Ce să faci când mama copilului tău îți spune că nu mai poate. Câteva idei pentru soți.

masca

Știu, ai luat-o de nevastă fiindcă te fermeca felul în care îi mirosea părul dimineața, fiindcă făcea o cafea mai bună decât în reclame și te iubea cum nu credeai că există pe pământ. Îți imaginai viața nu chiar ca în filme, doar tu ești realistul dintre voi doi, dar măcar ca la vecinii de mai sus. Ăia care se ceartă cu oale trântite, dar se împacă de fiecare dată cu sex scârțâit până la următorul tărăboi. Ți-ai dorit și tu copii, nu zici nu, mai mult de dragul filmelor și al ei, înțeleg că n-a fost visul tău de-o viață. Ție nu îți plac copiii nici în sfântă zi de azi, nu te știi juca cu ei, te enervează când plâng și habar n-ai cum să îi faci să se oprească.

Știu că și viața ta s-a schimbat semnificativ de când aveți copii. Că nu mai poți mânca Nutella pe pâine și da sonorul tare la televizor, că bagajele s-au triplat în dimensiune și greutate, gunoiul s-a însutit, cheltuielile s-au înmulțit, viața sexuală e singura care s-a împărțit. Pe luni ale anului. Nu că făceați voi te-miri-ce năzdrăvănii de 3 ori pe zi  înainte, dar măcar știai că e loc să fii spontan. Cred că ți-e dor și de iubita ta așa cum era odată. Știu că nu e totul numai despre sex, ci și despre multe altele. Cafele, de exemplu. Pe care nu mai apucați niciodată să le beți. Fiindcă în timp ce unul face omleta, celălalt spală copilul pe mâini. În timp ce unul încălzește apa, celălalt se joacă pe covor. În timp ce unul merge la baie, celălalt caută haine la păpuși.

Știu că faci multe să ajuți în casă. În primul rând, pleci de acasă la un serviciu care vă aduce bani. Pe care îi cheltuiți împreună, că altfel ați muri de foame și de frig, cred că e ceva ce toată lumea înțelege. Puține sunt acele familii care s-ar putea lipsi de un salariu întreg al unuia dintre cei doi. În al doilea rând, te întorci acasă, când mulți dintre colegii tăi merg la bilard după muncă, iar nevestelor le spun că i-a ținut șeful peste program. Ba tu nu ai nici măcar o amantă, deși poate ți-ai permite vreo trei. Dar îți iubești soția și vrei s-o ajuți. Vrei să vă fie bine. Încă vrei să o faci fericită, fix așa cum nu demult i-ai promis.

Așa că, ascultă două vorbe la mine, s-ar putea să fie ceva mai simplu decât îți imaginezi. Singurul lucru pe care-l ai de făcut ca să fie bine, când ea îți spune că nu mai poate, e să arăți că nu îți e indiferent.

Că îți pasă.

Gândește-te la ziua ei pentru o clipă, deși tu ai venit acasă după 8 ore de muncit, gândește-te că la ea programul nu s-a încheiat încă. Întreab-o dacă a mâncat ceva la prânz. Ascult-o orice ar avea să-ți spună, în timp ce-i iei copilul din mâini. Nu e obligatoriu să îi oferi soluții, nici să preiei copilul o noapte și-o zi, dar să vadă că îți pasă e mult, mult mai semnificativ. Dacă e vară și încă-i lumină afară, ieșiți o jumătate de oră în parc. Nu îți garantez că nevastă-ta a apucat să facă caca pe ziua respectivă, iar să facă asta singură-n baie ar fi un bonus reprezentativ.

Amintește-ți că și ea este un om care avea o viață înainte, care s-a schimbat spectaculos de mult. Amintește-ți că pentru orice, tu ai totuși o alternativă: pe ea. Când plânge copilul, când vrei să faci caca sau să mai dormi un pic. Sunt niște intimități atât de fundamentale, încât pot ajunge să te distrugă prin lipsa lor într-o bună zi. Știu că e o tâmpenie ce am zis, deși nu e, dacă te gândești un pic.

Câteva exemple, știu că bărbații funcționează pe concret:

  • Dacă te-ai trezit și ea încă mai doarme, anulează-ți alarma de la telefon.
  • Întoarce-te cu grijă de pe o parte pe alta, nu ca un buldozer delicat.
  • Strânge frimiturile de pe masă, cineva întotdeauna urmează după la masă. Uneori chiar tu.
  • Pune farfuriile murdare în chiuvetă măcar.
  • Nu intra încălțat în casă în ziua în care tocmai a aspirat.
  • Dă orice sunet la minimum, cât ea încearcă să culce copiii. Practic, n-ai voie nici să respiri.
  • Gândește-te înainte să mănânci ultima felie de pâine sau să bei ultima picătură de lapte. Că nu trăiești singur în apartament.
  • Dacă ea a băgat rufele-n mașină, scoate-le tu și pune-le la uscat.
  • Dacă a intrat singură-n baie, pune-te și-n cap să nu iasă însoțită mai târziu.

Dacă îți spune că e obosită, crede-o. Nu o judeca.

Dacă îți spune că nu mai poate, înțelege-o. Nu o acuza.

Dacă-ți spune că plânge din senin, îmbrățișeaz-o. Nu o alunga.

Dacă-ți spune că-i e greu, iubește-o. Nu o întreba.

Și îți mai spun o chestie. Dacă vrei să vă fie bine, evident, că dacă vrei s-o părăsești, nu cred că ai citit până aici, deci … dacă vrei să vă fie bine, indiferent cât de tare plânge, indiferent cât de prostești sunt motivele ei, important NU e cum ți se par ție. Ci cum se simte ea.

Toți părinții își iubesc copiii, însă nu toți copiii se simt iubiți. Același lucru e valabil și între soți. Așa că, iubește-o așa cum are ea nevoie să o simtă.

Articolul anterior

De pe marginea prăpastiei, găluștele cu prune m-au salvat!

Articolul următor

Când pun capul seara pe pernă, simt că sunt acasă

104 Comentarii

  1. Gabriela

    Oare cum să-l fac pe soț sa citească articolul ăsta?

