Mamă plecată de-acasă, țineți-i pumnii, să nu ia copilul cu ea

Stai linistită nu esti singura. De 2,5 ani am fost o singură dată numai eu si sotul fără copil( la întâlnirea de 10 ani -6 ore o stat cu buni ca de la 3 noaptea nu o putut buni sa mai liniștească copilul de 2,3 luni-atat avea atunci ). Și astăzi mergem pentru a doua oară numai eu cu sotul la nunta ( copilul stie ca suntem la munca -altfel nu ma lasa sa plec din casa )

Cunoastem, cunoastem 🙂 Copil 2,5 ani duminica mergem la un botez..cum altfel decat impreuna :))) (la noi nu doarme de pranz decat cu mine/titi) asa ca nu se pune problema sa stea cu altcineva mai mult de 1-2 ore decat in situatii de forta majora…) Oricum, bafta! Tin pumnii sa iasa bine- si sa fiti impacati amandoi, indiferent de ce decizie vei lua in final 😉

Noi am fost la o nuntă la Versailles. Băieții au rămas la bunici, la Strasbourg de vineri de la prânz până duminică seara. Le-am povestit din timp dar când am plecat, cel mare, 5 ani, tot m-a rugat să rămână unul cu ei. Cand am venit ne-au povestit cum a fost la parcul de distracții, la restaurant, pe unde au mai fost cu bunicii. Știu sigur că nu au mâncat f bine și ca s-au culcat prea târziu și s-au uitat la filme dar tot mai bine decât 10 ore în mașină, culcat și mai târziu, oboseală, agitație. Sigur că ar fi fost și un pic de distracție și cu noi dar per total cred că au fost mai bine la bunici. Și mai trebuie sa creeze legături și cu bunicii, independent de noi

Sa nu devii ‘parinte elicopter’, cum ar spune americanii.

Absolut sa îl iei!! Mai ales ca îți faci probleme pentru asta deci clar nu vrei sa îl lași acasă. Mai ales ca e munte, pensiune, aer liber!😀Nici noi nu plecam nicăieri fără el( adică plecam așa, rar 1-2 ore doar noi doi și doar când doarme:)) dar la evenimente clar il luam. Nici nu ma gândesc altfel deși avem bunica iubitoare aici intermitent:)) o sa vina și vremea aia, pentru moment asta simțim toți 3. Peste noapte eu absolut nu as putea sa dorm fără el:)))) și cred ca nici lui nu i-ar fi ușor

Bebe e mai mic, are 1an2l si e alaptat. Am mai fost la evenimente in oras fara el, dar sa plec din oras pt 2 zile, nu l-as lasa nici in ruptul capului. Stiu ca Vlad s-ar descurca si fara mine, dar eu nu as rezista fara el. Si evit oricum sa il las cu mama mai mult decat este nevoie, mai ales ca in timpul saptamanii petrece f mult timp cu el, deoarece eu m-am intors la munca. Si evit sa-l las pe Vlad suplimentar cu ea mai ales de cand i-a zis ei “mama”. Prefer de atunci sa evit orice activitate in care nu-l pot implica si pe Vlad.

stai calma ca nu esti singura. A fost copilul cu noi la nunti (am stat cateva ore) , a fost la ginecolog cu mine, dentist, la donat sange, in vacante, pe munte, pe mare, la notar, la banca pt credit, la cort sau la bar etc. de 10 ani (de fapt 11, ca punem si sarcina, da? 😀 )
Tot o forma de educatie e si asta – contactul cu lumea reala.

P.S. daca era muzica tare si zgomot si oameni rautaciosi si fumatori nici eu nu stateam acolo. Na.
Si nu e vorba de anxietate de separare la mine, poate primele cateva zile de cresa si momentul de anestezie generala la copil si dus in sala de operatii. Pur si simplu fiecare data a fost o decizie luata rational: nu lasam copchil singur acasa, bunicii sunt unde sunt si au dreptul la o batranete linistita (ei sunt anxiosii familiei
si asta nu face bine nici mie nici copilului).