
Aveam 4 ani la Revoluție. N-am înțeles din Crăciunul ăla decât că bunicu-meu se uita pe geam și cineva țipa la el, să se dea, că o să-l nimerească un glonț.
Poftim.
Lumea e puțin dată peste cap acum și cred că e cinstit să recunoaștem că oricine e un pic speriat. Dar, să nu uităm că ai noștri copii se uită la noi și învață cum se reacționează în vremuri de incertitudine și necunoscut. Așa că, în loc să le arătăm îngrijorare și nervi, hai să îi surprindem așa:







