Încep prin a vă spune o poveste. Oricât de arogant sună, mi-am dat seama destul de devreme că foarte mulți oameni sunt foarte proști. Și că, oricât de bine aș înțelege cu capul lucrul ăsta, felul în care totuși prostia lor mă afectează pe mine e ceva mai departe de controlul meu. Exemplu.
Eram în tabără la mare, cu diverși alți copii. Asta se întâmpla acum mulți ani de zile, e adevărat, dar totuși nu atât de mulți încât să fie la modă cancerul de piele. Și, uite-așa, eu aveam fixul să stau la soare doar în orele acceptate. Adică, până în ora 11 și după ora 4. Prietenele mele înțelegeau și împărtășeau aceste fixuri, că de aia erau prietenele mele. Doar că, toți ceilalți își cam băgau picioarele în ele ore recomandate, fiindcă creierul lor oricum grav afectat de natură le era acum și îmbibat în alcool. Așadar, când ei se trezeau din beție dimineața la 11, noi tocmai ne strângeam cearșaful să mergem în hotel. Când ei erau deja obosiți și arși de soare pe la ora 4, noi reveneam pe plajă și ei plecau. Cam așa ne-am petrecut în tabăra aia, și când zic petrecut, petrecut pe drumuri înseamnă. Noroc că prietenele mele erau niște tipe super de gașcă. E drept că mai ratam și noi câte o dimineață de soare, dar asta nu însemna să compensăm cu soarele de la amiaz.
Bineînțeles că toți ceilalți râdeau de noi. Că suntem niște sclifosite. Niște babe obsedate. Și deși nu înțelegeam care-i farmecul la cancerul de piele, nici măcar o arsură pe nas nu mi-aș fi dorit, tot mă enervau copiii ăștia.
Mama lor nu i-o fi învățat când erau mici? Să respecte orele de expus la soare! Bine, mama lor cred că nu i-a învățat mai multe, inclusiv să nu râdă de alți copii.
Noi ne simțeam destul de prost, vă dați seama. Fiindcă mi-aș fi dorit să petrecem mai mult timp cu ei și, mai ales, cu ei treji cât de cât. În schimb, ori erau bătuți în cap de soare, ori de alcool, ori de natură în general. Să zicem că a fost ultima oară când am mers în tabără cu ei. În mare parte, mi s-a părut că am pierdut distracția. Deși, rațional, știu că s-ar putea să fi avut multe de câștigat.
Acum, aceeași treabă cu casca lui Tudor.
De când are scooter-ul ăsta din poză (haha, glumesc!), are și cască. I-am povestit de ea înainte s-o aibă. Cât e de importantă și de ce, îi mai povesteam de câte un pacient de-al lui Horațiu (o, da, nu vreți să știți! Sper că purtați cască!) și îl atenționam pe stradă când apărea câte cineva cu sau fără cască. La Sibiu în curte, când se dă pe motocicleta de plastic, e regulă să poarte cască. O dată a și luat o trântă zdravănă, de toată familia a zis: ce bine că avea cască!
În București, oamenii prin parc îl văd cu trotineta și cască și se minunează. Unii de drag, alții fac mișto. Mă îndoiesc că un puști de 2 ani pricepe ce e ăla mișto-ul făcut de cineva care nu înțelege consecințele unei lovituri la cap. Se poate ca familia mea să înțeleagă mai bine decât mulți din parc faza asta cu lovitul la cap, dar sunt și alte lucruri pe care noi nu le înțelegem și zău dacă merg să râd de vreun alt copil.
O mămică i-a spus:
-Ce, măi, bine că ai tu cască la 2 ani. Dar tot degeaba, dacă nu ai genunchiere și cotiere, n-ai tot echipamentul. Ești incomplet.
Și a plecat râzând, anulând parcă tot ce-am construit noi pentru casca aia. Iar dacă ați fost vreodată în parc, ați observat că-s mai mulți copii cu biciclete decât căști pe capetele lor.
