Lucruri pe care nu le înţelegeam înainte de a avea copii (1)

ajutor

#1 De ce are nevoie de bonă/ajutor, când mama e acasă în concediu de maternitate

Nu înţelegeam nici în ruptul capului de ce distribuţia e de 2 adulţi la un sugar, eventual chiar 3, dacă e să se pună şi un partener al mamei. Credeam că e o mega fiţă, că femeia aia e ultima leneşă de pe pământ şi că nici cu copilu-său nu prea are treabă. Adică, în capul meu isteţ, nu se legau lucrurile astea. Deşi eram conştientă că un bebeluş îţi solicită destul de mult timp, că trebuie hrănit, spălat, culcat, faza asta cu mama care totuşi stă acasă şi nu (poate) face nimic îmi dădea ceva cu virgulă.

Păi să vezi, Miruno, cum e, de fapt. După ce ai copii, insight-ul se schimbă. Nu spun că la toată lumea e ca la mine, nu vreau să cad în capcana generalizărilor după chipul şi asemănarea copilului meu şi al familiei mele.

În primele 2 luni, am stat mai mult cu el în braţe. În braţe şi 80% din timp, la sân. Au fost momente în care am fost scoasă din duş, că plânge copilul. Când e mai mare bebeluşul, mai merge păcălit câteva minute, măcar până îţi dai spuma jos de pe tine: îi arăţi una, îi cânţi alta, zdrăngăni nişte chei. E, când e mic-mic şi nu vede decât ţîţă, nimic nu merge. E dependent absolut. Singura variantă e să laşi copilul să plângă, ceea ce era exclus din start. Aşadar, mama e cam blocată. Excluzând că te mai şi doare una-alta, înveţi să faci o grămadă de chestii cu o singură mână, să prioritizezi (gen fac caca sau mă piaptăn?), iar wrap-ul e un alltime lifesaver.

Apoi, cu fiecare săptămână, vedeam un progres, în sensul reducerii timpului petrecut la sân. A prins putere, suge mai rapid şi mai eficient, nu mai adoarme după fiecare a treia înghiţitură. Deja prinzi câte 10-15 minute între reprizele de ţinut în braţe, de te  poţi spăla pe faţă şi pe dinţi într-o singură repriză.

Aşadar, habar nu am, acele mame -care şi gătesc- cum fac. Eu nu aş fi avut timp nici apă să-mi torn în pahar.

În prezent, la 3 luni şi aproape 2 săptămâni, e muuuult mai bine. Încă petrecem mult timp la sân (Tudor întotdeauna s-a demufat când a terminat de supt, doar că se mai întâmplă să se răzgândească şi-n următoarele 2 minute să vrea la loc), dar parcă e mai organizată treaba. Şi-a făcut el singur un fel de program. Cu aproximaţie cam ştiu când îi e foame, somn, etc. Între timp, am descoperit o poziţie de alăptat sau ţinut în braţe pe perna de gravidă, încât să pot şi eu tasta în timp ce el doarme sau mănâncă. Astfel, simt că-mi folosesc timpul la maxim, în limita posibilităţilor. În rest, vine soţul acasă de la muncă şi mă-ntreabă ce-am făcut. Păi, să vezi, m-am trezit, am mâncat (şi Tudor şi eu), am spălat vasele în care am mâncat, m-am spălat pe dinţi şi-n dimineţile mai norocoase, poate prind şi-un duş. De când avem şi uscător de rufe, am mai şi băgat la spălat, nu am apucat să şi întind rufele de fiecare dată.

