Glennon Doyle povestește în prima ei carte despre o seară, când era internată la psihiatrie cu o bulimie scăpată de sub control, posibil și dependență de alcool. Dacă țin bine minte, avea 14 ani. Nu învăț pe de rost pasaje din cărți, dar ăsta a rămas cu mine:
Luna: November 2022 (Pagina 5 din 5)
mama și tata, într-o poză rară pe internet, în brațe cu mine, la ceva timp înainte să mă fac blondă. Cred că decembrie 1986
Ce nu știți despre mine e că era să cresc în Germania. Părinții mei au vrut să emigreze în 90. Sunt născută în Hermannstadt, de unde au plecat mulți sași atunci, dar nu numai. Aveau și ai mei un procent de etnie germană, de care încă ne mândrim. Pe bunicul din partea mamei nu-l chema în buletin ”Nelule”, cum îl striga bunica. Ci Johann. Doar că Johann al nostru s-a îndrăgostit de Nuța și a trăit ca Nelu până când moartea i-a despărțit.
Acesta este un serial pe blog despre soacre. Nurorile îmi trimit povești muncitorești cu soacrele lor. Să ne distrăm, un fel de haz de necaz. Le public pe blog sub anonimat. Dacă vrei și tu să-mi povestești, aștept pe mail sau în mesaj privat.
”Nu știu cât de amuzant este. Eu și partenerul meu ne-am cunoscut destul de târziu, când eu aveam 33 de ani și el 37. Adică suficienți ani încât sa nu fim niciunul la prima relație.
Acesta este un serial pe blog despre soacre. Nurorile îmi trimit povești muncitorești cu soacrele lor. Să ne distrăm, un fel de haz de necaz. Le public pe blog sub anonimat.
Eu o sa va povestesc despre fosta mea soacra…între timp asa a devenit și sunt foarte bucuroasa.