Nu știu cum s-a simțit copilul meu, dar eu am fost ca în tabăra la mare.
L-am asigurat că e vorba de fiecare cât înțelege și cum alege să riște. Sau să nu riște. I-am mai spus și că oamenii inteligenți înțeleg asta și își iau măsuri de siguranță. Dar, sincer, cred că râsul ei de batjocură a fost mai de impact decât explicația mea abstractă.
I-aș fi spus multe lucruri acelei doamne. În primul rând, m-a enervat atât de tare, încât aș fi invitat-o și pe ea la un pedalat, cu sau fără cască, să zicem că n-ar fi ajuns prea departe oricum.
În al doilea rând, aș fi întrebat-o ce i se pare mai rău dumneaei: o julitură în cot sau un cap spart?
În al treilea rând, i-aș fi povestit de băiețelul care a căzut de pe o motocicletă din aia de plastic într-un șanț, s-a lovit rău la cap și a trebuit operat de urgență. Avea 1 an și 8 luni, e ok și perfect funcțional acum, dar numai mama lui știe cât a tremurat și ce a fost în sufletul ei atunci…
Și i-aș mai fi zis eu niște lucruri, cât pentru toți cei care au râs și înaintea ei, dar m-am abținut. Le-am scris aici, ca măcar dumneavoastră să nu râdeți de alții și să purtați cască!
p.s. O cască nu costă mai mult de 50 lei și o puteți cumpăra cam din orice magazin care vinde biciclete sau articole sportive.
Gabriela F.
Urlam cat ne tine sufletul când o punem pe cap …avem o problema cu tot ce vine pus pe cap…de la șapcă la casca…sunt consecventa…sper sa îmi iasă 😑…la stomatolog nu am deschis gura și nu am vrut pe scaun😑cu toate cărțile usborne și explicatiile…am stat și ne.am uitat la tati cum ii plomba o măsea…sper totuși să rămână ceva in capsorul lui.
Miruna
E foarte bine ca v-ati uitat la tati. Dar fara catuse, te rog! Looooool
Acum am vazut ca ai scris carti, nu catuse 😂😂😂
Roxana
Eu nu am înțeles niciodată ce e de ras când cineva poarta casca, genunchiere, cotiere. Și eu am fost ținta ironiilor când ieșeam cu bicicleta, însă ca adult înveți sa le ignori.
Pitica mea, care are 1 an și 6 luni, își pune singura casca pe cap, inclusiv când se plimba prin casa cu bicicleta.
Gabriela F.
Și care e secretul? Că nu vreau să sărim etapa…și să o învățăm cum trebuie….nu sta nicăieri fără centuri…asta a învățat…dar afurisită asta de casca îmi dă coșmaruri…când ai curtea în panta și toate prostiile cu și fără pedale…1 an și 5 luni…
Nicu
Secretul, Gabriela, e sa faci o legatura intre toate lucrurile care tin de siguranta. Stie despre centura- check, deja inseamna ca are un minim de intelegere (pentru varsta lor, cel putin) a ceea ce inseamna securitate .
Eu, cand stiu ca o chestie functioneaza, incerc tot posibilul sa folosesc asta ca punct de referinta si sa rostesc anumite cuvinte cheie, pozitive si motivatoare privind increderea de sine. Incerc sa-i creez conexiuni logice si sa desenez oarecum o harta imaginara in capul copilului. In loc sa zic ” daca nu poti casca, o sa cazi , o sa patesti aia si aia si aia si cealalta…” , aleg sa spun “ce bine ca porti casca si ca e important si pentru tine sa fii in siguranta! Uite, si copilul acela are o casca draguta! ” Iar cand pomenesc despre alti copilasi, la modul descriere doar (nu comparatie), se activeaza de multe ori acel spirit aproape automat de comparatie in capul lui, comparatie din care e important pentru el sa iasa castigator. Comparatia o face singur, eu doar ridic mingea la fileu. Cat timp functioneaza si are centura, casca sau alte lucruri legate de siguranta, eu sunt multumit. Da, actionez un pic prin învăluire, daca e sa pun o eticheta, pentru mine e important rezultatul. Pentru sotia mea este importanta mai mult calea, decat rezultatul. Eu il învăț lucruri practice mai mult, logice, mesterim impreuna, gatim impreuna cand avem timp, Ioana se ocupa de dezvoltarea si stimularea lui emotionala mai mult decat mine, prin natura profesiei dar si a personalității ei.
