Din capitolul ”Gafele inteligenței artificiale”, avem azi un reportaj din New York Times. Povestea e destul de banală: Penixul unui băiețel din San Francisco se umflă. Tatăl lui face poze cu telefonul Android și trimite la pediatru. E februarie 2021, weekend și pandemie. Vorbește cu asistenta și pediatrul, totul bine.
Sunt după aproape o săptămână fără copii, ceea ce este practic o nouă stare de agregare pentru mine. N-am mai avut atâta independență fizică și autonomie de prin 2016.
Când mama le-a propus să rămână și ei au vrut, nu m-am opus. Rolul meu de părinte e să nu stau în calea relației dintre copiii mei și bunicii lor. Iar datoria mea față de mine e să nu stau nici între mine și o săptămână în care să nu șterg pe altcineva la fund.
Nu știu cine a inventat moda asta, dar aș vrea să îi transmiteți că e o Coco Chanel a zilelor noastre. Picioarele iubesc orice adidași de damă în picioare. Degetele noastre iubesc să nu le strângem în stilettos. Călcâiele noastre adoră să nu fie cocoțate.
Exersează-ți abilitățile de pupat în fund. Fă troc cu profii și păcălește-i. Cum îți înjuri profii. Răzbună-te pentru acea dată când nu ai luat notă de trecere.
Sunt extrase dintr-o carte pe care autoarea postării a pozat-o și a pus-o, consternată, pe facebook:
De la început vă zic că toată cultura mea despre constelații și traumă strămoșească se rezumă la acest serial.
”Un alt sine”