Fiindcă, atunci când Tudor plânge, eu nu mai judec, mă panichez şi nu mă mai interesează nimeni şi nimic în afară de el. Ştiu că nu păţeşte nimic dacă plânge cu o fracţiune de secundă în plus, dar, uite că nu vreau şi basta. Ce-o să se întâmple, să vedem? Voi rămâne nemâncată, se va termina pâinea la supermarket? Mă vor invada gândacii? Ieri am rămas fără apă, de-am aşteptat bărbatul casei să ne-aducă. Nu-i nimic, mi-am făcut ceai în loc şi am băut aşa. (Uuau, mi-am făcut şi ceai! Adică, pus apă la fiert, făcut infuzia la 2 l, că n-are rost să beau o cană, strecurat, turnat în bidon şi spălat ibricul. Toate astea făcute într-o baie mică de bloc, ca să ne înţelegem.)

Sunt lucruri mega-simple, pe care le faci tot timpul contra cronometru când ai bebeluş. De aceea, orice mamă are nevoie de puţin ajutor. Fie că îi zice bonă, menajeră, partener sau bunică, fie că e la spălat de vase, de păr sau de podele. Fiindcă timpul se transformă atunci când ai un copil. Şi nu-ţi mai aparţine.

De asta, concediul de maternitate nu e chiar o vacanţă prelungită.

*Acesta e unul dintre lucrurile pe care nu le înţelegeam înainte de a avea copii. Am o vagă bănuială că e abia începutul unei liste lungi.

Imagine via Shutterstock, ajutor

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Articolul anterior

Şef de şantier, cu copil atârnat de-o ţîţă

Articolul următor

În căutarea țolului festiv de alăptat

17 Comentarii

  1. Andreea B

    🙂 asa e la primul copil. Cand apare al doilea te mai relaxezi, apuci sa faci si dus, ba chiar sa si mănânci.

    3+
  2. Zina7

    Te înțeleg perfect!!! Știi ce bine ma simt când citesc ce scrii ( parca as fi scris eu articolul :)). Și eu ziceam tot timpul ca eu nu o să-mi “învăț ” copilul în brate ?. A mea bebelusa are aproape 3 luni și încă mai vrea la sân cam de 10 ori pe zi ( nu mai puțin de 30 de minute), doarme peste zi numai în brate ( vreo 4 reprize de 15-20 de minute). Am investit destul de mult în cărucior, hamuri, marsupii etc. Normal ca nu vrea sa stea în nimic ( nici măcar la taică-su in brate nu vrea mai mult de câteva minute). A…nici măcar în scoica in masina nu vrea. C a urmare ies mai nou la plimbare cu ea în brate și căruciorul în cealaltă mana ca poate, poate reușesc sa o pun în cărucior după ce adoarme ( fff rar se mai și întâmpla). Când avea vreo 3 saptamani ( pana pe la 7 saptamani) o adormeam în brate mai întâi și după o puneam in cărucior și măcar asa mă plimbam cu ea vreo 2 ore pe zi ( vai ce bine era pentru psihicul meu).Nu știu ce s-o întâmplat după 6 săptămâni. Dar…de când o am pe ea asa de repede zboară timpul și o țin acum în brate că după ce o sa crească nu o sa mai vrea ea .

    0
    • Dada, trebuie că aceste cărucioare 2016 şi paturi au ceva pioneze invizibile montate, că nu prea le plac copiilor ? Tudor stă în cărucior o vreme, în wrap îi place mult, însă nu de puţine ori am plecat cu el în cărucior şi ne-am întors cu el în braţe. În wrap nu i-a plăcut de la început, dar am perseverat şi mi-am îmbunătăţit şi eu tehnica de aşezat. Plus, de când e un pic mai mare, îl şi bag mai uşor, fiindcă are alt tonus şi îl ţin mai bine.
      O să vezi că aşa o să se întâmple şi la fetiţa ta. Deocamdată sunt foarte foarte mici, au stat mai mult în burtică decât afară, e normal să le fie dor de braţe, acolo să se simtă cel mai bine. Ţine-o în braţe cât ştii tu, că tu ştii cel mai bine!

      2+
  3. He, he! Tot sitemul de valori se schimba odata cu venirea pe lume a copiilor nostri! Totul capata alta dimensiune, alt sens!

