Nu când își pune tocuri prima oară.
Nici când își vopsește buzele.
Nu când își smulge sprâncenele sau îi crește păr la subsuoară.
Nici măcar la primul mugure ivit sub bluză.
Sau prima menstruație.
Nici primul sărut adevărat, dincolo de buze.
Fiindcă nu asta înseamnă maturizare: rujuri, tocuri și tampoane.
Responsabilitatea enormă te schimbă. Suferința te transformă. Iar dragostea te crește.
Primul pahar de vin pe care-l refuză pentru că înăuntrul ei se coace o ființă nouă.
Prima supă caldă pe care și-o face acasă, fiindcă știe că având grijă de ea, are grijă și de puiul ei din burtă.
Prima îmbrățișare de budă venită înainte să răsară soarele ca lumea. Când îi țâșnește voma pe nas, și pe gură, și pe unde mai prinde o eliberare. Și prima vergetură pe coapse, pe care o înțelege și care nici măcar n-o deranjează.
Prima insomnie fiindcă cineva mic i-a dat un șut sub coaste. Și primul hohot care ține o noapte, fiindcă analizele n-au spus ce ar fi vrut ea să audă.
După care acea bucurie, când medicul îi confirmă că a fost doar o greșeală. Aripile alea îi arată pentru prima oară cum se simte recunoștința adevărată.
Fiecare control de rutină. Când se duce cu inima cât un purice de emoție și se întoarce cu ea cât un elefant de mândrie.
Și-apoi prima contracție pe care n-o simte prea diferit și totuși ea știe. Toată transpirația care urmează. Pe care n-o va uita niciodată și pe care unele femei chiar o vor repeta încă o dată în viață.
Clipa în care cineva iese din ea și îi ajunge în brațe. Își dă seama că, de acolo, el va mai pleca doar la facultate.
Toate nopțile în care nu doarme. Toate grijile pe care și le face. Toate mesele pe care le ia pe alergate. Și toate băile pe care le face acompaniate.
Cuvintele pe care le-ar scoate, dar nu se cade. Și toate râsetele, răbdarea, prostitul.
Pupatul, strânsul, drăgălitul.
Aburitul, tocatul, spălatul.
Nedormitul.
Funcționatul.
Victor a zis ieri pentru prima oară către fratele lui mai mare: ”Tudou, stop! Mie nu pace.”
Repetatul.
Învățatul.
Repetatul, surorile mele, repetatul ăsta mi-a scos peri albi, de am ajuns să învăț pe de rost cărți de parenting și să merg la cursuri și să citesc bloguri. Și numai în mâini n-am stat, ca ăștia doi, micii mei, puii mei, sorii mei, să nu-și scoată ochii când or crește. Să nu traverseze strada când se întâlnesc frații, să se întâmple o comunicare, să se facă un schimb de dreptate, să se poată împărți o mamă.
Să se poată spune ”stop, mie nu pace.”
Da, oamenilor, meritatul.
Vine o zi sau când copilul scoate o vorbă sau face o fază și tu îți dai seama de asta. Meritatul.
E cu vârf și îndesatul.
Sigur că nu numai nașterea de prunci e înalt schimbătoare și că nu numai femeile-mame sunt femei adevărate. Știu asta. Sunt fetițe care și-au pierdut prea devreme părinții, nevoite să-și crească singure frații, să poarte traume mari pe umeri, abuzuri și alte nedreptăți groaznice pe care le-am omis și îmi cer scuze pentru asta. Știu și nu vreau să comparăm experiențe.
Vorbim de fetițele cu un traiect obișnuit prin viață: grădiniță, școală, tocuri, farduri și tampoane. Momentul în care totul se schimbă e când devin mame.
O prietenă îmi spunea că a avut multe joburi, a muncit din greu și a fost prima la fiecare. Dar n-a făcut în viața ei muncă așa ca în maternitate.
Maturizatul ca maturizatul, dar ăsta e Iubitul, frate! Că altfel ne-am lua tălpășița toate.
O femeie ne mama
Nasterea unui copil te face mama, nu femeie.
rox
Apreciez poezia din cuvintele astea si sunt si mama.
