Sâmbătă mergem la o nuntă. Copilul rămâne cu bunicii, ăsta e planul de demult.
De ieri nu mai dorm de gânduri. Am și avut coșmaruri cu gândaci.
Luna: August 2018 (Pagina 3 din 5)
Am avut un coșmar cu insecte pe pereți, așa că m-am trezit foarte devreme. La naiba, copilul doarme-n continuare, dar măcar l-am mai prins pe soț la cafea. Când a auzit c-am visat urât, m-a luat în brațe și mi-a șoptit niște lucruri, pe care nu le pot face publice, vă las să vi le imaginați. Și apoi ne-am amintit și noi cu uimire (nu pentru că ne-am amintit, ci pentru că s-a întâmplat) că acum 4 ani a fost ziua AIA, în care cineva ne-a întrebat și noi am răspuns: DA.
Noi n-am fost genul de părinți care să facă tort cu lumânare când copilul a împlinit o lună, două luni, cinci luni și jumătate. Habar nu am de ce. Avem niște prieteni care-și sărbătoresc în fiecare an ziua în care s-au cunoscut, de 12 ani încoace. Ca să nu credeți că-s împreună de două săptămâni. Așa-s ei, spun că e păcat să nu marcăm momentele frumoase. Și, pentru că fix la nunta noastră, era ziua lor de 8 ani, la miezul nopții au primit tort cu lumânare și dedicație muzicală.
Am plâns de bucurie și mi-am dat seama că au dreptate.
Cei mai mulți oameni, când s-ar trezi cu mâna în buzunarul public, ar băga-o mai adânc și s-ar înfrupta. E pur și simplu o tentație prea mare. Cine ar rezista?
Parcul e grădina casei mele, asta fiindcă ies din bloc și în două secunde am pus piciorul în parc. Dacă fac pipi, intru în casă, dacă vreau să mă spăl pe mâini tot așa, dacă ne e foame, nu ne luăm pufuleți de la chioșc, dacă ne e frig, intrăm după o haină. Întotdeauna ne și întoarcem la loc, pur și simplu pentru că e atât de aproape unde stăm.
