Îți dorești ca nebuna să își țină capul, să zâmbească la tine, să stea în picioare. Doamne, așteptam ca pe Ziua Independenței să stea singur pe picioare.
Categoria: blondă şi mamă (Pagina 7 din 73)
Azi noapte am avut o revelație.
De ce mamele se plâng că-s rupte-n gură de oboseală, dar după ce adorm copiii, în loc să se culce și ele, încep cu: ciocolata din cămară, seriale regulamentare, capitole din carte. Și se face ora doișpe și zici ”un episod și gata”!
Iubitul meu încă doarme alături. Băiatul cel mare face Lego și celălalt tunde un ren. Am aprins a patra lumânare azi. Mai e fix o săptămână până la Crăciun. Colindele cântă din calculator.
Toți acești brazi perfecți de pe internet. Toate aceste familii fericite. Copii asortați cu părinți. Case cu scări interioare și dormitoare la etaj. Pungi perfecte de cadou. Funde impecabile. Femei fără cearcăne la ochi.
E 6 dimineața, toți dorm, eu scriu. Pe masă ard 3 lumânări din coronița de Advent, una mai mare decât cealaltă, ca o scară a apropierii de Crăciun. Iubesc tradițiile de Crăciun. Dar unele ne și enervează, să vedem dacă bifăm la fel:
1. ”Spune și tu, Gigele, o poezie”
Multe lucruri sunt complicate când ești părinte, dar când vine vorba de miorlăit … nene, e cu totul alt nivel să îi faci față. Pentru că miorlăitul nu e o emoție, e un șantaj în sine. Un miorlăit e mai mult decât doar o nemulțumire. E combinată cu o lene, o cerință combinată cu un ordin, când îmi dai ceva de făcut și vrei să rămânem prieteni. Un miorlăit nu e plânsul ăla de oboseală pe care-l recunoști de la distanță.
