Bebeluşul se naşte cu o anumită greutate, din care pierde aproximativ 10% în primele zile de viaţă. E o scădere fiziologică în greutate. După care, începe să ia în greutate. Asta e teoria. Apoi, sunt diverse tabele şi tabelaşe, care îţi spun unde se situează copilul tău comparat cu alţii de vârsta lui.
Pe mine tabelele astea m-au înnebunit.
Am schimbat 3 cântare.
Eram pe punctul de a introduce formulă.
Şi, când credeaţi că urmează ceva deştept, o să scriu asta:
Încă nu m-am calmat.
În UK, puţini părinţi au cântar acasă. (În România, nu ştiu cum e.) În prima săptămână după naştere, te vizitează moaşa de câteva ori şi cântăreşte bebeluşul. Nu tu proba suptului, nu tu nimic. O interesează dacă are o culoare sănătoasă, dacă e vesel şi liniştit, dacă greutatea lui are curbă ascendentă, dacă sânii mamei au lapte. (În cazul în care copilul e hrănit cu lapte praf, nu mai există discuţia asta..) Dacă e totul ok, te mai vizitează acasă “health visitor” din când în când să vadă cum stai cu ţiglele pe casă şi să-ţi cântărească bebele. Dacă vrei, te poţi duce tu la o clinică specială, unde poţi cântări bebeluşul cam o dată pe săptămână. Deci, nu tu proba suptului, nu tu stres.
E aşa o presiune asupra mamei la început (în afară de faptul că e foarte fericită, e şi obosită şi se simte neîndemânatică), să livreze laptele de care pruncul are nevoie. Şi fiindcă e greu să ştii cât lapte îţi curge din sâni, singurul indicator că produci ceva e creşterea copilului în greutate.
De ce nu mi-a plăcut proba suptului
- Prea multe variabile: iniţial, cântăreşti copilul cu pampersul ori fără, dacă da, cu el curat sau nu, dacă între timp udă scutecul, ce înseamnă asta la cântar, chestii foarte importante, când tu te uiţi la fiecare 2g. Plus, când începe copilul să plângă de foame, tu să te apuci să îi schimbi scutecul, apoi să-l cântăreşti, să notezi undeva … e o operaţiune foarte complexă şi complicată când 3 kg de iubire urlă necontrolat… nu-ţi mai trebuie un stres în plus, credeţi-mă.
- Cântarul era prost: nu ştiu alţii cât noroc au cu cântarele, eu nu-s prietenă cu ele dintotdeauna. Dar aşa ghinion cu cele de bebeluş, n-ai să vezi! Dacă n-am cântărit scutece pline şi goale, kilograme de făină şi grame de orice, comparat cu cântar de bucătărie, cu cel de adulţi, doar-doar ceva s-o potrivi. Am schimbat 3 cântare. Până la urmă am păstrat pe unul şi nu mă uit decât la faptul că greutatea creşte şi punct.
- 20 g nu sunt motivaţionale. Când, în sfârşit, reuşeam să facem corect proba suptului şi vedeam că, după 40 de minute la sân, Tudor a supt doar 20 g, îmi venea să sar mă atârn de-o sfoară cu capu-n jos, doar-doar s-o mai scurge nişte picături de lapte. Deşi nou-născutul cam aşa suge, 20-30 ml la început, 20 g câştigate tot par puţine. Dv ştiţi cât de puţine?!
Într-o seară, eram aşa înnebuniţi toţi 3, eu, bărbatu-mio şi maică-mea, din cauza nenorocitului de cântar, încât Horaţiu era pregătit să pornească la magazin, după lapte praf. Acela a fost momentul Meu de Instinct de Mamă. Am zis HOooo!!! Toate cântarele la gunoi, să nu mai văd pompă de muls şi sterilizatoare, copilul meu e bine, fericit, doarme, nu plânge, gata. Au dispărut alea din raza mea vizuală, cât ai zice “sterilizator” şi ne-am văzut de treabă.
