Prima dată, mi-a atras el atenția:
-Știi, tu tot zici ”copilul meu”. E al nostru, să știi.
Luna: February 2018 (Pagina 4 din 4)
Ai fost la dentistul de la clinica privată unde îți faci detartrajul bianual inclus în pachetul tău de la muncă, ăla ți-a făcut o radiografie și ți-a zis că ai un dinte praf, e nevoie de tratament de canal și obturație (plombă) pe rădăcină, ți-a explicat omul vreo 10 minute ce înseamnă asta, dar ai uitat tot când ți-a zis prețul: 900 lei.
Nu mă bag în scandaluri medicale din câteva motive, unul dintre ele fiind că cei implicați sunt, într-un fel colegii mei. Sunt convinsă că niciun medic nu se trezește dimineața și își suflecă mânecile spunând, ia să vedem, cât de incompetent pot fi astăzi? Dar, de data asta mi se pare prea culmea-culmilor, e aproape 2 noaptea și m-am întors din pat să scriu două vorbe, că altfel sigur aș fi avut un coșmar.
Am cunoscut în ultimele 3 luni, să zicem, oameni, mulți oameni, pe care îi simt cum galopează prin viață. Telefonul le sună încontinuu, vorbele ies din gura lor ca gloanțele din pușcă, sângele clocotește în vene. Sunt oameni de succes adesea, oameni de la care precis ai avea multe de învățat. Dar mereu m-am întrebat după ce ni s-au despărțit drumul și orele: cât de fericiți sunt ei cu adevărat? Ce ar spune o celulă de-a lor dacă ai întreba-o?
Am descoperit că atunci când am nevoie să plec de acasă, dacă îi spun copilului cu o zi înainte ”mâine o să plec, tu rămâni cu doamna V” și îi tot repet chestia asta de câteva ori până în momentul în care ies pe ușă, e mai bine un pic. Foarte rar e cu scandal, tot mai des e ok.