    6+

    • :)) nu stiu, ma, i-l bagam noi pe vena cumva.

      4+

      • Lorelai

        Nici o sansa sa citească….chiar niciuna, nici macar sa l citesc eu si el sa asculte….

        0

        • Nu cred ca e singurul asa…

          1+

        • Nicu

          Macar poti sa incerci. Ce ai de pierdut? Ce ai de castigat? Chiar daca sunt sanse de 0.01 % ca un singur lucru din o suta (pe care el poate le face fara sa se gandeasca la altii, in cazul asta la tine), ce te costa sa incerci?

          Eu sunt barbat si am trecut prin multe dintre lucrurile scrise in articol, + altele care nu sunt scrise aici. Dar ceea ce pot sa iti spun e ca sub carapacea de incapatanare pe care unii o avem, un reminder nu ne strica. Unii dintre noi functionam secvential, vizual.
          Alege momentul, sigur exista un moment cand il vezi ca e linistit, dupa ce a mancat, poate (creste nivelul de multumire si de chimicale fericite in creier) si arata-i articolul.
          Poate-i dai un print, stiu, nu e prea eco-friendly, dar mom-friendly e prioritar cateodata. Ca un ecran de mobil il inchide intr-o secunda, dar o foaie care-i sta in fata, nu are buton de OFF.
          Bafta !

          15+

    • CristinaM

      Ii spui ca ai citit ceva misto si ii intinzi telefonul cu pagina articolului deschisa…

      4+

    • Nicu

      Da-i un share pe facebook, cu tag (evident) pe numele lui. Asa sunt sanse mai mari sa il citeasca. Si el, si camarazii lui, care primesc notificari de la update-urile prietenilor.

      4+

  2. Gabriela H

    Am știut de la poza ca va fi un articol genial! Din ala de ii dai fwd soțului sa citească și îl pui sa îți facă rezumatul, ca sa fii sigura ca l-a citit.
    PS: tu nu ai somn la 1:30 am? :-s

    3+

  3. Mary

    Pfoai,m-ai făcut să plâng…Genial articolul!

    3+

    • Au si ei dreptatea lor. Iar noi suntem niste femei inteligente. Doar ca avem nevoie de foaaarte putin ca sa mutam si muntii din loc!

      1+

  4. Un sot

    Oameni cu idei = idioti.
    Mama copilului tau sau sotia si prietena ta? Dupa ce deveniti mama copilului lui voi cam uitati sa fiti sotii si prietene. Eu sunt cel care face tot ce scrii tu acolo si peste. Doar ca am ajuns la limita cand imi doresc o sotie si o prietena langa mine nu doar mama copiilor mei. Din acest motiv eu am hotarat sa divortez. Aviz amatoarelor care uita sa fie sotii si prietene.

    7+

    • Am citit atat de multe povesti asemanatoare in ultima vreme, incat ma ia cu lesin. Imi pare foarte rau. Divortul e un pas foarte mare si teribil de greu. Daca ai luptat pana la ultimul strop de sange si ai facut tot ceea ce ti-a stat in putere sa mai salvezi cate ceva si nu a mers, pleaca, mergi mancand pamantul. Dar, daca a mai ramas chiar si o sansa infima sa se schimbe ceva, exploateaz-o, fa totul din ea, sa nu iti para rau mai tarziu.
      Cred ca simti ca faci multe lucruri tu si putine ea, poate ajuta sa ii spui chestia asta, sa nu mai faci, sa puneti la punct un program pentru stat impreuna, facut sex sau orice va doriti. O va face fericita si pe ea, iti garantez.
      Din tonul tau, am senzatia ca divortezi ca sa o pedepsesti ca nu ti-a fost o prietena buna. Poate ajuta sa te pui si in papucii ei intr-o zi. Nu ii iau apararea, dar ma gandesc ca nu e o idioata, din moment ce ai ales-o sa fie mama copilului tau. Iti tin pumnii indiferent ce se intampla de aici inainte.

      12+

      • Un sot

        Chiar iti multumesc pentru raspuns. Eu am facut tot ce era posibil. Am fost si la psihoterapeut 2 luni, doar eu, ea nu a vrut. Legat de treburile casnice am facut mai mult decat viseaza toate cele care ti-au raspuns aici + multe altele. Toate astea + munca de dimineata pana seara, fara week-end-uri, cu o saptamana de concediu tot anul, cu venituri de cel putin 3x ale ei si tot am avut parte doar de reprosuri. Am ales sa fug.

        6+

        • Of, inteleg ca cineva s-a straduit mai mult decat altcineva. Nu cred ca e despre bani. Hai sa vorbim peste 5 ani, sper sa dai peste o norocoasa mai isteata 😉

          2+

        • Nicu

          Degeaba oferim celor dragi lucruri pe care noi credem ca au nevoie si nu le oferim ceea ce ei spun ca au nevoie, doar pentru ca noi traim cu iluzia ca stim mai bine.
          Sorry, man, dar degeaba ai un salariu de 3 ori mai mare si esti TU absent fizic si mai ales emotional din viata ei, din viata lor. Mai bine un salariu normal, dar cu mai putine frustrari (declarate sau doar bagate sub covor).
          Vorbeste cu ea, asculta-o pana la capat, e important sa o lasi sa vorbeasca, pana la capat, pana cand se lasa tacerea.
          Ti-a trecut vreodata prin cap ce ai putea sa faci tu, sa-i fii prieten, sa te pliezi pe ce are ea nevoie? Nu provider, nu cel care aduce banii, cel care asculta .
          Subscriu la parerea Mirunei “Din tonul tau, am senzatia ca divortezi ca sa o pedepsesti ca nu ti-a fost o prietena buna.” Nu te cunosc, dar razbunarea nu tin minte sa fi produs ceva constructiv. EVER

          10+

          • Hmm, Nicule, imi esti tare drag si apreciez comentariile tale, ma bucur ca ai aparut in viata blondelor care gandesc 🙂 dar cred ca e foarte greu si putin periculos sa emitem asa judecati de valoare doar dupa 2 comentarii pe un blog. Stim noi ce a fost la ei in casa? Tot ce am inteles eu e ca nu le e tocmai bine acum. Oricum o iei, un divort tot doare. Nu e ca si cand iti schimbi cearsafurile de pe pat.