Nici o pompă de pe lumea asta nu face ceea ce face guriţa copilului, mi-a zis mama într-o zi. După multă vreme, când am început să călătorim şi am pregătit biberoane pentru drum, i-am şi dat dreptate.
Ce am învăţat eu din toată schema asta:
- *tabelele sunt orientative. Tudor a pierdut 11% din greutatea de la naştere (cu 1% mai multe decât ar fi fost considerat normal) şi asta mi-a început stresul. Notam fiecare scutec udat, fiecare repriză de alăptat, la ce oră şi cât a durat. Prea multă agitaţie. În tot timpul ăsta, bebeluşul meu era fericit, liniştit, nu plângea decât când îi era foame, îl aşezam la sân şi gata era.
- *stresul mamei nu ajută. De aici şi nevroza cântarului.
- *copilul nu suge în mod egal. E o diferenţă între atunci când mănâncă de foame şi când doar bea de sete. Sau ia câte o gustare. Asta am văzut-o pe biberon, e drept.
- *sânii mamei ştiu când lui îi este foame. De când nu mai petrecem atât de mult timp la piept, ştiu fără ceas când vine vremea alăptatului. Sânii sunt plini, parcă se pregătesc de întâlnire. Ceea ce e logic şi firesc, nu?
- cel mai important e ca mama să fie liniştită, departe de tabele şi cântare.
imagine via shutterstock, bebelus pe cantar
Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.
dia
Mi-a sugerat si mie mama un cântar si am zis nu, prea mult stres, toată ziua sus si jos de pe cântar. La 2 zile dupa ce am ajuns acasă am mers la control ( aici nu vine nimeni acasă grrr) si bebe a luat in greutate. Pe urma inca o data dupa o săptămana la alt control si gata. L-am mai cântărit noi acasă pe cântarul nostru cam la 2 saptamâni-întâi cu el in brațe si pe urma doar eu si diferența. Bebe fericit, hainele rămâneau mici, culoarea frumoasa, nu m-am stresat deloc. La 8 saptamâni acum e la 5.5 kg si l-am si măsurat de curiozitate, 66 cm.
Copila Blondă
Asta e altă capcană: comparăm copiii între noi, mamele, de parcă ar fi toţi la fel. Bine că nu te-ai stresat! Noi acum îl cântărim pe Tudor cam o dată pe săptămână, poate mai rar. Nu mai scriem nimic legat de greutatea lui, deşi ţin evidenţa-n cap. Sunt puţin mai relaxată.
Observ însă că sânii se umplu mai bine când sunt odihnită şi când mănânc pufarine :)))
dia
De pufarine si mie imi e dor!!!
Copila Blondă
vrei să-ţi trimit? dă-mi un mail cu adresa!
dia
Ce drăguța esti:) vine mama sâmbăta si maine o rog sa aducă:)) dar mulțumesc mult
Ana
Noi luam din Lidl, punga mare sunt ieftine si foarte bune și aromate, seara se stie:))
Laura
Si ceva ce nu ai adaugat pe lista: acele tabele nu sunt relevante pentru un copil alaptat. Avand in vedere rata scazut de copii alaptati exclusiv, ele oglindesc mai degraba dezvoltarea unui bebelus hranit cu formula.
Copila Blondă
păi cum? că doar la formulă ştii precis că mănână puiul
Laura
Pai da, sar tabelul ala care iti spune ca bebe trebuie sa aiba 4, 567 g la 3luni e un tabel care reglecta media bebelusilor hraniti cu formula. La asta ma refeream eu. Graficele dr crestere nu prea sunt relevante pentru bebelusii alaptati
Copila Blondă
Nici nu vreau să ştiu mai multe! O veste grozavă mi-ai dat 🙂
sorina
si noi am trecut printr-o experienta similara. trei saptamani de la nastere si fetita nu isi recuperase greutatea de la nastere. inceputul e mai greu, bebelusii sunt mai somnorosi, adorm la san, mama cu ragade, dureri, baby blues. e usor sa te panichezi. si ne-am panicat si noi, ohoooo. dar cu incredere, sustinere din partea celor din jur si rabdare sau “tincture of time” cum citisem undeva, lucrurile se rezolva.