    0
  4. La inceput eram zombie – primele 3 sapt. cat a stat tati in concediu nu reuseam sa fac nimic, umblam bezmeticaaaa, ametita. Apoi tati s-a intors la munca si era permanent in delegatii 3-4 zile pe sapt asa ca neavand de ales m-am mobilizat si ordonat, simplificat viata, luat lucrurile cum vin, ridicat din umeri la mizerie. Copilutza a stat cateva luni la san 1 ora la o masa, asa ca…..dormeam in timpul asta, citeam, ma plictiseam; gateam o data pt 3 zile o oala de ciorba sau friptura cu legume la cuptor (adica tranteam carnea, 4 cartofi intregi curatati de coaja, 2 ardei taiati in jumatate, 4 morcovi intregi etc. 😀 si asta tranteam fie in cuptor, fie in oala de ciorba 😀 , restul era functie de cata apa adaugaaaam ) , am renuntat la calcat, sterilizat, dus faceam 3 min. si dupa ce copilutza a facut 2 luni faceam amandoua baie in cada etc.
    Totul s-a terminat la 1 an cand a cedat coloana: m-am aplecat si … asa am ramas. Mi-am dat seama ca am neglijat exercitiile (da, as fi putut gasi 15 min dimineata si 15min seara sa fac pe langa copilutza extensii, etc). Am avut nevoie de ajutor la menaj ca … nu mai puteam. Asa ca ma gandesc ca cine are nevoie de ajutor, are probleme de sanatate mai mari ca mine. Si mai ales cele cu cezariana!

    Se termina, da? Bucura-te de perioada asta, de copil, de mamicie, de plimbari. Treburile nu se vor termina niciodata 🙂

    1+
    • Mai, pe noi ne-a ajutat mama mea in primele 2 luni. Tu stii cum era? Perfecta viata mea! Intre timp, e perfecta cu ceva mai mult praf prin casa… Dar, cum il ignor fara probleme, e ok.
      Stiu ca se termina si nu vreau! In momentul asta nu imi imaginez de ce as vrea vreodata sa fac altceva decat sa-mi cresc puiul…

      3+
  5. Andreea Ilie

    Ascultand povestile astea, ma gandesc daca chiar imi doresc sa alaptez ( nu aruncati cu pietre, va rog). Adica cu Victor mi se parea ffff ciudat sa stea o ora la san, eram absolut convinsa ca el nu mananca nimic si clar ii trebuie lapte praf, de-asta i-am si dat ( asta plus ragadele ingrozitoare si febra laptelui). Nu mi se parea deloc normal ca al meu copil sa isi petreaca atatea ore la san. Cu lp dormea cate 3 ore linistit, timp in care faceam o gramada de lucruri. Acum, il astept pe bebe 2. Vreau sa alaptez …sau cel putin cred ca vreau, pentru ca gandindu-ma ca nu o sa prea am ajutor si il mai am si pe Victor care va avea 2 ani mereu cu noi, nu stiu zau daca ma voi descurca sa mai fac orice altceva daca bebe va dori non stop la san….

    0
    • Felicitări pentru bebe! Nu ştiu dacă eşti în căutare de sfaturi, nu ştiu cum va fi cu un alt prunc pe lângă voi, însă eu cred că cel mai bine e să faci lucrurile cum îţi e şi ţie mai uşor. Fiindcă, dacă tu eşti nervoasă ori intri în vreo depresie, nu ajută pe nimeni din familie, ba dimpotrivă. Normal că pentru bebeluş e cel mai bine să fie alăptat. Poate găseşti un ajutor de undeva şi reuşeşti. :*