Cel mai important e sa ceri un pic de ajutor, cand iti e greu sa implementezi ceva care e important pentru tine. Dar sa il ceri preferabil de la cineva suficient de apropiat care sa poata fi acolo si alte ori, cand iti va fi tie greu. Da, stiu, aia cu supportive husband pare sa fie ca o notiune de Marketing, toata lumea a auzit ca ar exista pe undeva , dar nu a vazut nimeni vreo unul. 🙂
Gabriela F.
Mulțumesc😊…da…zic și eu că e noțiune de marketing…dar sper de data asta să reușim…
Miruna
De fiecare data cand vezi pe strada, uitati-va daca au casti sau nu, repetati pericolele, spune-i povesti cu copii care au cazut si nu s-au lovit pentru ca aveau casca etc. Cred ca secretul e sa nu renunti!
Roxana
Nu stiu cum am reusit sa o conving. Sper sa nu se răzgândească. Cred ca a contat faptul ca a vazut la tatăl ei, la rude apropiate și la alți copii din cartier. In plus, i-am admirat întotdeauna casca și o laud când o poarta (are casca identică cu cea din imaginea postata de Miruna). Iar când iesim la plimbare ne uitam după bicicliști. 😁
Anda
Eu i-as fi zis la doamna ca doar cei care au un cap valoros au nevoie sa si-l protejeze, la ea se poate si fara.
Pfff, cum sa razi de un copil in primul rand? Mi se pare incredibil.
Miruna
Hahahah, acest comentariu a facut istorie si pe facebook! Cineva l-a remarcat si laudat.
O sa tin minte. Next time, asta raspund 🙂
Luminita
10 ani jumate, cumpăr a treia trotinetă din viața lui; întreb: Nu vrei să luăm și cască? Ba da! răspunde el încâncat. Prima plimbare cu trotineta și cu casca, prin fața curții deocamdată. Apar doi vecini de-o vârstă cu al meu: Mișto trotinetă, dar de ce naiba ți-ai luat și cască?
De atunci casca stă pe cuier.
Miruna
Incredibil!!!!!! Si vecinii mai traiesc?
Anca
Singura obiectie legata de ceea ai scris aici e legata de faptul ca oamenii de genul asta nu sunt prosti,ci au fost prost crescuti sau,si mai grav,au fost agresati emotional si fizic,au crescut cu teama si frustrare,s-a ras de ei in asa hal încât acum arunca înapoi la fel de agresiv in oameni care nu le pot întoarce rautatea înapoi.
Evident ca in momentul ala ai un sentiment de furie de nedescris,ca iti vine sa dai cu ei de pamant,dar analizand la rece s-ar putea sa te incerce un sentiment de mila,imagineaza-ti cum a fost tratata copil fiind.
Cat despre Tudor,sunt sigura ca ai gasit o medota prin care sa il faci sa inteleaga ca a fost o reactie nepotrivita si imatura. Se vor tot lovi copiii nostri de astfel de situatii si vor stii sa le faca fata daca noi le vom face fata cu bine,ma gândesc. 🙂
Nicu
Cand esti prost (educat) de mic, cand esti mare numai te joci- ar suna adaptarea unei vorbe auzite pe undeva.
Datul cu parerea, in mod gratuit si mai ales fara a fi intrebat, e o obsesie nationala. Am calatorit suficient de mult ca sa pot spune ca pe nimeni nu intereseaza atat de mult despre capra vecinului decat pe romani.