            2+

          • Nicu

            Da, recunosc ca poate a devenit prea incisiv comentariul meu, in anumite locuri si ca m-a luat valul, depasind anumite limite (chiar daca nu sunt fan al acestui cuvant).

            Cu toate ca tin la parerile exprimate mai sus, cuvintele au derapat intr-o zona prea personala, zona pe care trebuia sa o respect si atat.
            Multumesc Miruna ca m-ai tras de maneca, apreciez asta.

            Stimate “Un Sot”, cu siguranta ca lucrurile au fost mai grele decat ati fi sperat vreunul la inceputul casatoriei voastre. Cat de greu v-a fost, cat de greu va este (impreuna sau separati) doar voi puteti sti.

            Imi cer iertare daca te-am ofensat cu ceva, fiind prea direct si transant. Nu a fost prea fair, din partea mea.
            Iti doresc putere interioara si multa energie pozitiva!

            2+

    • Silvia R.

      Ai dreptate in ceea ce spui. Intr-adevar, uitam sa mai fim sotii, prietene etc. Sunt mama de 5 luni si m-am gandit si eu la divort. Visam noaptea ca ii spun asta sotului. Ceea ce uiti tu este ca o femeie, in momentul in care devine mama, poate intra foarte usor in depresie. Si foarte multe o fac. De ce? Pentru ca nu se mai recunosc nici ele. Nici ele nu mai stiu cine sunt. Inainte erau sotii, prietene, om activ in societate, femei de cariera etc. Dintr-o data toate acestea dispar si nu mai sunt decat un singur lucru: mame! Si este cumplit de greu sa te regasesti. Chiar daca la un moment dat furi cateva clipe si vine o prietena la o cafea (pe care nu mai ai voie sa o bei) tot despre bebe vorbesti…

      11+

      • Nicu

        Da, primele luni sunt fara nici indoiala cele mai grele, exact cum spui si tu. Sotia care a devenit mama nu se mai regaseste, e destul de buimaca si pierduta, intr-o avalansa de noi task-uri, intr-un amalgam de trairi, hormoni, lucruri care, daca generatia parintilor nostri le-ar povesti (sau macar si le-ar aminti), noii parinti s-ar gandi bine de tot si poate ar fi mai pregatiti pentru poate cel mai mare challenge din evolutia relatiilor, challenge-ul de parinte.
        Dar, cum generatia parintilor nostri uneori au tendinta de a preciza doar partile pozitive, trebuie sa descoperim noi insine toate provocarile, toate privarile si toate reconfigurarile de prioritati. Iar, cum suntem genetic (asa e software-ul 🙂 ) rezistenti la schimbare… uneori ne iese, alteori nu prea.
        Ce cred eu este ca e nedrept sa ai asteptarea ca sotia sa fie sotie, prietena, tot tacamul, pentru ca egoismul din noi asa vrea, ea inca avand lupte interne cu ea insasi, totul e nou, complesitor, imens si intens.
        Daca vrem musai, musai* o prietena, poate ar trebui sa incercam sa fim noi unul inainte. Puterea propriului exemplu e cea mai puternica.
        Iar daca am schimba in dictionarul nostru emotional cuvantul “asteptare” mai des cu “rabdare” si “empatie”, ar fi foarte fain.

        PS: pentru non-ardeleni “musai, musai” inseamna “neaparat” 🙂

        12+

    • Poate ar fi cazul sa vorbiti si sa hotarati impreuna, sa negociati un program in care sa fiti un cuplu… Casnicia este o negociere continua. Puteti hotari o zi pe saptamana in care sa fie ziua voastra de intalnire. Va dati intalnire asa cum faceati inainte sa va casatoriti. O inviti undeva, devii romantic, ii cumperi o floare etc. Tu crezi ca ei nu ii lipseste acea perioada? Dar poate simte ca nu are de ales… Nu te arunca imediat la divort. Mai bine lucrezi sa reaprinzi flacara dintre voi decat chestia asta egoista numita divort. Vad ca iti pasa de copii. Nu cred ca ai vrea sa ii faci sa sufere si sa ramana marcati pentru tot restul vietii. Fa asa incat sa traiasca intr-o casa armonioasa, cu doi parinti care se iubesc si se saruta in fata lor, care fac lucruri unul pentru celalalt, nu doar pentru copii… Nu cred ca ai fi mai fericit a iti auzi copiii spunand unui alt barbat tata. Un alt barbat care nu a fost asa de lenes in a cuceri si recuceri femeia minunata care este sotia ta!

      0

  5. 1. Lasa ca vei vedea tu ce greu va fi cand vei incepe munca…
    2. Ce-ai facut toata ziua?
    3. Da’ celelalte mame cum fac?
    4. Daca aveai mai multi copii?
    Si, piesa de rezistenta, nr.5: Nu te plictisesti acasa?

    Toate astea, imaginati-va ca nu trebuie sa vina de la sot, ci de la diferite persoane de sex feminin, care culmea au fost si ele mame candva (mame foarte tinere chiar)!

    11+

    • Nuu creeed :))) faza e ca te doare undeva cand vin de la altii. Dar, cand vin de la propriul tau sot, iti vine sa mori. Aseara am citit 3 mesaje din astea disperate, pe 3 grupuri diferite de mamici. Este evident o groapa de comunicare si de intelegere intre femei si barbati imediat dupa ce fac un copil. Rezista cine poate. Si e pacat sa fie asa.