Nu am pierdut nici un parinte, nu am fost fortata sa ma maturizez inainte de vreme, si cu toate astea eram femeie inainte de a avea copil. Cred ca daca cineva mi-ar fi spus fetita inainte sa fiu mama, m-as fi simtit jignita sau macar ca mi se vorbeste de sus.
E adevarat ca maternitatea te schimba, dar asta nu inseamna ca suntem fetite pana in momentul in care devenim parinti. Unii din noi aveau responsabilitati de adult inca inainte de a avea copii, asta inseamna ca le-am facut din postura de fetite?
Si in plus, daca nu faci copii deloc (si daca nu ai pierdut vreun parinte si daca nu a trebuit sa te maturizezi prea devreme) inseamna ca esti fetita pana la moarte?
Miruna
știu că nu va fi popular comentariul meu, dar răspunsul e da, o da.
Să te ai numai pe tine în responsabilitate, eventual o pisică sau un câine, versus să împlinești nevoile unei alte ființe umane e din cu totul altă ligă.
Să nu uităm că și eu am fost femeie fără copii odată, eram obosită varză, mi se părea că am creierii pe moațe, că am o muncă dificilă. Nu vedeam însă că, oricât de dificilă și obosită, aveam pauze.
Ei bine, dragii moșului, când ai copii, nu mai ai pauze. 1 decembrie, Crăciun și revelion, zile libere pentru toată lumea, mai puțin pentru mame!
Sigur, dacă îți proptești copiii la tv sau la bunici toată ziua, nu vei simți toate astea, vei face și trei feluri de tocăniță, vei avea și unghiile perfecte.
Dar să îți trăiești viața punând tot timpul alți omuleți înaintea nevoilor tale dintr-o alegere conștientă venită din iubire, o da, te fucking maturizează.
Ana
Sigur că ai mult mai multe responsabilități atunci când ești părinte și asta te maturizează , însă titlul articolului tău lasă de înțeles că dacă nu îți dorești/ nu poți avea copii , atunci nu poți deveni o femeie adevărată sau ceva. Really..?
Miruna
Nu e singura ocazie cu care fetița devine femeie, unde scrie că este?
Fiecare cum citește.
adriana
“Odată cu nașterea primului ei copil, fetița devine femeie”.
Din modul de exprimare se intelege ca aceasta e singura cale – pentru ca o fetita nu poate deveni femeie de mai multe ori, nu? Ci doar o data.
Eu n-am nascut, ci am adoptat un copilas, oare asta inseamna ca n-am devenit femeie? Nu cred.
Dar inteleg ca ai vrut sa spui ca datorita copiilor nostri ne transformam in moduri cu totul neimaginate pana atunci, ca perceptia noastra asupra vietii si a lucrurilor este complet alta, ca tot ceea ce facem nu mai poate fi analizat in chip egoist pentru ca acum cateva sufletele depind de noi etc. etc.
Dupa ce-am devenit mama, desi eu n-am nascut, am devenit o alta persoana.
Nu m-am maturizat atunci, ci atunci am inceput sa am o alta perspectiva, sa simt altfel, sa vad altfel.
Miruna
Fetița devine femeie o singură dată, dar altă fetiță poate deveni femeie altă dată prin altă strategie.
Cineva secretă endorfine pentru că face jogging, altcineva secretă endorfine pentru că mănâncă ciocolată. Același rezultat, altă strategie. Înțelegi? Dar ăla care mănâncă ciocolată nu se duce la ăla care aleargă să-i spună că nu-i corect ce face el 🙂 sau ce simte.
Apoi legat de naștere, cred că e mult mai simplu să naști un copil decât să-l crești, cred că și tu știi asta prea bine, de aia nici nu te-ai supărat prea tare. Tocmai fiindcă înțelegi prea bine.
