania ei cred ca iti fac o favoare ca iti vand marfa si nu invers, tu lor ca o cumperi

    0
    • Ideea e ca toti facem tuturor o favoare, amabilitatea e doar un bonus de confort. Cum ziceam si pe facebook, nu ii creste leafa nimanui daca e uracios…

      0
  6. Cred ca noi suntem de vina. Ca nu cerem mai des reduceri la obiectele cu defecte sau pentru diverse alte motive… ca am stat prea mult la casa, ca magazinul e mic etc. Asta m-a invatat un patron de magazin in Germania si am aplicat apoi prin toata Europa. E unicul tricou pe raft? Cere o reducere. E putin altfel decat iti imaginai, cere o reducere… si astfel se formeaza o elita de magazine care vor clienti buni. Nu vor mai aparea tricouri cu defecte in acele magazine. Exista pentru aceasta outleturi si magazine de chilipiruri. Asa ca, facem o miscare de educare a vanzatorilor si a patronilor?

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 110 queries in 0.195 s