Avem chiar si proverbe dedicate aceste obsesii care roade din interior.
Eu tratez eventualele remarci nesolicitate (dar mai ales neconstructive pentru copil ) cu cinism, sarcasm. Aciditatea reactiei mele este direct proportionala cu tampenia emisa 🙂
Pavangiri
Nu este adevarat, va rog sa incetati sa mai folositi acest argument, pentru ca in majoritatea cazurilor nu este adevarat. Oamenii sunt ranchiunosi si zeflemitori pentru ca asa este caracterul lor, pentru ca le face placere, le da un anumit sentiment de superioritate si, cel mai grav, nu vor sa se schimbe!
Nicu
Daca anumitor persoane le face plăcere sa fie asa cum spui (ranchiunoși, zeflemitori , etc), odata cu alegerea de a fi astfel, trebuie sa isi asume si eventualele reacții dezaprobatoare sau consecințe.
‘Pentru mine faptul ca ” asa sunt ei” nu e o scuza pentru un astfel de comportament.
Oamenii mici te vor trage in jos, pentru ca (intr-un mod sadic si egoist), sa se simtă ei bine, pe cand oamenii mari iti vor întinde mâna, ca sa te înalțe pe tine. Cand vorbesc despre mici si mari, evident vorbesc despre caracter, deschidere si despre bunătatea din fiecare. Iar ca sa susțin argumentul ăsta, iti pot oferi exemple foarte multe. Aproape zilnice, atat pozitive cat si negative.
Nu poti sa arunci o piatră intr-un geam fara sa existe consecințe, doar pentru ca asa ai chef si ai un spirit care vrea sa distrugă lucruri mai fragile decât tine.
Nu poti sa spui astfel de lucruri unui copil care e receptiv si care toate asimileaza toate emoțiile din jurul lor. Pentru ca emotiile sunt cele care ajung la ei, nu atat cuvintele dintr-un vocabular de adult (” nu esti complet”- de exemplu).
Referitor la argumentul cu “prost educat de mic”, argument la care aveti o alta parere: sunt oameni inteligenti, foarte inteligenti chiar, din punct de vedere al cunostintelor si experientei acumulate.
Dar la capitolul inteligenta emotionala, comportament social, sa aiba foarte mari lacune.
O vorba dintr-un film spunea ” You might be good at what you do, but you suck as a person”.
Eu cred ca oferind copiilor nostri bunatate, iubire, intelegere si respectul nostru, ei se vor dezvolta emotional suficient de bine ca sa fie niste adulti foarte faini.
E tare greu, e mai usor de zis de cat de facut, suna a cliseu de 2 lei poate, fiecare are dreptul la parerea lui, dar cu oameni faini in jur, cu oameni care merg in aceeasi directie, e un pic mai usor, cand iti e greu, iti iei energie si din bunatatea si bunele lor intentii.
Dupa cum ziceam mai sus, oamenii mari te inalta, te ajuta uneori indirect, cand te astepti cel mai putin, as adauga.
Ana
Cred că în articol ai scris doar o parte din ce aveai să-i spui doamnei. M-am enervat rău pe ea, o tâmpită, cum să vorbești așa cu un copil? Și mai apoi să râzi😤
m
Cred că era la București…toți ciudații pe acolo, am văzut și eu niste reacții de mă miram cum de nu se gândesc că pot da peste cineva mai excentric decât ei
Miruna
hahah, da, eram în București :)))
nu cred că era rău intenționată doamna. Pur și simplu, așa era ea.
m
Exact, așa sunt unii
Mihaela M
Fetița noastră, 2,6 ani, aceeași problemă… Cei mai mulți comentează și râd, inclusiv de mine cea care a cumpărat aceste accesorii. Frustrant.