Alina Lazar
Wow, ce viziune ingusta.. Sau cum sa extrapolam de la cazul personal. Cunosc o gramada de mame care nu sunt mai responsabile doar pentru ca isi cresc copiii. In plus, nu numai situatiile traumatizante ca cele descrise te maturizeaza, ci viata in sine si ce reusesti sa inveti din ea, nu functia reproducatoare. Ca sa nici nu mai mentionez cat de absurd e sa emiti asa ceva sau de agresiv fata de femeile (nu fetitele!) care nu pot avea copii. Si daca se intreba cineva, sunt mama si nu simt ca asta e experienta care m-a transformat din fetita in femeie. Sunt alte beneficii si schimbari, nu neaparat fix asta a maturizarii… Wow din nou, nu credeam sa mai vad asa ceva in zilele astea
Ana
Ai inceput prin a spune destul de tranșant că odată cu nașterea unui copil fetița devine femeie ( deci dacă nu naștem ce se întâmplă? ) . Apoi ai adăugat că asta se aplică fetițelor cu un traiect obișnuit în viața. Nu știu în câte feluri se poate interpreta asta.
Articolul tau m-a lovit în călcâiul feminist 🙂
Claudia
Dacă nu naștem, nu devenim femei. Oh, desigur, ”fiecare cum citește”.
Serios, Miruna? Articolele de victimizare din gama ”ce greu e cu copii” au devenit uzuale pe acest blog – dar chiar nu-ți dai seama că poți răni prin felul în care ai scris?
Hai că ești talentată la scris, sigur poți găsi numeroase alte feluri de-a te victimiza și a-ți plânge de milă, fără a le atinge pe femeile care, indiferent din ce motive, nu au dat naștere unui copil.
Andressa
„ Articolele de victimizare din gama ”ce greu e cu copii” au devenit uzuale pe acest blog – dar chiar nu-ți dai seama că poți răni prin felul în care ai scris?”
… și tu nu îți dai seama că jignești autoarea blogului cu acest comentariu?
Eu cred că trăim într-o lume imperfectă, oricât de politicoși am fi. Miruna nu poate scrie un text sincer, subiectiv, care să placă la toată lumea și să se aplice tuturor și să ne ținem cu toții de mână sub un curcubeu. Poate mulți bărbați ar spune că pe blogul ăsta ei nu se regăsesc. Ce să facem, să o certăm pe Miruna că nu scrie mai mult despre tați? O femeie care nu are copii zice că acest text nu este pe sufletul ei. Să o certăm pe Miruna că nu scrie și ea ca Carrie, despre viața de femeie single și childfree în New York? Apropo, un locuitor din diaspora zice că nu se regăsește în textele care fac referire des la Sibiu și tradiții românești, ortodoxe (Paște, Crăciun). Să scrie Miruna altfel, să placă la toate cultele, să nu jignească pe nimeni?
Acest blog nu este o lege care trebuie să se aplice la toată lumea, este opinia autoarei. Și modul în care s-a exprimat în acest text chiar nu ar trebuie să jignească sau să rănească pe nimeni. Dacă cineva totuși a simțit ceva neplăcut când a citit, eu spun cu toată sinceritatea că nu are legătură cu autoarea și că nu aici este problema. Nu toată lumea trebuie să ne aprobe alegerile sau stilul de viață, nu toate textele trebuie să ne spună că suntem (și noi) minunați. Există un loc sub soare pentru noi toți, să fim sănătoși.
Miruna, keep on walking. And writing.
PS: Eu nu știu dacă m-am maturizat când am devenit mamă, cred că încă trebuie să mai lucrez la asta. :))
Ana
Complet de acord cu tine. Dar asta nu schimbă faptul că titlul articolului este un pumn in ovare pt feministele de pretutindeni. It’s just my humble opinion 🙂
Andressa
Eu mă consider feministă. Și parte din ceea ce cred eu că stă la baza feminismului este că nu toate femeile sunt la fel și trebuie să respectăm toate modurile de viață și să nu ne scuzăm pentru alegerile noastre. Astfel, acest blog este al unei mame cu doii copii, este despre ea și ce gândește ea, și nu ar trebui să facă pe plac tuturor cu textele ei. Cum spuneam, la fel de bine putem să spunem că jignește bărbații sau musulmanii sau persoanele nonbinare. Dar nu despre asta este vorba. Cine citește acest text cred că trebuie să accepte că Miruna NU A ZIS ca numai așa te maturizezi, dar că sigur maternitatea te maturizează.
rox
Andressa, opinions aren’t facts. Iar DEXul spune clar ca femeie = persoana adulta de sex feminin.
