Poate doar dacă ești Beyonce sau primul ministru al Marii Britanii. Habar n-am, deși am văzut și prin parlamentul norvegian (oare era?) cum o mamă și-a luat sugarul la o ședință, la microfon. Că așa s-a nimerit!
Cred că există alegeri și oameni diferiți.
Ați râs, dar multe dintre voi m-ați înțeles. Sunt după un weekend la Sibiu, cu 2 kg în plus și plinul la odihnă făcut.
”Ca-bi-net”. Zice perfect: ”cabinet”. ”Mami merge la cabinet, tati merge la nene.” Lucrurile importante le-am stabilit. După care, doar asta s-a jucat.
La noapte, n-o să pot dormi. Nu de la emoții, ci de la faptul că știu că vor fi prea puține ore de somn. Pentru că niciodată nu-s destule, când le numără alarma unui ceas. Emoții? Nu, nu o să am. Doar am făcut asta timp de nici nu mai știu câți ani, uneori și în weekend, aveam replici care ieșeau din gura mea în funcție de situație, parcă automat. Mâinile mele știau să facă lucruri așa cum un șofer știe schimba viteză în timp ce ascultă radio în mers. Eram atât de ”bună”, încât uneori știam și ce-o să zică celălalt sau chiar, ce a mâncat.
Țin minte un congres de stoma de prin nouăzeciși ceva, de la București, la care am fost cu tata. Acel congres a fost mindblowing pentru el. Atât de dat pe spate a fost, încât a luat-o și pe mama să-i arate. Mama care e tot medic, dar singurul ei interes în stomatologie e tata și, între timp, fiică-sa. Atât a fost de fascinat, încât, înainte să plecăm spre casă, m-a luat și pe mine o tură printre aparatură ultimul răcnet, printre materialele grozave ale momentului. Uite, asta e viitorul, mi-a spus.
Și ești cu adevărat mare, abia când sari având o parașută, o piscină la mai puțin de 10 metri sau alte planuri concrete, de aterizare în siguranță.