Miruna
Groaznic. Cine râde la urmă râde mai bine, știi?
cris
Buna, important e ca protejezi copilasul, realitatea e ca ….. sunt multi prosti/proaste in Romania :(. Azi intr-un magazin, la coada la casa, un barbat facea galagie catre tanara de la casa ca nu i-a calculat bine restul ce-l avea de acoperit (in produse) la plata cu bonuri de masa, desi cred ca era treaba lui, cel din spatele meu de la rand mi-a izbit cu nervi cosul de cumparaturi pt. ca am indraznit sa las inaintea mea o femeie care avea doar 2 inghetate de platit , iar unul din fata mea (si a doamnei cu inghetatele) a intins banii sa plateasca, inainte de a-i fi trecute prin fata cititorului de la casa de marcat toate produsele de pe banda. Bineinteles ca tot el a facut galagie, desi ar fi putut sa-i spuna ca mai are 2 produse pe banda. Tanara era incepatoare , si cu toate astea nu a avut un pic de intelegere din partea unor oameni adulti, trecuti prin viata, care ar fi putut fi mai permisivi. I-am luat apararea dar, bineinteles, toata lumea a tacut. Rautate, prostie multa, vai de noi…… 🙁 Ar mai fi, dar toate astea doar in 15 minute…….
Miruna
Auleu, povești de la casă. Am putea scrie o carte.
Ficus
Imi dau seama ca n-ati purtat casca in copilarie, acum aveti sechele -va bagati in vorba neintrebata.
Miruna
oare cui voiați să vă adresați cu acest comentariu? Nu înțeleg.
Roxana
Nu ma mai mira nimic… nu merita sa pui la suflet! Te vei mai intalni cu genul acesta de oameni, cei care spun rautati gratuite.
Cum spunea cineva mai sus… eu am ajuns sa ii inteleg pe oamenii care au fost tratati rau in copilarie. Fie devin la randul lor abuzatori si raman niste abuzati. Asa ca mai bine ii lasam in treaba lor,daca nu fac efort sa schimbe ceva…
Miruna
Da, atâta timp cât nu își revarsă veninul și asupra altora..
Andreea
Prostia de genul asta e generalizata in Romania. Romanii pur si simplu refuza sa isi protejeze in vreun fel copiii. Gandeste-te ca pe noi ne considera toata familia niste exagerati ca tinem copilul in scaun de masina si nu il lasam sa zburde liber. Ba mai mult avem scaun rear facing, deci suntem maxim de ciudati.
Nicu
Lasa, mai bine ciudați si in siguranță, decat liberi in ignoranță 🙂
Miruna
ce trist.
Mariamirabela
In alte tari ar fi ingrijorati ca nu porti… Proportia e taman invers: cei care nu poarta is foaaarte putini. Safety first.
Miruna
da, exact. Să-l vezi pe al meu ăsta mic cum strigă pe stradă după cei care nu au cască și le arată că ar trebui să aibă :)) acum încerc să îl învăț că nici asta nu e frumos, chiar dacă e sănătos :))
Roxana
De ce sa taci si sa nu spui ce gandesti? De ce sa o lasi sa plece fara sa ii atragi politicos sau nu atentia ca e tampita? Zau, acum. Ii faceai o favoare.
Cat despre protectie… fetele mele poarta pana si manusi la biciclit, nu mai zic de casca…de ce sa ne julim, ranim, cand e atat de simplu sa nu o facem….
Miruna
Mda, pentru că nu aș fi convins-o și pentru că îmi păsa mai mult de copilul meu decât de ea în momentul ăla. Deși poate așa i-aș fi arătat și lui cât de puțină dreptate are…
Roxana
Nu e vorba de a o convinge acolo pe loc. Ea habar nu avea ca gresea, pentru ca nu cred ca ar fi vrut sa faca rau intentionat. Poate o puneai pe ganduri. Maine altcineva i-ar fi zis ceva si in timp se convingea ea singura de una, de alta.
Ce vreau sa zic e ca iata parca iti pare nitel rau ca nu ai apostrofat-o, macar sa ii fie clar ca remarcile astea deranjeaza…
Si da, extraordinara lectie si pentru el, asa cum spuneai.