      1+
  6. CristinaMaybe

    Buna, copila blonda! Deja cred ca iti poti spune “mamica blonda”, nu ? 🙂
    Eu am fost unul din cazurile fericite, In care copilul dormea 2,3 ore papa juma de ora maxim si dormea alte 2,3 . Dar cu toate astea nu aveam timp. Eram absorbita si hipnotizata de el. Sa vad daca respira, sa il privesc… si sa ma minunez de ce a ” iesit din mine”.
    Acum imi dau seama ca poate puteam face mai multe.
    Al meu mic are 1 an si 8 luni si acum nu am timp nici la toaleta. Fara sa exagerez, chiar acum scriu fix dupa tron si el in baie cu mine, cu o furculita care a furat-o (ca la varsta asta ne suim pe scaune, pe mese si pe mobile) … si imi ia mie pieptanul de vopsit ca sa se faca “gigea” .
    Sau urla la pinguinul dupa cada sa se joace cu el.
    Si cu toate astea… toaaate si fiecare moment pe cat de stresant e, pe atat de placut, doar ca ne dam seama dupa ce trec 🙂
    Iti doresc toate cele bune si bine ai venit in lumea mamicilor 🙂
    P.s : acum ma face pe mine gigea

    1+
    • Mamică blondă! Aș putea să-mi și schimb numele în ăsta, acum pare mai potrivit. Deși, nu vreau să par o tanti! :))
      Merci de mesaj, e încurajator :))) probabil perioada asta de bebelușie ar trebui să folosească mămicilor să-și găsească un ajutor de încredere pentru ce urmează! Deși mie îmi place la nebunie timpul meu cu Tudor, doar noi doi..

      1+
  7. Ana

    Sunt in intarziere… deci in primul rand felicitari pentru cel de-al treilea membru al familiei, sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii.

    Si sunt mega incantata ca te-ai intors pe blog, din decembrie tot intram si ma uitam oare ce s-o fi intampland, oare a nascut, e bine? sunt bine? si dupa s-a facut aprilie dai cu munca cu concediu si azi zic hai totusi sa ma uit ca poate o mai fi crescut si ala micu’ si are timp sa scrie si ce sa vezi am o multime de articole de citit 🙂 bine ai revenit Miruna

    0
    • Mulțumesc frumos! Am descoperit poziție în care pot scrie cât Tudor doarme în brațe ori suge! Și tot nu am timp de cât chef am de scris. Inspirația vine din aerul de România 😉

      1+
  8. De curand au nascut doua prietene si mi-au comunicat pe un ton ridicat (aveau nevoie sa tipe la cineva si m-am oferit) ca sa nu ma las prostita sa fac un copil fara doua bone deja angajate. Azi mi-a adnotat una din ele ca sa am si o a treia pregatita, in cazul in care cele doua se imbolnavesc :)))

    2+
  9. gabriela

    Cand ai timp si doar daca vrei poti sa arunci o privire peste carte “lacrimi si crize de furie”. . pe mine m-a facut sa inteleg de ce mai trebuie sa si planga bebe(nu singur uitat de lume ! Categoric nu!). Pana la 3.5 luni nici eu nu mi -am lasat deloc(pe cat posibil) pitica sa planga. La 3.5 luni, dupa lectura cartii amintite, am luat o in brate, nu am mai leganat-o(era satula si curata) si i-am dat ocazia sa planga. Printre suspinele ei, ii tot explicam cum sta treaba cu sentimentele mele. Aproape o ora a durat pana s-a linistit..dar apoi a supt fericita si mi-a adormit linistita, pentru prima oara de la nastere la ea in patut

    0
    • Dar eu nu vreau sa doarma in patut. Nu inca 🙂 voi lua cartea, precis gasesc chestii interesante.
      Si Tudor are momente cand plange si nu gasesc motivul, de cele mai multe ori se dovedeste a fi un pîrț… Imi dau seama ca nu il pot ajuta, fiindca e cum zici tu… Mancat, curat, dormit, il tin in brate si ii spun ca mama e acolo cu el si poate plange cat o vrea, ca eu il tin in brate si asteptam amandoi sa treaca… Insa eu ma fac bucati pana i trece plansul.

      0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 113 queries in 0.191 s

Inline
Inline