“O femeie care nu are copii zice că acest text nu este pe sufletul ei” – nu. Femei care au deja copii considera textul asta infantilizant si demn de o societate invechita.
Miruna
Of, Rox, textul ăsta nu trimite femeia la oală și la naștere de prunci. Textul ăsta zice că să ai copii e cel mai greu lucru pe care multe femei îl fac în viață.
Nu zice că altele sunt ușoare, eu nu am făcut comparație, ci voi ați făcut asta. Să fim serioși, viața nu e ideală, nu există nici egalitate și nici dreptate pe lume. Iar eu sunt că maternitatea e de departe cel mai greu lucru pe care îl fac pe lume. Îmi ador copiii, dar sunt o mega-provocare.
rox
Miruna, nu este vina nimanui ca textul tau nu transmite idea pe care o gandeai tu de fapt .. serios acu.
Ai scris foarte clar ca, daca nu ai o trauma in viata care sa te faca femeie maturizandu-te rapid si daca nu nasti si cresti copii, nu esti femeie, ci fetita.
Miruna
Citez din textul meu, te rog să îmi arăți unde am scris că dacă nu ai o traumă, dacă nu nași și nu crești copii, nu ești femeie, ci fetiță:
”Sigur că nu numai nașterea de prunci e înalt schimbătoare și că nu numai femeile-mame sunt femei adevărate. Știu asta. Sunt fetițe care și-au pierdut prea devreme părinții, nevoite să-și crească singure frații, să poarte traume mari pe umeri, abuzuri și alte nedreptăți groaznice pe care le-am omis și îmi cer scuze pentru asta. Știu și nu vreau să comparăm experiențe.”
”Sunt fetițe … nevoite …să poarte traume mari … și alte nedreptăți groaznice pe care le-am omis și îmi cer scuze pentru asta. Știu și nu vreau să comparăm experiențe.”
Repet întrebarea: unde am scris că, dacă nu ai copii, nu ești femeie, așa cum susțin aici câteva persoane?
Faptul că cineva a dedus asta din textul meu nu face adevărat faptul că eu am scris asta. CĂ NU AM SCRIS.
Dar cred că aceste persoane au nevoie de un vinovat și le-am căzut cu tronc, probabil s-or fi enervat din alte cauze. E ok, I can take it, fac asta de 14 ani. Enervez lumea cu succes prin articolele mele. yey.
rox
Miruna, raspunsul se afla fix in paragraful bolduit: Sunt fetițe … nevoite …să poarte traume mari … și alte nedreptăți groaznice pe care le-am omis și îmi cer scuze pentru asta. Știu și nu vreau să comparăm experiențe.”
Deductia logica este ca, in afara de fetitele care au devenit femei nascand, mai devin femei si cele care sunt nevoite sa poarte traume mari si trec prin nedreptati groaznice (mentionate sau omise).
Restul ramanand fetite.
Miruna
Stai că încep să înțeleg. Merci că ai răbdare. E o performanță că încă suntem amândouă aici și fără cuvinte jignitoare.
Tu zici că o fetiță se poate maturiza și fără traume și nedreptăți, deci fără suferință.
Eu am vrut să includ în aceste nedreptăți scrise și omise cam tot ce ar putea fi considerat suferință.
Cred că ajungem la un acord.
Nu cred că te poț maturiza fără suferință.
Dacă ăsta este un păcat, îmi asum.
Chiar acum simt că trec la următorul nivel de maturizare, când văd că oamenii din jurul meu încep să dispară. Parcă-s tot mai mulți. Sigur că mureau oameni și când eu eram mică, dar nu îmi erau atât de apropiați. Iar asta doare. Plus că îmi e frică.
Suferința.
Unicornii nu te maturizează.
Claudia
Andressa, apreciez ca ai sarit in apararea Mirunei, desi nu este prima data cand starneste o mini-furtuna pe blogul ei. Inca-mi aduc aminte de un anume articol despre alaptat, care a ranit foarte multe mame. Atunci si-a dat seama ce-a gresit, acum probabil inca mai conspecteaza.
Ce zici, facem un pic de analiza pe pledoaria ta?
“Acest blog nu este o lege care trebuie să se aplice la toată lumea, este opinia autoarei. Și modul în care s-a exprimat în acest text chiar nu ar trebuie să jignească sau să rănească pe nimeni”.