dupa trei saptamani fetita mea lua in greutate 50 – 60g/zi. astfel ca ajunsesem de partea cealalta a baricadei. o fi prea mult? acum , la fix patru luni de la nastere, o cantarim o data, max de doua ori pe luna☺just for fun. nici nu avem de ce mai des. dar asa cum ai subliniat, copiii nu trebuiesc comparati intre ei.
Copila Blondă
Se rezolvă, dar, când e vorba de copilul tău, parcă uneori nu mai judeci. Să vă trăiască fetiţa!
o femeie
fiica mea a fost atipica. De fapt e unica si minunata. S-a nascut mai tarziu decat media, a mancat mai greu decat media ( statea la masa cate o ora), a pierdut mai mult de 10%, a recuperat in ritmul ei ( a luat cate 500gr pe luna, maxim), icterul o trecut la o luna, a vorbit sa priceapa ailalti mai tarziu si direct in propozitii, a mers cand a vrut ea nu cand am vrut eu, nu ii plac oamenii mari dar se simte bine intre copii. E sanatoasa – de 5 ani nu am trecut la farmacie.
Cantarul ala m-a ajutat sa vad ca nu e ca in carte, sa o tin la san 15 min., cum mi s-o zis in maternitate. Asa ca am lasat-o la san pana cand dadea ea drumul la san 🙂
Copila Blondă
io nu mai pot cu sfaturile astea tembele din maternitate! Bine că nu le-ai ascultat!
Alexandra Ticle
Si eu am avut stres cu cantarul, dar în sens invers. Fiu-miu s-a nascut cu 4050 gr, un mâncacios din prima zi. Plangea destul de mult si taica-so ma înnebunea ca plânge de foame (mai târziu ne-am dat seama că vroia in brate). Îl cântaream la o saptamana si dupa o vreme, surpriza: mânca prea mult, ajunsese sa ia aproape 400 gr într-o saptamana, eu il si vedeam obez peste câțiva ani. Asa ca o saptamana l-am chinuit, nu-l mai lasam cu orele la san, s-a miorlait, eu lânga el, dar a trecut. Acum la 5 luni si jumatate are 8,5 kg, e vesel si eu fericita
Copila Blondă
şi cum ai făcut, ai rărit reprizele la sân? Oricum, e bine să nu fie copilul foarte gras, ştiu pe cineva care are probleme la coloană, din cauză că era obez obez ca bebeluş.
alex
Noi nu am avut cantar. Mergeam la control, o data pe luna si o cantarea. In primele 3 luni lua fix 1 kg/luna. Desi crestea, eu eram stresata pt ca neonato a zis ca bebe trebuie sa stea la san cate o ora iar ea adormea si se elibera dupa 10 min. Si, da-i si noteaza orele, durata etc desi ea era vesela, manca, nu plangea. Prin aug au fost caldurile mari si nu mai vroia sa manance…atunci a luat vreo 300g. Amenintare cu lapte praf daca nu ia intr-o sapt 220g….pfff, cumpara pompa, tot nu vroia, o hraneste tata, tot nu vrea…asta e, ma pregateam de praf cand la cantar, dupa o sapt, 230g…..pfff. apoi a urmat si inca continua stresul diversificarii pt ca nu e mancacioasa si nu ia in greutate conform conform graficelor….
Copila Blondă
Cică mai există o fază, greva suptului, fix la 3 luni. Cred că noi am scăpat, dar poate asta a fost la fetiţa ta. Eu cred că bebeluşii noştri ştiu mult mai bine de ce şi cât au nevoie decât tabelele lor.
Alex
Da, citisem si despre greva suptului. Ma bucur ca nu au mai existat episoade pe tema asta si alaptez in continuare si la un an 🙂
Copila Blondă
şi la mai mult!
