Viitorul (în stomatologie) și capcana de a nu deveni un Superman, pentru dentiștii mulțumiți de ei

Viitorul în stomatologie și capcana lui “merge și-așa” pentru dentiștii siguri pe ei miruna ioani

Țin minte un congres de stoma de prin nouăzeciși ceva, de la București, la care am fost cu tata. Acel congres a fost mindblowing pentru el. Atât de dat pe spate a fost, încât a luat-o și pe mama să-i arate. Mama care e tot medic, dar singurul ei interes în stomatologie e tata și, între timp, fiică-sa. Atât a fost de fascinat, încât, înainte să plecăm spre casă, m-a luat și pe mine o tură printre aparatură ultimul răcnet, printre materialele grozave ale momentului. Uite, asta e viitorul, mi-a spus.

Apoi, tot drumul doar despre asta au vorbit. Cum stomatologia nu e numai stomatologie, ci un pic de arhitectură, un pic de matematică, inginerie, artă. Ca să fii un dentist bun nu mai era suficient să fii doar un dentist. Trebuia să fii un pic din toate, dar mai ales curios. Să te miști cu timpurile, să nu rămâi pe loc, să nu ai impresia că le știi tu mai bine.

Deși, în profesia asta, poate cea mai mare capcană aici stă: ajungi să știi face ceva foarte bine, ai rezultate foarte bune, vezi că merge brici, pacienții sunt mulțumiți, sănătoși și zâmbăreți și aia e. Rămâi acolo. Te plafonezi.
E atât de ușor să te plafonezi când ești în vârf, de nici nu știi ce vânt te lovește când cazi și prinzi tot mai mare viteză cu pletele-n sus și rânjetul pe moacă, fără să îți dai seama că astea sunt de la cădere, nicidecum de la altceva.

Ăsta a fost congresul meu de mindblowing. Vineri și sâmbătă, un maraton de estetică dentară, după doi ani și ceva de stat pe tușă. O ușă deschisă spre viitor.
Prima prezentare, a unui superdeștept dentist turc, Galip Gurel, despre care mi s-a spus: trebuie să mergi doar să îl vezi, a avut un moment final, în care a vorbit despre proiectul la care lucrează acum și s-a auzit pur și simplu, în liniștea din sală, cum celor 710 dentiști prezenți le-a căzut fata. Poc.

Știți, la genul ăsta de conferințe cu foarte mulți oameni e cam ca la toate conferințele cu foarte mulți oameni. Nu înveți să pui coadă la prună, pentru că secretele se vând pe bani foarte mulți, în grupuri restrânse sau în consultanță individuală. Dar. Există energia asta a oamenilor care au făcut și fac lucruri excepționale. Și energia aia te inspiră.
Când sunt peste 700 de suflete la un loc, ceva fabulos se întâmplă. Nu cu toți, evident. Unii pleacă mai iluminați, pentru alții nu există nicio șansă, nici să-i duci la biserică în fiecare zi.

Deci să vă zic de tipul ăsta, Gurel. A dus zâmbetul la cu totul alt nivel și mi-a arătat că există și dentiști obsedați în bine, de altceva în afară de dinți.

Avea o pacientă, care voia o îmbunătățire de zâmbet. A venit la el, the superman of dentistry. Bun. Dacă mă întrebați pe mine, dinții ei nici nu erau din cale-afară de urâți, dar fiecare femeie cu piticii ei. Eu aș fi încercat să o conving să-și schimbe oglinda, psihologul, nu dinții, dar na. Mai am și eu multe de învățat despre până unde am dreptul să mă amestec în viața pacienților mei. Dacă ei vor ceva și acel ceva nu e să-i transform în Angelina Jolie pe toți, cine-s eu să știu mai bine? :p

Și tipul i-a făcut imediat, pe loc, niște dinți în gura ei direct, modelați de el, după cum a crezut că i-ar plăcea doamnei. Există softuri, evident, care pun diferiți dinți pe poza pacientului, dar nu e același lucru.
Doamnei i-au plăcut din prima.
Atunci, el s-a întrebat: e datorită talentului său excepțional? Datorită experienței de peste 30 de ani? Datorită intuiției fantastice? Precis era o combinație a acestor trei. Sau era din cauză că pacienta nu văzuse alternative?

Și atunci i-a venit o idee: să-i mai facă două seturi de dinți. Unii mai pătrătoși, tipici pentru o persoană mai dură, mai masculină. Și o pereche de dinți mai rotunjiți, tipici pentru o persoană calmă, delicată, blândă.
I-a pus în gură, ghiciți ce a ales paciența într-un final? Tot prima variantă, cea făcută de acest superman.

Și atunci, tipul s-a întrebat: care a fost mecanismul său de gândire? Și, mai ales, cum ar putea el să învețe pe alții să fie la fe de grozavi.
În general, ca lucrurile să iasă bine, e important ca procesul să fie standardizat; factorul uman să fie folosit în procente cât mai scăzute. Ca ceva să fie reproductibil, să pot face și eu și tu și tu excepțional, fără să fim acest superman.

Și ce-a făcut în continuare mi s-a părut fabulos. A adunat o echipă de matematicieni, psihologi, IT-iști și dentiști cu care au stabilit împreună anumite tipologii de dinți, potrivite la anumite tipologii de personalități. Asta nu e o noutate absolută, doar că el a studiat-o la următorul nivel.
Au făcut niște întrebări pentru pacient, la care putea răspunde în 2 minute, legate de percepția pe care pacientul își dorește să o aibă asupra celor din jur. Și e logic, dacă stai să te gândești. Când îți schimbi culoarea părului, chestii tot de estetică, e legat de percepția pe care vrei să o aibă alții despre tine. Când te îmbraci în roz țipător sau în gri deschis e tot un mesaj pe care îl transmiți. Când îți faci dinții e ceva permanent, deci mult mai important.