      5+

      • Nicoleanda

        Noi avem o fetita de 5 ani si mai asteptam inca o fetita in maxim 3 sapt. Stiu ca vorbele celorlalti (cum ca va fi si mai greu, ca doar unele cresc doi copii si nu unul singur) par ipocrite si rautacioase, dar cumva au un miez de adevar. Eu am stat acasa doi ani, fara ajutor din partea bunicilor si stiu ca este greu, dar as dori ca mamele sa inteleaga ca e parte din responsabilitatea lor sa isi invete copiii sa se joace si singuri, sa accepte ca mami nu poate acum sau chiar e obosita si nu doreste sa se joace ceva anume, fara ca prin asta da fie marcati. Pana la 1 an si jumatate eram robotel, rupta de obosita mereu, mereu cu sacose de cumparaturi si franta. In plus, am frecvent migrene care tin cateva zile (pt care am investigat destul si e totul ok).Dar am realizat ca nu e grozav ca fetita mea nu stie sa isi ocupe singura timpul, ca ca e dependenta de mine in a se juca. Cand mi-a fost si mie mila de mine, i-a fost si ei si a invatat sa fie empatica de la mine, nu de la copiii din parc sau din alte situatii de viata. Sigur, nu e vorba de a lasa copilul sa planga neconsolat, cu de a-i explica de cate ori e nevoie ca sunt prea obosita ca sa sar pe canapele cu ea sau sa ii citesc cu voce tare mai mult de doua ore. Pur si simplu, in privinta bebelusilor nu prea avem cum sa gestionam oboseala, dar in privinta copiilor de 1an si jumatate, 2, da si e responsabilitatea noastra sa ne invatam copiii sa ne respecte dorinta de
        pauza sau odihna, asa cum noi ii respectam pe ei si le ascultam dorintele. Sigur, nivelul lor de intelegere este inca in dezvoltare, nu avem nevoie sa ne respecte prea multe nevoi si dorinte, dar mersul la toaleta, mancatul, o cafea si un mic moment de respiro cred ca pot sa invete si copiii sa ofere.

        31+

    • CristinaM

      La asta cu inceputul muncii, de fiecare data cand imi pomeneste cineva de ea, le rad in fata si le spun ca am plecat de la un job unde am facut intr-o luna mai mult de 100 de ore suplimentare, muncem si in week-enduri si nu mi-am pierdut nici fundul nici capul… fetele lor sunt de nepretuit
      Pana acum nu am fost intrebata ce fac toata ziua sau daca ma plictisesc si cred ca o sa bat persoana care o sa puna o astfel de intrebare…
      Poate, fiindca au fost mame foarte tinere, a fost inconstienta mai mare, s-au stresat mai putin… si poate au avut si altfel de ajutor, o mama, o sora…stiu familii unde stau 3 femei cu un copil…
      Mie nu mi se pare neaparat greu statul si avutul grija copilului, ci lipsa discutiilor cu un adult, discutii care sa nu se invarta in jurul copilului, lipsa propriilor activitati fara copil, lipsa timpului pt propriile pasiuni…

      11+

  6. Florina

    Plang ca o idioata…si am citit printre randuri asa, ca-s cu el agatat de picioarele mele.

    4+

  7. Andreea

    Hai mah, atat de putine pretenții avem de la ei? Doar sa pună vasele in chiuveta? Dar ce are daca le si spala din cand in cand? Doar sa nu intre incaltat? Dar ce ar fi sa fie el cel care da cu aspiratorul? Eu cred ca tot vina noastră, a femeilor, este! Avem prea putin respect pentru sine, ne inhamam benevol la sarcinile casei, il menajem din orice. Iar când simțim ca nu mai putem si le cerem sa faca si ei, este cumva normal ca ei sa se simta lezați. Obisnuinta e mama învățăturii. Nu ne-am schimbat prea mult fata de secolele trecute, pe bune de nu. Am fost absolut surprinsa sa observ in jurul meu extrem de multe femei educate, care merg la serviciu si aduc bani in casa, femei care continua sa fie doar ele cele fac mâncare, fac curat, au grija de copii. Si apoi ma mir ca sotul meu are impresia ca exagerez cu doleanțele când in jurul nostru avem total alte exemple….

    19+

    • O, dar nu e vorba despre asta! Daca ai mai citit cate ceva pe aici, ai vazut cat de des trimit barbatii la oala, ca mereu spun ca responsabilitatea lor nu e sa ajute, ci sa faca, fiindca si ei sunt parteneri, parinti, cu drepturi si obligatii depline! Si tocmai de asta, nu cred ca trebuie trimisi la cratita nici mai mult, nici mai putin decat femeile! E adevarat ca asa cum il obisnuieste, asa il ai, dar cate femei nu fac lucruri doar fiindca asa au vazut la propriile lor mame, fiindca vor sa fie bine, fiindca au impresia ca sunt puternice si vor rezista? Acest articol nu e despre trimis barbatul la matura, ci despre adus barbatul in simtiri. Despre acele gesturi mici, care te fac sa iti dai seama ca ii pasa. Eu sunt absolut convinsa, ca daca am avea rezervorul de grija si respect plin, nu ne-ar mai deranja nicio firimitura pe masa.

      4+

      • Andreea

        Eu știu ca in alte articole ai trimis bărbatul si la aspirator si la altele. Înțeleg subtilitatea articolului dar bărbații nu au același miros fin al nostru. Daca ii arat alui meu acest articol va înțelege fix ce ai scris : ca e suficient sa faca liniște cand culc eu copiii! Si da, cred în egalitate, numai ca din păcate, constant ca majoritatea femeilor procedează diferit fata de crezul meu.

        0

        • mor de râs! Fiindcă știi ce? S-ar putea să ai dreptate :)))))))) doar că, decât să facă gălăgie (cred că tuturor ni s-a întâmplat, săîi apuce hărnicia fix când tu culci copilul și să trântească niște farfurii prin bucătărie), mai bine să nu facă nimic.

          0

  8. Vera

    Am citit. Acum plâng. De frustrare mai mult. De amintiri triste şi foarte triste. Am fost acolo, în povestea aia cu doi copii mici şi-un soţ şi tată absent. Acum am doi copii mici. Atât!