Mihaela H.
Pentru noi cantarul nu a existat in casa. Ne cantaream la controalele periodice. Nu am tinut evidenta cantitatii de lapte mancat (si noi am papat de la san pana la 1 an si 5 luni), si pana la 10 luni am fost in grafic si putin peste cu greutatea. In momentul in care la 10 luni mergea singur statul la masa ca sa mancam nu a mai prezentat niciun interes. Pe primul loc a fost explorarea de la care nu ne mai puteam opri. Am ramas in urma cu 1 kg si ceva. Doctorita pediatra ne-a dat sa facem un set de analize ca sa nu existe vreo carenta de ceva. Analizele au iesit foarte bune. Nu tu lipsa de fier, calciu, magneziu s.a. Am sperat ca va trece o perioada si vom recupera. Dar la urmatorul control situatia era identica. Mamica s-a dat cu capul de ceasul mortii cum ca laptele de la san nu mai este atat de hranitor si a incercat sa introduca un supliment de formula. Refuz total la laptele formula. Mancam mancare si lapte de la san dar greutatea nu o recuperam. La 1 an si 7 luni am inceput cresa si puiul pe langa faptul ca nu manca la cresa aproape nimic, contacta si tot felul de raceli sau rosu in gat, ceea ce genera o reducere a poftei de mancare. Nu reuseam sa recuperam greutatea restanta. Nu aveam nicio sansa. Acum suntem in anul 2 de cresa. Nu mai racim aproape de loc si cand o facem mancam aproape normal, am inceput sa mai mancam cate ceva si pe la cresa, dar comparativ cu ceilalti copii se pare ca mult mai putin, acasa mancam foarte bine (asa imi dau seama daca la cresa a mancat sau nu), Greutatea nu este recuperata daca e sa te iei dupa grafice. Conform graficelor de acum celebre ca inaltime ne situam la limita de sus a graficului si ca greutate la limita de jos (in cadrul intervalului, dar doar putin peste) si nu ne mai stresam deloc dpv al greutatii. E evident ca daca copilul ar manca si la cresa ca si acasa am recupera urgent si am fi in grafic super bine, dar cata vreme copilul e ok, are energie, este istet si bine dispus graficul nu ma mai intereseaza. Trebuie sa tineti cont ca fiecare individ are propriul ritm de dezvoltare si ca aproape niciunul dintre adulti nu este in “graficul de greutate”. Nu toti avem aceeasi pofta de mancare, aceleasi necesitati cantitative de alimente, acelasi consum de energie. Am avut surpriza ca la una din descinderile noastre la urgenta sa fie mai multi copii care aratau foarte bine hraniti, si sigur erau in grafic dpv al greutatii, dar care in urma analizelor au iesit cu o anemie acuta. Uitati-va mereu ce categorii de alimente consuma copilul dv si nu la cantitate. Ajutati copiii sa fie fericiti, nu ghiftuiti si rotunzi ca niste gogosi. De cand se urmaresc graficele minunate si marea majoritate a mamelor reusesc sa incadreze bebele in interval, poate ati observat si cat de problematica a devenit existenta obezitatii la copii de varste din ce in ce mai mici. Poate fi o cauza si faptul ca vrem sa-i facem pe toti STAS dupa grafice cand organismul lor zice altceva???
Copila Blondă
eu ştiu toate astea, ţi le-aş fi putut spune la virgulă. Doar că, na, când e puiul tău, e atât de uşor să te panichezi. Maică-mea e medic de familie, are foarte mulţi pacienţi bebeluşi. La unele faze, o vezi că stă pe gânduri şi numai zice: pfff, dacă ar fi fost un pacient de-al meu, aş fi calmat mămica imediat, să stea liniştită. Nu să mă agit şi eu în rând cu ea. (cu mine, adică)
Mihaela H.