Miruna nu scrie exclusiv pentru ea insasi, ca atunci ar deschide un Word si ar asterne in el. Daca scrie pentru un public, e de asteptat sa tina cont de acesta.
“Dacă cineva totuși a simțit ceva neplăcut când a citit, eu spun cu toată sinceritatea că nu are legătură cu autoarea și că nu aici este problema”.
Asta e splendida. E problema ta ca ti-a iesit un cucui care te doare, nu e problema mea ca ti-am dat in cap.
“Să scrie Miruna altfel, să placă la toate cultele, să nu jignească pe nimeni?”
Ar fi suficient sa nu scrie chestii gen “nu ai copii, nu esti femeie” sau “daca nu alaptezi, se numeste ca-ti umfli copilul de zahar” (apropo de ce scriam mai sus).
Unde e consideratia pentru femeile care NU POT avea copii? Unde e consideratia pentru femeile care NU POT alapta?
Si nu, nu e nevoie sa scrie precum Carrie. Nu a pretins nimeni asa ceva. Ar fi suficient sa scrie cu un pic de empatie si pentru femeile care nu pot ce poate ea. De exemplu.
“Nu toată lumea trebuie să ne aprobe alegerile sau stilul de viață, nu toate textele trebuie să ne spună că suntem (și noi) minunați. Există un loc sub soare pentru noi toți, să fim sănătoși”.
Nici nu am spus altceva. Dar daca tu, mama, vii si-mi spui “nu ai copii, nu esti femeie”, partea impaciuitoare cu aprobarile si locul sub soare se anuleaza de la sine.
In final: citeste comentariile. Dupa cum vezi, mai multe persoane au perceput la fel – fie ca sunt mame, fie ca nu.
Andressa
Unde a scris Miruna că dacă nu ai copii nu ești femeie?
Miruna este un monument de empatie, pot să garantez, că o cunosc bine. Faptul că scrie ca maternitatea te maturizează nu este un atac la adresa nimănui. Sunt sigur că doare pentru anumite cititoare, dar nu este vina Mirunei, cum am scris și mai sus.
Știi, când unii oameni citesc de la alții „Cum am făcut eu înconjurul lumii” se gândesc „Dar ce, eu sunt mai prost dacă nu am făcut înconjurul lumii, deși îmi doream? Ia mai du-te naibii!” Cred că asta s-a întâmplat și aici.
Sloganul genial al unui festival de scurtmetraje despre care am auzit era: It it’s not for you, it’s not for you.
Poate că textul asta nu e pentru toata lumea. Nici măcar pentru toate mamele. So what? Este scris din suflet și chiar nu jignește pe nimeni, chiar dacă rănile unora dor.
Eu cred că am început să mă maturizez după ce am divorțat, nu când am devenit mamă. Miruna, poate scriu un guest post! :)) Adică, da, înțeleg ce spune Miruna aici, rezonez cu asta, dar cred că mereu m-am simțit ca și cum pot să mai trag chiulul, să am o zi bună după una foarte grea. Când un om atât de important pentru mine a dispărut din peisaj a fost ca și cum brusc mi-am dat seama că toți îmbătrînim, toți murim, avem un cronometru deasupra capului și totul se sfârșește. Mi s-a părut că toate responsabilitățile și problemele lumii sunt pe umerii mei: copilul, mama mea (va îmbătrâni, nu? dacă pățește ceva?!), afacerea mea (care abia începuse), casa mea (tot părea că se strică, țevile se spărgeau, centrala nu funcționa). A fost prima oară când mi s-a părut că trebuie să le înfrunt pe toate SINGURĂ, ca o femeie, nu ca o fetiță care poate cere oricând ajutor. Iată deci o altă perspectivă.
Și hai să continuăm discuția pe facebook, darlings, să facem reach. Vă pup pe toate, sunteți minunate cu și fără copii!
Miruna
@Claudia unde am scris eu ”nu ai copii, nu ești femeie”? Te rog să îmi arăți.
Altfel, să nu îmi pui cuvinte în gură și să nu mă faci vinovată de ceea ce înțelegi din articolele mele.