    10+

    • Si cum e? Nu imi dau seama daca lipsa fizica a unui partener e la fel de grava ca cea emotionala

      0

      • Vera

        El şi-a “refăcut” viaţa cu viteza luminii, cu fosta colegă de serviciu (căsătorie, barza pe drum, all the works). Eu şi copiii ne-am mutat la mama. Nu îmi e dor de el, nu îl mai iubesc, sunt doar foarte dezamăgită şi frustrată de finalul poveştii noastre şi extrem de neîncrezătoare în bărbaţi. Sunt bine singură, chiar dacă uneori îmi doresc pe cineva alături, nu sunt dispusă să risc. Şi faptul că lumea îmi spune că “îmi irosesc viaţa” mă înfurie îngrozitor. Recunosc, însă, că mă incearcă nişte sentimente de tristeţe că voi petrece încă un Crăciun fără partener, mai ales dacă ex va dori să aibă copiii câteva zile. Dar, sunt femeie şi mamă, pot trece prin orice şi peste oricine. I’ll be fine!

        15+

        • Mi-as dori sa raspunzi la aceasta intrebare si peste 5 ani, cred ca va fi foarte diferita pozitia ta. Sper, de fapt. You are a rockstar pentru copiii tai. Esti un model pentru ei si esti cam totul pentru ei. Viata e nedreapta uneori, iar barbatii beneficiaza de niste avantaje doar fiindca sunt barbati. Ei pot pleca si o lua de la capat oricand, noi nu avem asa usor aceasta sansa. Dar se poate si la noi. Cunosc femei divortate, mame fericite si iubite rasfatate de altcineva, nu de tatal copiilor lor. Viata e frumoasa pana la final. Asta e un moment. O sa treaca. 🤗🤗🤗

          8+

  9. Claudiu

    Credeam ca sunt singurul mascul la tine pe blog.. 😋
    Sincer mi-au dat un pic lacrimile cand am citit, pt ca stiu cum se simte iubita mea cand nu sunt acasa. Da ne e greu dar incerc sa fac cat mai multe pt ca facem pt noi. Adica nu imi spal numa vasele mele, si nu imi spal numa hainele mele. Noi 2 si micutza Emilia cred ca valoram mai mult decat o cearta, o partida de sex sau o bere cu baietii.
    Avem o familie impreuna si asta ne implica pe amandoi, eu fac bani, noi îi cheltuim, eu gatesc, noi impreuna mancam. Pt ca asa e correct
    Parerea mea.

    29+

  10. Maria

    Ar mai fi ceva ca sa te eliberezi,dus copilul la gradi. Eu am dus-o de la 2 ani si 6 luni desi am constatat ca erau si copii de 1 si 3 luni inscrisi. E foarte bine,o iau la ora 13 mancata o bag direct la somn si uite asa pana la 15 si 30 -16 h sunt cat decat libera. La programul prelungit nu s-a acomodat. Este o gradi privata platim 500 lei iar programul prelungit costa 700 , in timp voi mai incerca sa o las la programul prelungit. Daca stiam o dadeam de la 2 ani macar , nu conteaza ca avea pampers. Asa reusesti sa mai respiri . In cazul meu care am propria firma si pot sa ma ocup de acasa. Acum ca vine sezonul rece si nu putem sa mai stam asa mult pe afara este ideal ca sta cu colegii ei , fac activitati si este mult mai bine decat timpul petrecut in totalitate in casa. Iar pt cine isi permite poate incerca si o bona , am vecine care au apelat si au gasit persoana de incredere si chiar am intalnit copii cu bone in parc si nici nu am crezut ca nu sunt parintii copiiilor . Trebuie sa gasim alternative daca vedem ca nu mai putem si ca totul se clatina in jurul nostru!

    4+

    • Da, orice ajutor e binevenit. Insa adesea nu e vorba despre asta. Multe mame nu au nevoie de bona, bunica, ci de partenerii lor.

      3+

      • Maria

        Intr-adevar nu am facut referire la partener. De multe ori reprosurile apar si de la frustrare,are o zi proasta si i se pare ca ce usor iti este tie care stai toata ziua si te dragalasesti cu minunea de copil! Eu am dat un ex de cum poti sa castigi putin timp liber in care poti sa-ti bei cafeaua linistita,faci ordine in acte,o mancare calda,o baie linistita etc. Lucruri mici despre care vorbeai in articol dar care devin atat de importante pt ca le faci mereu pe fuga cu copilul langa tine,in timp ce sotul este la servici . Si poate cand vine obosit de la munca va gaseste mult mai relaxati pe tine si pe copil. Pt ca asa cum tu cauti intelegere poate si el cand deschide usa are nevoie de o altfel de atmosfera. Incerc sa-mi inchipui cum este pt parintii care sunt amandoi la program si vin acasa , unul din ei iau copilul de la camin,obositi si cu multe de facut in casa… intr-adevar e greu sa gestionezi situatia astfel incat sa fie totul zen si iubirea ca inainte. Sa te pui in pat la sfarsitul zilei ca doi parteneri,iubiti,nu numai ca 2 parinti.

        3+

  11. CatalinM

    Fain articol, eu sunt la extrema cealalta. Am luat-o de nevasta cand avea deja un baiat de 6 luni si intre timp au aparut si gemenii. Acum sunt un tatic fericit cu 2 baieti si o fata, toti sub 3 ani. Din fericire pot sa lucrez de acasa, asa ca suntem non-stop in jurul copiilor. Sarcinile se impart la doi. Acum sunt mai mult eu cu copii deoarece sotia si-a gasit ceva de lucru ca sa mai rotunjim venitul. Gatesc, spal, intind rufe, copii , scutece, tot tacamul. Deci cumva eu sunt sotia acum 🙂
    Intradevar copii genereaza stres, nopti nedormite dar nu ma plang. E doar o mica perioada din viata. Lucrurile se schimba cand incep sa vorbeasca, sa alerge, sa se bucure de viata.
    Abia astept sa mai creasca sa inteleaga mai multe si sa ne plimbam cu ei prin lume. Viata e frumoasa!

    19+

  12. dia

    No bun, eu sunt cea care trebuie sa citească și sa învețe de aici cum sa procedez cu soțul când îmi zice ca nu mai poate:)) deși încă nu o zis. Dar sa știi ca am grija cam de toate care le-ai scris si mai încerc inca și in plus de multe ori. Știu ca e mai greu sa stau acasă cu un pui/mai mulți decât sa lucrezi inafara casei… de multe ori cel puțin

    0

    • Da, normal, asta e valabil indiferent de care parte esti. Doar ca femeile au muschiul empatiei un pic mai dezvoltat.

