Dacă tot mergi la nunta lor, pleacă de acolo cu bucuria că ai contribuit cum te-ai priceput mai bine la moment. Poate fi mai distractiv decât numai să mergi.
Începem de la premisa că ești invitatul de suflet la nuntă, nu de obligațe și că îi ești alături prietenei tale, verișoarei sau na, că măcar cunoști personajele principale și părinții din dotare.
Încep prin a vă spune o poveste. Oricât de arogant sună, mi-am dat seama destul de devreme că foarte mulți oameni sunt foarte proști. Și că, oricât de bine aș înțelege cu capul lucrul ăsta, felul în care totuși prostia lor mă afectează pe mine e ceva mai departe de controlul meu. Exemplu.
Și ești cu adevărat mare, abia când sari având o parașută, o piscină la mai puțin de 10 metri sau alte planuri concrete, de aterizare în siguranță.
Vorbeam de curând cu cineva care se plângea că ai săi copii sunt prea emotivi. Seamănă cu nevastă-mea, mi-a zis. Una-două, pișă ochii. Nu e normal așa ceva.
Știți clipurile acelea virale pe facebook, în care vezi câte o bunică dansând pe ritm ca și când? Ei, bine, bunicile astea există! Am văzut cu ochii mei una, sâmbăta asta, la o nuntă mult-așteptată din Sibiu.
Mi-a rămas în minte că a făcut inventarul copiilor numărând din doi în doi, cum faci când îți pui în plasă morcovii la piață.
-Câți copii ai, mamaie?
