Nu când își pune tocuri prima oară.
Nici când își vopsește buzele.
Nu când își smulge sprâncenele sau îi crește păr la subsuoară.
Categoria: blondă şi mamă (Pagina 19 din 72)
Mama soțului meu mi-a spus că și băieții ei erau la fel ca ai mei. Să le spunem dinamici. Cică așa-s băieții.
Când copiii mei erau mici, eu construiam o casă. Eram pe telefoane de dimineața până seara. Mereu apărea câte o urgență pe șantier, câte o surpriză. Fără să-mi dau seama, am devenit mama ImediatVin.
In pielea fiecarei mame care isi pierde rabdarea, e o fiinta imperfecta, coplesita fizic si emotional de cresterea copilului ei.
Da, mi-e dor de tocuri și de rochie, dar mai dor o să-mi fie de ei după ce n-or mai vrea să-și petreacă revelionul cu mamă și cu tată.
Toata lumea vorbeste de filmul ala de pe Netflix. Anul trecut a fost un titlu, anul asta e altul, la anul o sa fie inca unul. Am prins si eu cu un ochi discutii, ca n-am prea stat cu telefonul in mana zilele astea.
N-am avut treaba, fiindca sunt la mama acasa, dar nici viata din aia cu mananca, roaga-te, iubeste. Adica, viata mea e mananca si roaga-te sa dormi. Daca nu-ti iese, mai mananca un pic, fiindca e singura alternativa de energie.
Si cum imi doream sa adoarma copiii odata (ccea ce inca nu s-a intamplat, desi ii ignor pe intuneric de vreo 20 minute), ca sa prind si eu macar genericul la film, am inceput sa butonez prin pozele de azi.