      1+

      • dia

        Cu cât citesc mai multe experiențe, cu atât îmi dau seama ca dacă eram intr-o căsnicie “tradiționala” in care femeia se ocupa de bucatarie și multe din restul treburilor,căsnicia nu rezista😀Și cu atât îmi prețuiesc mai mult soțul.

        0

  13. Mary

    Intr-o zi am izbucnit in hohote de plans,de s-au speriat copiii…soțul ma tot tachina si nu am mai suportat…Imi este greu,el nu intelege ca sarcinile trebuiesc impartite…El are impresia ca e suficient ce face, adica aduce bani in casa ..Dar nu vreau sa ma obisnuiesc cu ideea asta,am sa incerc sa il conving pana nu o sa mai am putere ..

    2+

    • Va intelege pana la urma. Ei sunt ca niste copii, atata trebuie sa le explicam pana inteleg. Daca nu, ii amenintam 😜

      2+

      • Nicu

        Hmm, asta cu amenintatul poate sa functioneze pe de o parte. Sau poate sa faca exact pe dos, daca se umfla venisoara aia de razboinic frustrat, in capul lui .
        Deci poate sa fie si tricky…
        Poate o invitatie de genul ” hai sa facem schimb pentru o zi, doar o zi. Eu merg la munca in locul tau, tu faci totul in casa si te ocupi de copil/ copii toata ziua, de la A la Z” l-ar face sa isi rumege un pic vorbele si sa si gandeasca inainte de a vorbi.

        2+

        • Ba nu, la unii merge super cu amenințări. Doar că trebuie să fii foarte sigură că sunt eficiente. Dacă nu, pățești ca mine în liceu, când i-am dat papucii unui dobitoc de care eram îndrăgostită, convinsă fiind că va veni în genunchi înapoi. Ghici ce? N-a venit.

          2+

    • Taty

      Mult succes,daca gasesti metoda eficienta imi spui si mie, poate are efect si la al meu.

      0

  14. Daca nu exista comunicare si intelegere inca de la inceputul relatiei, clar aceste aspecte vor lipsi si dupa aparitia copiilor, iar problemele vor iesi la suprafata mai des si poate chiar si mai urat. Personal, cred ca tre’ sa te gandesti bine in ce stadiu e relatia inainte de-a lua decizia de-a face un copil.

    8+

  15. Cand ea se plange ca este obosita – nu zice ca si tu esti, n-o intereseaza!
    Cand isi lasa sosetele langa pat (prin pat) – nu mai comenta, ca n-o intereseaza!
    Cand vrei sa te duci tarziu la munca – opresteeee alarma!
    Cand ea face cafea sa beti impreuna – stai naibii in camera in care ii place ei sa bea cafea, nu unde iti place tie!

    Rea mai sunt 🙂

    6+

  16. Elena

    Foarte tare articolul. Il voi da cu siguranta sotului sa il citeasca. Recunosc ca si eu m am gandit la divort la cateva luni dupa ce a venit bebeluna. Ne ciondaneam, el nu intelegea ce schimbari s au produs la mine si tot asa. Dar usor, usor a inteles cat de cat. Uneori mai sunt si certuri, el zice ca din cauza mea ,eu zic ca din cauza amandurora. Referitor la comentariu cu copilul sa nu mai fie dependent de mama, eu incerc sa inchid usa cand ma duc la toaleta, ii explic dar urla de ne aude tot blocul . Consider ca copilul alaptat cu cat creste cu atat este mai atasat de mama. Se creeaza legatura aceea indestructibila. Si crede ma peste cativa ani ne va fi foarte dor de aceste clipe.

    1+

    • da, stiu. Dar asta nu e o scuza.

      0

      • Mary

        De ce nu rezistă soțul atunci când apare copilul?De ce se plânge, vaaaai pe mine mă neglijezi….De ce işi ia papucii şi pleacă?Păi dacă voia atenție absolută trebuia să rămână cu mă-sa….

        6+

        • Hahaha, esti figura. Cred ca de acolo incep multe: de la ma-sa. Repetam modelele pe care le cunoastem. Inclusiv noi, sotiile lor. Doar ca noi am invatat sa spunem ceea ce simtim, ne plangem, nu sa-i si punem la treaba. Mai e un pas.

          54+

  17. Claudia I.

    Foarte bun articolul. M-a pus pe ganduri.
    I-am trimis mesaj sotului sa ii declar cat il apreciez. Cred ca foarte usor ne obisnuim cu binele (atunci cand acest bine exista) si nu mai observam detaliile. Din contra, eu mi-am dat seama ca in loc sa fiu recunoscatoare pentru sprijinul pe care il am, tind sa gasesc noi nemultumiri, fineturi.. Ar trebui sa revin la articolul tau periodic.. ca un reminder intru aprecierea jumatatii.
    Multumesc!

    3+

  18. Ella

    Am dat articolul sotului sa-l citeasca…. si raspunde: ” dupa articolul asta eu sunt perfectiunea intruchipata”. Adevarul e ca spala vasele, face curatenie in toata casa( uneori spala si gramuri si perdele), pune haine la spalat si le si intinde ( uneori inainte sa ma trezesc), face cumparaturi ( si chiar ii place) . Noi avem 2 copii , iar cand vreau sa fac si eu o baie singura…. ma trezesc ca intra sotul cu cea mica peste mine( nu mai are rabdare printesa) . Oricum se pare ca sunt o mamica si o sotie fericita si binecuvantata!