Mai ales că ai citit (îmi dau seama) parte din felul în care mă simt în postura de mamă, nu ți se pare că întreci limita? Știind că îmi e greu, cu ce tupeu vii la mine în casă să îmi mai dai niște ciocane. Ia, hai, viteză și joc de glezne, să nu te mai prind prin zonă.
Claudia
Pai hotaraste-te, iti arat sau “joc de glezne”? :)))) Hint: reciteste-ti titlul, posibil sa ai revelatii nebanuite.
PS: cat despre ciocane – poate ai sa citesti mesajul asta chiar de intra in Spam: o prietena de-a mea, mama de 2 luni si ceva la momentul respectiv, a bocit vreo 2 nopti si a pierdut (din fericire doar temporar) si putinul lapte pe care-l avea dupa ce ti-a citit articolul despre laptele praf. Asa ca partea cu ciocanele spune-ti-o tie. In oglinda, in timp ce te jelesti cat de victima esti.
Miruna
Mulțumesc, tocmai mi-ai mai dat un ciocan. E ultimul tău comentariu pe acest blog, pe care îl las public doar ca să vadă toată lumea ce cățea ești.
Ana I
Sunt una dintre mamele care a nascut asa cum si-a dorit ea datorita tie, Miruna. Am avut curaj sa cer ce am vrut si am primit. Pentru ca tu ai luptat pentru ceva normal, ai facut o mica revolutie atunci si ceva s-a schimbat in bine in maternitatea unde ai nascut si tu si eu.
Poate ar trebui sa vorbim si de lucrurile bune, poate ar trebui sa fim mai blande intre noi.
Comentariile Claudiei vin din foarte multa frustrare. Cum scria printesa intr-un articol mai demult: Unele femei dau cu venin pe afara, fiindca sunt atat de acre, ca nu se pot suporta nici ele pe ele.
Miruna
Mă bucur tare mult! Tare de tot!
Sunt câteva lucruri bune pe care le-am făcut pentru alții cu blogul ăsta, eu le știu bine, stai liniștită. Posibil să nici nu le știu pe toate chiar. 🙂
Cele mai faine sunt trei bebeluși, doi deja născuți și unul pe drum, în urma unui articol scris despre napro, o formă de terapie de concepere asistată mai blândă și puțin agresivă. Cineva a scris, altcineva a citit, pac, după a ieșit un bebe mic 🙂
Nu știu dacă asta a fost, dar hey, ar putea să fie!
Iar una dintre mămici a și născut natural în aceeași maternitate ca mine, cu ora magică și tacâm complet. Astea-s bucurii despre care lumea nu știe. Dar le știu eu și contează la fel de mult.
Rox
Ai spus într-adevăr că nu e singura ocazie, că mai devin femei și când se maturizează înainte de vreme prin lovituri ale sorții. Prin deducție logică ne lasă pe noi astelalte femei care nu am fost in situația asta in categoria de fetițe. Greșești. În dicționar nu scrie nimic de copii în dreptul cuvântului femeie. Așa cum comenta cineva mai sus, când naști devii mamă, nu femeie. Nu este nevoie de redefinirea termenilor.
Miruna
E o deducție logică greșită.
Lovituri ale sorții =suferință.
Suferința e de multe feluri și aspecte.
Nu te poți maturiza când crezi la nesfârșit în unicorni și curcubee.
Alina
Poate cineva nu are copii, dar are grija( responsabilitate) de frati, de parinti, de persoane cu handicap, de persoane cu boli grave si in acelasi timp cu probleme financiare care te consuma si ti schimba total traictoria vietii mai ceva decat daca ar avea 2 copii.Stiu niste situatii de familie atat de grave incat a avea copii sanatosi e ” joaca la pitici” fata de ce traiesc unele “fetite” care nu au copii dar au alte persoane in grija.
Miruna
Exact, de asta am scris că există și alte situații.
rox
Deci daca nu nastem si daca nu crestem copii, ne mai putem castiga titulatura de femei doar daca, si citez: “și-au pierdut prea devreme părinții, nevoite să-și crească singure frații, să poarte traume mari pe umeri, abuzuri și alte nedreptăți groaznice”. Altfel, ramanem fetite. Si problema este la cititor. Right.
