Iubitul meu încă doarme alături. Băiatul cel mare face Lego și celălalt tunde un ren. Am aprins a patra lumânare azi. Mai e fix o săptămână până la Crăciun. Colindele cântă din calculator.
Categoria: blondă şi mamă (Pagina 7 din 72)
Toți acești brazi perfecți de pe internet. Toate aceste familii fericite. Copii asortați cu părinți. Case cu scări interioare și dormitoare la etaj. Pungi perfecte de cadou. Funde impecabile. Femei fără cearcăne la ochi.
E 6 dimineața, toți dorm, eu scriu. Pe masă ard 3 lumânări din coronița de Advent, una mai mare decât cealaltă, ca o scară a apropierii de Crăciun. Iubesc tradițiile de Crăciun. Dar unele ne și enervează, să vedem dacă bifăm la fel:
1. ”Spune și tu, Gigele, o poezie”
Multe lucruri sunt complicate când ești părinte, dar când vine vorba de miorlăit … nene, e cu totul alt nivel să îi faci față. Pentru că miorlăitul nu e o emoție, e un șantaj în sine. Un miorlăit e mai mult decât doar o nemulțumire. E combinată cu o lene, o cerință combinată cu un ordin, când îmi dai ceva de făcut și vrei să rămânem prieteni. Un miorlăit nu e plânsul ăla de oboseală pe care-l recunoști de la distanță.
Dacă m-ai fi întrebat acum 15 ani cum îmi imaginez sărbătorile cu familia mea nouă, ți-aș fi arătat poza asta. Cu bucle, botoșei și pijamale. Tudor râde sub inimioara care-i ascunde fața. Victor se bucură de două mandarine. Mamă-sa le face poze.
Cea mai grea parte a zilei când ai copii e dimineața, când ei urlă și tu nici nu te-ai trezit. Dada. Dimineața, nu seara când îi culci. Dimineața, când sunt copiii pe post de alarmă. Ei plâng și nici nu știi ce te-a lovit.