    4+

  19. Liliana

    Imi pot imagina toate aceste probleme care apar dupa nasterea unui copil, doar ca, asa cum s-a mai spus, cred ca fuga asta de responsabilitate si neintelegerea din partea unora dintre barbati vine din faptul ca nu sunt capabili sa isi asume responsabilitati, pentru ca au fost cocolositi de parinti si nu au avut niciodata parte de “taskuri” dificil de gestionat, motiv pt care renunta la prima greutate. Da, imi imaginez ca e greu cu un copil sau mai multi, dar cred ca inainte de a ne apuca sa ii facem ar tb sa ne intrebam cat de de capabilei suntem atat noi,ca undivizi, cat si impreuna, sa facem fata. Mi se pare ca renuntam mult prea usor in epoca asta, aceasta tehnologizare ne-a facut incapabili sa facem fata greutatilor…scuze daca pe alocuri am fost incoerenta…

    1+

    • Eu cred ca e mai complex, e modelul cultural. Neadaptat la emanciparea femeii. Pt ca da, pe vremuri femeia statea acasa si crestea copii si grijea de casa si de barbat si barbatul castiga painea. In situatia asta nu prea nu mai puteau femeile, pt ca asta era universul si treaba lor. Dar nu trebuiau sa se duca a doua zi la job, cot la cot cu barbatul musafir, nici sa faca playful parenting si diversificare sanatoasa si etc. Puneau individul in butoi, timp in care fierbeau scutece, faceau mancare si curatenie si ii dadeau sa manance ce era si eventual vreo doua la fund daca facea tarantele
      Mna, numai ca am evoluat. Dar nu si adaptat toate
      Ma uit in nl la celelalte mame, sunt destul de relaxate. Dar barbatii lor impart facutul mancarii, curatenia, statul cu copilul, fac cam cu randul, cum mi se pare si normal. Si asa e la fel de varza si el, n-are timp sa-si puna probleme din astea ca e numai mama, nu mai e sotie, prietena, amanta, whatever. Ca nici el nu e mai breaz :)))

      38+

    • Are sens ceea ce zici, desi… cum te pregatesti pentru ceva ce nu stii cum e?

      0

      • Pai nu stii. Dar daca ambii parteneri se 💩 cu portia, dorm pe ei and stuff, sansele sunt sa traiasca ca niste zombie impreuna pana creste copilul, dupa care sa figure out chestii tot impreuna. Ca nici copilul nu s-a produs singur
        Cunosc cateva cazuri f apropiate sfarsite in divort, din iubiri frumoase. Pt ca ele au stat acasa cu copilul si l-au protejat pe el, ca avea job. Avea job, dar avea si timp sa se simta in feluri.
        Altii, tot apropiati, au sters funduri, hranit nopti, facut baie, hranit si dat cu capul de pereti la tantrumuri cot la cot cu nevasta. At the end of the day, si ei si nevestele erau asa de bucurosi ca se pot uita in gol incat nu mai aveau nici o problema metafizica. Doar fizica :))
        Vorbesc paralel si tangential, stiu ce zici tu 🙂

        8+

  20. Simone Demouvoir

    Of, e greu. E teribil de greu. Noi avem o bebelușă de 7 luni… Te-ai aștepta ca odată cu înaintatul în vârstă să fie mai ușor. Ei bine, nu e. E din ce în ce mai greu, se acumulează oboseala și nu o mai recuperezi în veci. Din păcate și pentru el e greu. La un alt nivel, desigur. De exemplu mie îmi plesnește burta că nu am făcut 💩 toată ziua, sau îmi e foame că nu am apucat să mănânc calumea. Chestiile de bază, absolut esențiale de care brusc înveți să te privezi. Se poate și fără… El are alte probleme, cum ar fi faptul că nu se mai poate uita la seriale și nu mai poate freca joculețele pe telefon. Ce sa zic, tragedie greacă cu cor pe fundal… Totuși deși ridicole, nevoile lui nesatisfăcute generează frustrări. De unde rezulta ca ne ciondanim foarte des, și e foarte obositor totul. Foarte important este să ai ajutor. Dacă nu îl ai, cere-l. O prietena care e libera și poate să îți scoată copilul la căruț cât tu îți tai unghiile de la picioare e ca o zi de sărbătoare. Un frate, o sora care sa se joace juma de oră cu mogaldeata pe covor cat tu stai lesinata in pat și te uiți pe tavan e, din nou, mana cerească. Asadar, nu faceți ca noi!!!! Acceptați ajutorul și cereți-l când simțiți ca faceți bum!!!

    5+

    • Mie serialele lui si joculetele mi se pare importante nu pentru ca neaparat ar fi, ci fiindca acestea conteaza pentru el. Daca a vedea un episod pe saptamana inseamna jumatate din problema fericirii rezolvata la dl sot, sa ii dam seriale pe paine! Un sot fericit duce mai degraba la o sotie fericita si tot asa 🙂

      1+

    • Cam da. Asa functioneaza. La schimb pt un 💩 linistit, un joculet pe telefon linistit. Nu trebuie sa filozofezi, sunt nevoi 😀 Atata timp cat schimbul e reciproc
      P. S. Miruna, acum n-am conferinta, dar procrastination la mare arta, mor cand trebuie sa scriu compuneri, deci te trolez in loc sa-mi fac tema la olandeza, imi cer scuze, ma opresc acus. Dupa ce-mi dau 30 likeuri la un comentariu anterior. Iti dau si tie. Cine mai vrea? :p

      2+

  21. Mary

    Miruna,azi ai facut terapie cu noi!Raspunsurile date, la problemele fiecareia,au fost foarte bune-zici ca esti terapeut!Esti sau nu?;))Merci fain!

    0

    • nu sunt, nici vorbă. Doar întâmplarea face ca ieri să fi văzut pe 3 grupuri diferite de fb postări ale unor mame care se plângeau de aceleași lucruri, lipsa ajutorului, înțelegerii partenerului lor. Și dincolo de faptul că unii bărbați mă enervează la culme, m-a enervat eribil și răspunsul altor femei pentru aceste femei! Le învinuiau tot pe ele, că de ce nu mai știu să fie soții și iubite pentru soții lor, au numai pretenții.
      Groaznic e că acele femei sunt mame de băieți. Iată cum se închide cercul vicios.

      Oricum, am simțit azi aici așa o energie bună. Grea pe alocuri, dar bună.