Apoi a făcut un alt set de întrebări despre personalitatea pacientului din acel moment. Despre ce cred prietenii despre el. Adică, să se întâlnească totuși cine este el cu cine își dorește să fie.

După care au ales împreună niște dinți, care pacientul credea că i-ar plăcea.

Introducând toate aceste date într-un soft, programul îți desenează singur forma ideală de dinți. Îți trimite un fișier, pe care îl poți printa oriunde în lume, ca să faci probă în gură la pacient. Există o șansă foarte mare ca pacientului să-i placă la nebunie.
Fa-bu-los.

După care se șlefuiesc dinții și se trece la următoarea etapă de execuție.

Care și aici e mindblowing, să vă țineți.
Dincolo de faptul că stomatologia digitală e pe buzele tuturor și stomatologia analog e un fel de băbaciune, care nici măcar nostalgii nu mai trezește pentru că e moartă de prea mult, tipul a zis că și-a fiert creierii să găsească o soluție și pentru ca șlefuirea să fie un proces standardizat, să fie ceva perfect la toți pacienții.
“Oricât de bun dentist ai fi, niciodată nu vei avea precizia unui robot.”
Aici, recunosc, ne-am cam enervat. Toți cei 710 din sală. Era ca și când ne-ai fi spus să ne reprofilăm, că vom fi înlocuiți de roboți. S-o crezi tu, domnule Superman, îmi venea să-i zic! Nu pentru că n-ai avea dreptate, habar n-am ce poate face un robot, dar știu sigur că n-am învățat atâția ani degeaba. Te rog, puțin respect.

Apoi, mi-am dat seama că nu trebuie să o luăm personal. Că asta e mersul și că asta e capcană. Să nu fii curios și să crezi că e o prostie tot ce e nou. Să crezi că știi tu mai bine.

Iar dr. Gurel a prezentat robotul lui care va șlefui dinții după un software, cu o precizie programată, superioară oricărui dentist uman. Are și soluții pentru când pacientul se mișcă și asta a fost momentul când s-a auzit un poc.

Ce ne arăta el nu era imposibil. Nu era din prezent, nu era o soluție pe care să ne ducem mâine să o folosim la cabinetele noastre, dar, hey, nici nu era Jules Verne. Era viitorul care ne vorbea la microfon.

Wow, mi-am zis. Ce de chestii se pot face în stomatologie! Ce de chestii se fac la ora actuală chiar lângă noi. Am văzut speakeri excepționali din toată lumea, din Venezuela, Brazilia, Grecia, Turcia, România. Oamenii ăștia colaborează, sunt conectați. Cum spunea dr. Gurel, nu ne mai trimitem scrisori că în anii ‘80.

Și atunci m-a lovit iar. Omul ăsta a terminat o facultate și nu s-a mulțumit cu doar “știu multe lucruri, pentru că sunt medic și am învățat mult, ca orice medic după mulți ani de școală”. Nu, el și-a pus probleme, întrebări, a studiat și a trimis scrisori în Statele Unite. Wow, chiar dacă mă repet. A vrut să îi învețe și pe alții, să găsească soluții cât mai bune pentru pacienții lui. Mindset-ul ăsta e fabulos. Dincolo de geniul stomatologic, talentul și intuiția, asta mă impresionează profund. Și e o lecție inspirațională indiferent în ce domeniu ați activa. Să nu vă mulțumiți cu ce aveți. Să vreți mai mult. Să căutați soluții, optimizări. Să colaborați. Să faceți și viața colegilor voștri mai bună, iar atunci ei vă vor recunoaște drept model. Cine va câștiga lupta pentru relevanță va fi mâine un Superman.

foto Unsplash

Articolul anterior

Când accepți că viața poate fi și grea și frumoasă în aceeași zi

Articolul următor

Înghețată în noiembrie? Haideți să sărbătorim 11 ani de blonde la Puro&Bio :)

12 Comentarii

  1. Oana

    Asta mi se pare fascinant. Să îți dorești să împărtășești ce ai descoperit, mi se pare o atitudine foarte sănătoasă în medicină. Abia atunci poți spune că respecți jurământul : “Colegii mei vor fi frații mei”. Sper să fie și la noi cât mai mulți medici așa. Succes în revenire, dacă se apropie momentul. 🙂

    • Da, asta cu frații e interpretabilă rău. Unii se tratează de parcă ar fi dușmani.

      Și, da, momentul e foarte aproape, mulțumesc mult.

  2. Dana Elena

    Fain articolul, mult succes pe mai departe!

  3. Lia

    Super !!! Mi.ar fi placut sa fiu in sala. Sper intr.o zi sa te intalnesc la un congres :-*

  4. in fiecare domeniu se descopera/inventeaza/testeaza concepte noi. Asa ca dr stomatologi buni citesc si fac cursuri si teste isi iau certificari, ca si doctorii de familie, pediatrii, inginerii, programatorii, contabilii, avocatii etc.

  5. Rox

    Apropos de stomatologie, este normal ca dinții bebelușului (incisivii centrali de sus) sa aibă o strungareata pronunțată, sau trebuie sa ma înființez la dentist sa ii facă ceva cu frenul?

  6. Liliana

    Mult succes și bine ai revenit!

  7. Hortensia Stefan

    Valabil pt orice specialist. Sa fii bun e nevoie sa fii mai mult decat mediocru. Recunosc ca nu le stiu pe toate si e al naibii de bine sa te simti in largul tau cu asta si sa vrei sa fii o versiune mai buna a ta.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 143 queries in 0.463 s