Eu am intervenit pentru ca mamicile care se afla in faza de stres al graficului sa se incurajeze si sa incerce sa fie linistite, lucide si fericite pentru copiii lor. Va pup si fiti curajoase. Aplecati-va asupra semnalelor date de copilasii dv. Aveti incredere in ceea ce natura deja v-a invatat pe fiecare in parte.
Ramona
Io stiu ca, daca e copilul fericit si haleste, e OK si gata. La mine, ca era cu formula, era mai usor sa ma panichez. Nadia a pus cate un kil in primele 3 luni (s-a nascut cu 2,800 deci a avut de recuperat un pic), apoi s-a mai domolit. A avut un platou pe la 9-12 luni de ma luau deja dracii de spaima, ca omor copilul, care, uite, nu mai pune pe ea.
Incepusem diversificarea, incercam sa ii dau chestii doar sanatoase, exact pe tabele (deci nu sarmale la 5 luni) si eram stresata ca nu pune din cauza ca is io atat de proasta in bucatarie.
Si apoi, undeva la un an si ceva i-am separat mesele de fructe (una dimineata, una dupa-masa) si am facut restul meselor de alte chestii: cereale, piure, carne etc.
Culmea este ca, desi avea cu un kil mai putin la 12 luni (fata de cat ziceau pediatrii ca ar trebui) – deci 9 kile, era plina de putere, mergea, se catara deja etc. Deci in general sanatoasa tun, dar un pic mai slabuta, asa, ca ma-sa.
Apoi de pe la un an si 3-4 luni a inceput sa puna pe ea. A ajuns la 2 ani sa cantareasca 12 kile jumate, ceea ce inseamna ca a pus sanatos.
Acum are iar un ‘platou’, vine dupa o enterocolita si inca nu si-a revenit complet, dar o vad sanatoasa, a crescut, e foarte puternica, agila etc.
Asa ca .. sa fim noi sanatosi.
Da, am cantar si o cantaresc o data la cateva zile (acum mai rar decat ca bebe, ca atunci o cantaream si la 2 zile o data).
Zic si io, daca e copilu’ sanatos si energic, probabil ca e OK 😀
Copila Blondă
Însănătoşire grabnică fetiţei!
Ioana
Cat de adevarat. Nu ai pus in formula… ei nu stii nimic. Daca ma duc dupa caietel va dau nota la formula. Intreabat toata famila mea si a lui, ce comportamente deviante la supt au avut, cum verificau acum douaj-treij de ani cresterea in greutate. Pana intr-o zi cand o matusa ne-a dat cu caietul in cap. Mama, noi nu am avut cantar in casa niciodata, iar la policlinica cu copilul mergeam doar daca avea ceva, atunci il mai cantarea. Si gata am invatat lectia si m-am linistit. Asa cum spui si tu… mi-am ascultat instinctul.
Copila Blondă
asta e cel mai bine. Şi dacă greşeşti, măcar e greşeala ta, nu a rudelor mari împărăteşti 🙂
Studio Galati
Bataie de cap cu cantarele astea! Deci, asta ma asteapta si pe mine…
Copila Blondă
nu scapă nimeni!
Andressa
Asta e chiar culmea! :)) stii ca orice specialist trainuit in strainatate o sa iti spuna ca e ridicol sa masori cu sau fara cantar laptele supt. Eu am avut noroc ca dupa 3 zile de stres (adica nu foarte mult) m-au lamurit un medic si o moasa ca daca un copil doarme, mananca, face stii tu ce, atunci e ok, mi-au si zis: nu mai cantari copilul!!! Pe de alta parte, fata mea a luat un kg si jumatate pe luna in primele luni ceea ce este ENORM si se traducea prin faptul ca ori plangea de foame, ori manca si foarte putin dormea. Reversul medaliei: “nu mai tine copilul atata la san!” Si ce puteam sa fac?! Ma rog, concluzia e ca la laptele matern copilul stie singur de cat are nevoie. Nu poti decat sa-l servesti. Clientul are intotdeauna dreptate!