Miruna
Rox, nu am scris eu că altfel rămânem fetițe. Tu ai scris. Inclusiv în comentariul în care vrei să îmi arăți că eu am scris, de fapt, tu ai scris. nu sunt cuvintele mele. Îți dai seama cât e de absurdă această argumentație?
Alina
Probabil ca termenii de fetita si femeie au provocat toate aceste intelesuri, duble. Am prins ideea articolului-cred ca se refera la femeile obisnuite care aveau timp de job, de ele, de partener apoi desigur cand au devenit mame de copii atat de mici bineinteles ca viata si timpul pe care il aveau s-a schimbat f mult. Este o chestie pe care o aud, reaud, simt si citesc, recitesc ca urmare a Internetului. Este adevarata, doar ca eu cred ca am depasit oarecum acea perioada, cel putin in care oboseala era f mare, la inceput si grijile la fel. Uneori cred ca nu ar trebui neaparat propagat foarte mult ideea asta, ci intr-un fel asumata si invatat ca de acum viata se organizeaza altfel. Cred ca multe mame, inclusiv eu, tindem sa punem copilul pe primul plan si cred ca e cam greu sa nu o faci, doar ca trebuie sa incercam sa gasim un echilibru. Eu nu stiu spre exemplu cum rezista mamele fara niciun ajutor, in afara sotului. Eu recunosc ca bunicii aproape imi fac viata mult mai buna. Altfel pot doar sa presupun ca e dificil si ca o sa ai nevoie ori de cresa ori de bona. Poate ca acest blog de fapt are public tinta chiar mamele ca si Miruna si poate ca in ideea asta sunt si scrise articolele. E un fel de support group, iar Miruna are un stil destul de unic de a scrie.
Miruna
Exact, Alina. Cam așa e. Nu mai zic nimic, știu însă că multe femei înțeleg prea bine ce scrie aici.
Ioana
Sa mai pun si eu paie pe foc? Nu vad unde scrie ca e obligatoriu ca toata lumea sa faca copii, ca altfel nu se face mare. Iar faptul ca fetitele au sarit in sus nu arata decat ca textul are dreptate.
Iar cine vrea sa i se prezinte viata de parinte cu copii fara bluze patate si cu mame vesnic zambitoare, sa se uite la filmele americane. Dar sa nu se mire cand vede cum loveste realitatea.
Miruna, e mare nevoie de prezentat viata fara filtre. Fara asteptari nerealiste. Exact ca un platouas cu de toate. 😉
Miruna
I know you know.
Andressa
Unde a scris Miruna că dacă nu ai copii nu ești femeie?
Miruna este un monument de empatie, pot să garantez, că o cunosc bine. Faptul că scrie ca maternitatea te maturizează nu este un atac la adresa nimănui. Sunt sigur că doare pentru anumite cititoare, dar nu este vina Mirunei, cum am scris și mai sus.
Știi, când unii oameni citesc de la alții „Cum am făcut eu înconjurul lumii” se gândesc „Dar ce, eu sunt mai prost dacă nu am făcut înconjurul lumii, deși îmi doream? Ia mai du-te naibii!” Cred că asta s-a întâmplat și aici.
Sloganul genial al unui festival de scurtmetraje despre care am auzit era: It it’s not for you, it’s not for you.
Poate că textul asta nu e pentru toata lumea. Nici măcar pentru toate mamele. So what? Este scris din suflet și chiar nu jignește pe nimeni, chiar dacă rănile unora dor.
Eu cred că am început să mă maturizez după ce am divorțat, nu când am devenit mamă. Miruna, poate scriu un guest post! :)) Adică, da, înțeleg ce spune Miruna aici, rezonez cu asta, dar cred că mereu m-am simțit ca și cum pot să mai trag chiulul, să am o zi bună după una foarte grea. Când un om atât de important pentru mine a dispărut din peisaj a fost ca și cum brusc mi-am dat seama că toți îmbătrînim, toți murim, avem un cronometru deasupra capului și totul se sfârșește. Mi s-a părut că toate responsabilitățile și problemele lumii sunt pe umerii mei: copilul, mama mea (va îmbătrâni, nu? dacă pățește ceva?!), afacerea mea (care abia începuse), casa mea (tot părea că se strică, țevile se spărgeau, centrala nu funcționa). A fost prima oară când mi s-a părut că trebuie să le înfrunt pe toate SINGURĂ, ca o femeie, nu ca o fetiță care poate cere oricând ajutor. Iată deci o altă perspectivă.
