Adulții de astăzi sunt copiii pedepsiți de ieri. Oameni care-au crescut cu frica de părinți, asupriți, amenințați, într-o cultură a bătăii rupte din rai. Oameni care nu erau lăsați, cărora li se interziceau mai mult decât li se permitea: Nu vorbi la oră, nu copia la teză, nu-mi întoarce vorba. Pentru că așa spun eu, o să înțelegi când crești. Să fii în casă la 9, n-ai voie să te vopsești. Oameni, pe care stăpânul i-a învățat hoți, oameni cărora viața le-a arătat că șmecherii sunt cei care fentează, care-s mai presus de orice. Sunt oameni care au crescut cu minciuna la televizor, care niciodată n-au avut încredere nici în părinții lor, apăi în guvernul lor. Care încă circulă fără centură de siguranță, care nu înțeleg de ce să-și pună copilul în scaun de mașină și care se ceartă cu polițistul când știu că au greșit. Sunt oameni care-au crescut într-o cultură a binelui individual, în care ei erau tot ce conta.
