
Mă plângeam de cearcăne. Abia o cunoscusem pe doamnă și deja îi spuneam:

Știu, ai luat-o de nevastă fiindcă te fermeca felul în care îi mirosea părul dimineața, fiindcă făcea o cafea mai bună decât în reclame și te iubea cum nu credeai că există pe pământ. Îți imaginai viața nu chiar ca în filme, doar tu ești realistul dintre voi doi, dar măcar ca la vecinii de mai sus. Ăia care se ceartă cu oale trântite, dar se împacă de fiecare dată cu sex scârțâit până la următorul tărăboi. Ți-ai dorit și tu copii, nu zici nu, mai mult de dragul filmelor și al ei, înțeleg că n-a fost visul tău de-o viață. Ție nu îți plac copiii nici în sfântă zi de azi, nu te știi juca cu ei, te enervează când plâng și habar n-ai cum să îi faci să se oprească.

Altă zi grea. Afară a plouat fără oprire. De fapt, mint. Când s-a oprit, bătea vântul de-l simțeai și-n casă, cu geamurile-nchise. Știu, termopane ieftine, dar pe astea le avem, cu astea defilăm. Era să zic ”decolăm”. Doar la concedii îmi stă mintea, așa bine m-am simțit în vacanță. Deși, m-am gândit, pentru mine toată viața e practic o vacanță, nu e ca și când merg la vreun serviciu sau ceva. Însă, în concediu, diferența a fost că am stat mai mult cu amândoi iubiții mei, de la mare la mic. Mai ales, mare. Că mi-e dor și de el, deși nici timp nu prea mai am să îi zic.

Deși am un blog destul de citit (de unii), o să rămâneți uimiți să aflați că nici măcar în zilele mele bune nu le știu pe toate. 😛 Săptămâna trecută 4 oameni m-au întrebat despre vaccinare, i-am numărat. Săptămâna asta, m-au mai întrebat doi. Tot despre vaccinare. Deja am un răspuns standard, un email la care dau copy/paste.

Cel mai greu mi-a fost când bebelușul avea 9 luni și a început să meargă de-a bușilea pe bune. Deja nici nu mai dormea așa mult, avea nevoie de supraveghere diferită (tot continuă, dar brusc riscurile au crescut). Nevoile mele rămânând aceleași: pipi, caca, scris și spălat pe dinți.

Încă fac duș. Zilnic.
Mă și spăl pe dinți. De două ori, câte 5 minute fix!
Aș trece că nu fumez, deși nu știu dacă se pune.
Scriu pe blog, e ceea ce mă energizează ca o rugăciune spusă bine.
Petrec mult timp în aer liber, că doar vă povesteam despre parcul de langă bloc.
Beau apă.
Mănânc înghețată. (asta rău n-are cum să fie)
Pagina 61 din 73