Și hai să continuăm discuția pe facebook, darlings, să facem reach. Vă pup pe toate, sunteți minunate cu și fără copii!
Miruna
Hah, da! hai 🙂
mulțumesc pentru monument de empatie. :*
Alina
Asta da intorsatura de situatie. You have a point!
Petra
Am citit comentariile de mai sus şi zău că nu pot pricepe atacul. Eu sunt medic rezident pediatru, am muncit, gravidă fiind, în altă țară, 12-14 ore pe zi, am făcut gărzi cu mult înainte de a rămâne însărcinată, sunt cea mai mare dintre 5 frați, deci am crescut cu “povara” îngrijirii celor mai mici ca mine, dar nimic, absolut nimic nu m-a pregătit pentru maturizarea subită petrecută, aşa cum subliniază Miruna, atunci când mi-am născut fetița. Miruna, eu vreau să-ți mulțumesc. Prin povestea ta, mi-ai dat curaj să revin în ţară, deşi succesul profesional era net superior la poale de Alpi elvețieni, mi-ai dat curaj să alăptez cu încredere în mine şi copilul meu şi-mi dai curaj atunci când îmi vine să arunc tot într-o valiză şi să plec departe. Da, e al naibii de greu, iar să fii doar tu, cu soțul tău, cu un job ultrasolicitant cum e cel de medic, cu animale de companie etc. pare, acum, o joacă şi un alint faţă de să ai MEREU, NON-STOP grijă de altcineva. Chapeau şi keep on writing, the show must go on!
Andressa
Ce frumos! Mulțumim pentru inspirație!
YES, THE SHOW MUST GO ON!
Miruna
Petra, mulțumesc că ți-ai făcut timp să scrii acest mesaj! Te așteptăm acasă!
Roxana
Sunt sigura ca daca am fi toate intr-o incapere , face to face ,nu ati mai urla asa…dar fiind on-line e mult mai usor!!
Daaa,sa ai copii si sa ai grija non-stop de ei,te maturizeaza . Si vorbesc de mamele normale la cap. Atunci cand ai copii si te intereseaza soarta lor si mai ales ii IUBESTI cu toata fiinta ta, nu mai faci lucruri doar pentru tine,tu nu mai contezi. Eu am luat textul ca pe o metafora..Inainte de a avea copii esti o “rasfatata”.
Pana sa am copii eram si eu “puiul mamei mele”. Si acum sunt,dar pana si mama e mai atenta la fiica mea si mi se pare normal.Eu nu mai sunt o fetita,ea este…
Miruna
absolut, nimeni nu ar zice atâtea lucruri față în față. Așa e mereu pe internet.
Cristina
Interhate…
Diana
Nu înțeleg de ce atat de multe persoane se simt jignite de acest articol, articolul tratează maturizarea femeii în momentul în care devine mama, atât. Eu una m-am regăsit în articol, în cazul în care nu te regasesti e ok, poți cauta alte articole în care sa te regasesti, pentru ca la urma urmei fiecare scrie din perspectiva experientelor trăite, nu deține nimeni adevărul absolut, e o chestiune de perspectiva. 🙂
Miruna
Dorina, nici nu ti-am
Citit comentariul pana la
Capat. Zbang, am apasat pe ban 🙂
Te mai astept, trebuie sa fie misto sa injuri atata si sa nu-ti citesti decat singura veninul 🤦♀️
Adriana
Draga Miruna, ești o minune. Lumea e mai bogata ca ești tu in ea, ca ne iei supărările cu scrisul tău unic și ca ne iei durerile cu caldura pe care o emani prin fiecare cuvânt. Îți multumesc pentru vulnerabilitate. Clar ai ridicat de jos multe femei și ai făcut bine multor suflete de femei. M-ai salvat de multe ori. Și fizic, și psihic. Rezonez cu fiecare articol de la cap la coada. Esti vocea noastră publica. Tine-o tot așa!
Miruna
Wow, Adriana! Mulțumesc!