😘❤️
Eh, dar nu mai pune la suflet
Nicu
Pentru ca o schimbare sa vina din interior, noi nu trebuie sa oferim raspunsul, trebuie sa punem intrebarile potrivite, raspunsul sa il gaseasca singure acele persoane. E mult mai puternic si de durata un raspuns si o concluzie la care am ajuns noi, din interiorul nostru, decat o concluzie gata formata, filtrata prin procesele logice si emotiile altei persoane. Cum spunea si Roxana, poate o puneai pe ganduri. Iar asta e cel mai important pas, inceputul 🙂
Ioana
Nici nu mai conteaza ca era vorba de cască sau orice altceva, o femeie care spune unui copil de 2 ani “Ești incomplet” e o mare doamnă!
Miruna
Da, măi,chiar așa i-a zis…
Capalnean Oana
Și noi pățim la fel,avem casca la fel:). Dar juniorul( 3ani 5 luni) nu baga pe nimeni în seamă,el vrea casca când iasă cu bicicleta,motorul banal de plastic. Așa vrea el,așa face. Iar pentru cei care râd…mi-e mila de ignoranța lor și de mentalitatea pe care o au.
Oana ( Sibiu)
Roxana
Nu e vorba de a o convinge acolo pe loc. Ea habar nu avea ca gresea, pentru ca nu cred ca ar fi vrut sa faca rau intentionat. Poate o puneai pe ganduri. Maine altcineva i-ar fi zis ceva si in timp se convingea ea singura de una, de alta.
Ce vreau sa zic e ca iata parca iti pare nitel rau ca nu ai apostrofat-o, macar sa ii fie clar ca remarcile astea deranjeaza…
Si da, extraordinara lectie si pentru el, asa cum spuneai.
😘❤️
Eh, dar nu mai pune la suflet
Nu am putut da reply la comment-ul tau de mai sus
Diana
🙂 in Olanda, cel putin unde traiesc eu, numai expatii poarta casti, dupa asta ii recunosti, dar nu rade nimeni de ei si nu comenteaza
In schimb au ras copiii de al meu ca la 3 ani jumatate umbla pe bicicleta cu roti ajutatoare 😁
Nicu
Diana, in Olanda exista benzi pentru biciclete, cu sens unic, cu dublu sens, cu mini semafor, exista locuri unde biciclistii au prioritate in detrimentul automobilelor, cu alte cuvinte, exista o infrastructura organizata, functionala si sigura.
Cei care totusi aleg sa poarte casti provin din tari unde aceasta infrastructura e la un alt nivel (nu in sensul pozitiv) sau pur si simplu aleg sa faca asta pentru o siguranta sporita.
Din pacate, o astfel de infrastructura, impreuna cu o schimbare a atitudinii oamenilor fata de cei pe 2 roti, va veni la noi peste mult timp. Prea mult timp…
Roxana
Baietelul meu de 5 ani poarta casca de la prima bicicleta fara pedale(aprox 2ani), dar avem o mare problema vara: transpira imediat sub casca, se uda parul foarte tare si nu mi se pare in regula sa stea transpirat in cap. Solutii, idei?
Gabi Co
Eu nu reusesc sa inteleg cum de o persoana (ce se presupune a fi) matura a putut face un asemena comentariu unui copil de 2 ani…
o femeie
si stiti ce rau fac aceste rasete si concesii romanesti, ca “lasa ma ca merge’asa?”. Fiica mea numai in centura a stat in masina. Stie si la 10 ani ca masina nu pleaca fara centura. Ei bine, de X ori avuram discutii cu socrii ca “lasa ma ca sunt 2 km, ce e aia??”, ca “eu sunt mama rea si o fac sa planga cu centura asta” etc.
Ghici cu cine nu las copilul? 😀
Oana
Ba trebuia sa-i zici sa-si vada de treaba ei. Incredibil serios! Eu m-as fi enervat tare