Copila Blondă
tu ai un copil senzaţional, şi frumos şi cuminte, eu cred că i-a priit şi nesomnul şi super mâncatul 🙂
cât despre udat scutece, eu nici asta nu înţelegeam cum şi dacă e, până mi-a arătat moaşa, uite, doamnă, vezi linia asta galbenă? când se face albastră, înseamnă că a făcut pipi copilul! 🙂
dia
Haha, eu mi-am dat seama acasă de asta dupa ceva saptamâni:))
o femeie
Acum fiica mea are 8 ani si e normoponderala.
De 8 ani ma amuz cand aud mame si mai ales bunice “nu mananca copilul nimic!!” . Nimica. Ce inseamna nimica? eu sunt inginera, asa ca prima intrebare este: “daca nu mananca nimica, cat a slabit?” . Si aici incepe amuzamentul ca de fapt nimica inseamna ca nu a mancat CAT o vrut mama/bunica, si copilul e bine mersi cateva linguri, adica fix cat o vrut el, nu babalacii.
Sa va amuz, fiica mea a avut perioada de foamete: nu a mancat nimic seara cateva luni. Adica o vedeam dimineata ca mananca, la gradi nu stiam ce si cat, si seara zero. Cateva luni. M-am agitat, am scos un desert: l-a ras! . Am zis ooook, din asta imi esti :)) , asa ca i-am pus in fiecare seara putina supa/salata in farfurie, ca celorlalti. Cateva luni am mancat si farfuria ei ( pt ca evident, cineva e musai sa manance tot din farfurie in casa), si vara ii dadui pepene in schimb, dar toamna nu ii dadui nimic. Si dupa cina sarita sa stiti ca a doua zi manca de rupea, orice ii puneam: si ou si legume si branzica.
Copila Blondă
maaaaaaare vorbă ai zis: e diferenţă mare între “nu mănâncă nimic” şi nu mănâncă destul. Adică, atât cât vrea familia. E foarte nociv pentru copil să îi spună altul cât îi trebuie- Asta e o problemă actuală a populaţiei, care nu mai ştie când e flămândă şi sătulă şi consumă cu lăcomie mult peste necesarul zilnic. Combinat cu sedentarismul, succes!
vali
Am făcut poza asta în cabinetul medicului pediatru și ne-am ghidat după el http://i.imgur.com/U2EVrFG.jpg
Roxi
Fiu-meu la 9 luni avea 10 kg 200 grame și 77 cm. Sunt în parametrii …
Roxi
Bună Miruna,
Felicitări pentru bebe, să crească mare și sănătos. Acum am aflat pentru prima dată de proba suptului, în acest articol. Nici aici în Spania unde locuiesc nu se practică așa ceva. La maternitate când am născut am fost întrebată dacă voi alăpta să știe moașele să nu îi dea biberon. Am spus da și așa băiatul meu a supt din prima jumătate de oră de viață. Am avut întâlnire cu moașa de 2 ori duă naștere să se asigure că nu-s în depresie, nu am probleme cu alăptatul etc. dar niciodată nu l-a cântărit, a spus că dacă îl alăptez la cerere și nu am probleme nu ar trebui să mă stresez pe tema asta. La pediatru am fost în prima lună de 2 ori apoi control lunar până la 9 luni. În primele 6 luni a crescut câte un kg pe lună, aproape să depășească linia superioară a mediei graficului. Dar creștea proporțional, kg și cm. Acum de la 6 luni de când am început diversificarea crește aproximativ 200 grame pe lună. Nu am cântar acasă nici acum și nu îl cântăresc decât în cabinetul pediatrului. Nu mi-am pus niciodată problema că poate nu am suficient lapte sau poate nu se satură copilul, am lăsat totul să meargă de la sine. În primele 2 luni când plângea știam că îi e foame (nu a avut colici deci nu avea alt motiv să plângă), îl atașam la sân și gata. Ah, menționez, nu am avut pe nimeni lângă mine să mă ”sfătuiască” să dau ceai sau lapte praf că ”poate nu se satură copilul” :)).