      8+

  22. Ana

    Mi-au dat lacrimile…

    0

  23. Allex

    Am descoperit acum articolul. Empatizez si inteleg foarte bine ce zice Un Sot mai sus. Si ceilalti, dar mai ales el.
    Sunt si eu Sot. Tata. Bifat o buna parte din cele de mai sus si poate chiar mai mult. Cu maxima atentie, grija, iubire si respect. Cu suport in cele mai rele si mai grele momente, facut de toate, de la trezit din 3 in 3 ore alaturi de ea in primele saptamani la spalat rufe si vase, gatit, facut cumparaturi, tot timpul discutand, luand-o in brate, fiindu-i alaturi, incercand sa ii iau maxim din apasare.
    Si? M-a inselat cu un nene pe care l-a declarat iubirea vietii mele, a devenit bisericoasa (sexul se face dupa reguli imbecilo-medievale), discutiile despre job si revenire la munca au devenit presiune si lipsa de intelegere din partea mea. Asa ca mi-am luat-o de nu mai stiu de mine, mi-a luat toata viata pe care mi-o creasem, am ramas fara familie, fara casa si cu un copil minunat pe care il vad mult mai putin decat e normal.

    1+

    • Doamne, Alex, ce poveste. Deși nu înțeleg ce, e clar că ceva scârțâia acolo. Nu cred că cineva face un copil cu altcineva, o pornește împreună pe un drum cu gândul ”lasă că-l înșel eu pe nenorocit”. Ceva se întâmplă pe parcurs, puțin câte puțin, sub ochii celuilalt care vede că se întâmplă, bănuiește că nu e bine și trage mai tare la jug să salveze situația, numai că în direcția greșită. Oricâte vase ai fi spălat, nu știu cât ar fi ajutat de la un punct încolo. Plus că trebuie să acceptăm și faptul că oamenii se schimbă. Îl descoperă, iată, pe Dumnezeu. Iar cu tipul ăsta, oricât ai încerca tu, n-ai șanse de-a concura 😛
      Îmi pare tare rău că s-a întâmplat așa. Sper să fie cumva și să fie mai bine. Într-o zi, vei vedea.

      1+

  24. Allex

    Si eu sper, fiindca momentan reperele mele de viata s-au cam dus. E greu sa nu mai stau in casa facuta pe placul amandurora, e greu sa nu ma mai trezesc zi de zi in glasul celui mic, e greu sa nu mai dorm cu ea in brate…
    Sunt sigur ca si eu am gresit, poate nu am mai avut timp de dans si iesit cum aveam inainte, am resimtit si eu presiunea problemelor ei de la job, dar eu acum simt ca am oferit suport si iubire si am primit la schimb respingere si suferinta. Bineinteles, perceptia mea e un pic subiectiva si distorsionata, dar totusi simt ca meritam mai mult de atat.

    1+

    • La naiba, ce nedreaptă e viața! Te înțeleg, divorțul e din punct de vedere medical una dintre traumele cele mari ale vieții, alături de pierderea cuiva drag, adică decesul. Nu e chiar așa ușor ca-n filme, sunt sigură. Însă tu știi prea bine că pentru acest dans al căsniciei e nevoie de doi. Iar tu -deși te-ai străduit să fii cât doi- n-ai izbutit. E firesc. Nu sunt psiholog, dar cred că e firesc să te simți trist și pustiu după o despărțire pe care nu ți-o doreai, care nu a fost alegerea ta. Plus, mai e și copilul. Putere multă îți doresc.

      1+

  25. eu nu sunt un exemplu demn de urmat dar cred ca sarcinile musai sa se imparta si inainte de copil, si dupa. Ca doar amandoi avem job si aducem bani in casa si profitam cu totii de mancarea gatita si de hainele curate. Si sarcinile se impart si la copii, dupa varsta, ca cu totii mancam si folosim.
    Si daca sunt prea multe si doboara creierul si timpul, mai bine mananc branza cu rosii si am o singura pereche de pantaloni decat sa am prea multe consumatoare de timp aiurea. Zau.

    2+

    • Nu e vorba de bani aici. E vorba de niște nevoi emoționale.

      0

    • Luminita

      Si eu sunt de acord cu tine, dar nah sunt multe cazuri cand sotia nu mai munceste cel putin o perioada dupa ce apare bebele, si atunci evident in sarcina sotului cade adusul banilor pentru toata familia. Si aici devine discutabil, pentru ca e dificil pentru ambii parteneri, nu ii poti cere nici celuilalt, cand vine seara rupt de la munca, sa fie fresh, numai zambete si miere.

      0

  26. Geani

    Salut!Interesant tot ce s-a scris.Am simțit nevoia să fac acest comentariu.Am cu soția mea,22 de ani de căsătorie în care nu a fost totul roz.Avem un băiat de aproape 16 de care sunt foarte mândru.După ceva vreme de la nașterea lui,am primit un diagnostic de sindrom hiperkinetic cu elemente autiste.A fost o lovitură grea pentru noi.Ne certam des,din motive puerile uneori.Ea îmi reproșa mereu că nu o ajut.Eu consideram că banii care îi aduc eu în casă ar trebui să o mulțumească…Mergeam des cu al nostru copilaș la diferiți medici,psihologi și logopezi în speranța că vom reuși să facem ceva constructiv.Într-o zi eram la un psiholog,care ne-a pus o întrebare care mi-a schimbat viața.Ce vreți voi de la el?Noi am răspuns că vrem să fie un copil normal…,,Dar pe el l-ați întrebat ce își dorește?”Întrebarea m-a luat prin surprindere…în ziua aia mi-am luat liber de la muncă,l-am învoit de la grădi, și am plecat la pescuit(așa a vrut Simon).De atunci am lăsat libertate soției să meargă la muncă(nu am vrut să o las ca să fie alături de copil, cu toate că spunea că nu mai poate și că vrea la muncă).Și de atunci îmi pun mereu aceeași întrebare…Iar răspunsul vine singur de la sine atunci când văd zâmbetul pe fața lor.Se subînțelege faptul de implicare și în gospodărie și în educația fiului nostru.Consider că suntem o familie frumoasă care a reușit.Dar îi spun mereu copilului nostru…,,Noi vom reuși să evoluăm,abia atunci când ne vom gândi și la cel de lângă noi”

    4+

  27. Amadeo

    Sotul, miner, intors acasa inca murdar, citi articolul, lua toporul din gradina si taie o…gaina. Lua-le-ar ***** de gaini ca numai de cotcodacit is bune.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 272 queries in 1.173 s