Pe patul de moarte, nimeni nu își dorește să fi muncit mai mult

pe patul de moarte, nimeni nu isi dorește să fi muncit mai mult miruna ioani

Am cunoscut în ultimele 3 luni, să zicem, oameni, mulți oameni, pe care îi simt cum galopează prin viață. Telefonul le sună încontinuu, vorbele ies din gura lor ca gloanțele din pușcă, sângele clocotește în vene. Sunt oameni de succes adesea, oameni de la care precis ai avea multe de învățat. Dar mereu m-am întrebat după ce ni s-au despărțit drumul și orele: cât de fericiți sunt ei cu adevărat? Ce ar spune o celulă de-a lor dacă ai întreba-o?

Astăzi vorbeam cu soțul meu la o cafea tihnită (cum rar ni se întâmplă în ultimii 2 ani) despre cât de ocupați am fost noi să absolvim școli în loc să facem lucruri cu adevărat importante: să inventăm grozăvii, să dezvoltăm pasiuni, să muncim la fel de mult, cu siguranță, dar într-o singură direcție în loc de zeci de mii. Și am făcut o listă de persoane pe care le admirăm (pe unele le și cunoaștem), care nici măcar nu și-au terminat facultatea. Deștepții ăia adevărați, genialii ăia și curajoșii nu au avut nevoie ca alții să le certifice valoarea. Au pus ei umărul în ceea ce se numește viață, au investit în ei și și-au construit propriul traseu. Am un prieten care ar fi avut toate șansele să ajungă un cerșetor, dar acum are propria lui afacere și se descurcă grozav. Fără niciun fel de facultate. Un alt prieten dintr-o familie cu probleme serioase ar fi avut toate șansele să ajungă un alcoolic, un drogat. A învățat singur tot ce știe și acum are propriii săi angajați. Ce să mai zic, că citesc acum autobiografia lui Agassi, care s-a lăsat de școală printr-a șasea. Și, când a vrut să se lase și de tenis și l-a sunat pe taică-său să-i spună, omul i-a zis: -Ai 6 clase, băiete, nu mai ai altă opțiune acum! Și și-a dat seama că avea dreptate…

Niciodată nu îl voi uita pe John, unul dintre dentiștii britanici cu care nu am apucat să lucrez, dar mi-aș fi dorit din suflet. John era one of a kind. Mi-a spus că niciodată să nu lucrez sâmbăta, nici pe toată averea de pe pământ. Că ăla e timp care nu se mai întoarce, în schimb eu bani pot face și luni. Că tinerețea e păguboasă, te face să investești în capcane și să te trezești peste ani, că ai pierdut timp prețios. El era un tip care s-a însurat în al doișpelea ceas, abia spre 40, că până atunci fusese prea ocupat să construiască o clinică. Nu am avut o soție mai devreme, fiindcă eu eram deja căsătorit, îmi spunea. Cu stomatologia. Și îmi dau seama că aș fi putut face lucrurile doar un strop mai puțin perfect și să redirecționez diferența spre ceea ce cu adevărat contează. Credeam că ”îmi aranjez bătrânețea”. Însă abia acum îmi dau seama că, dacă aș fi făcut altfel, aș fi fost mult mai repede bogat.

Eu cred așa. Că și-n viață e ca la școală: contează mult să tragi tare să înveți tabla înmulțirii de la început, ca să te poți descurca mai târziu la mate. Și-n tinerețe, există o vreme când e bine să tragi un pic mai mult, până descoperi cine ești, până arăți de ce ești în stare. După care e bine să te oprești.

Să îți respecți programul de lucru. Plecatul acasă și pauza de prânz, în rest să fii mega eficient. Sunt absolut sigură că se pot lucra toate de la 10 la 6, dacă povestim mai puțin și ne concentrăm mai mult, dacă ne organizăm un pic mințile. Și dacă nu se poate, ura și la gară!, mai căutăm.

Să călătorești mai des în locuri care te inspiră. Cam orice plajă însorită face bine la spirit, la relație, la viață. Când tragi linie la final de an, când te uiți prin pozele de la favourites, nu îți amintești de cât de mișto era ziua aia la birou, ci cât de bună era înghețata pe Rambla sau cum strălucea soarele londonez, de nu îți venea să crezi.

Să le faci loc la prieteni. În calendar și în priorități. Da, fix oamenilor care te iubesc și dacă te văd doar în poze, dar oamenii ăia sunt cei care te fac să te simți viu. Investește în legături sănătoase. Fă schimb de idei, caută contexte să râzi. Anul trecut mi-am revăzut câțiva colegi de liceu la botezul fiului unuia dintre ei. Atât de bine ne-am simțit împreună, încât imediat am stabilit următoarea întâlnire. 1 decembrie l-am făcut la Sibiu și a fost una dintre vacanțele pe care o să ni le amintim de azi înainte.

Să renunți la ”nu am timp”. Cineva mi-a spus odată că timpul ne aparține. Și că putem face fix ce vrem cu el. E bine să acceptăm gândul ăsta și să căutăm soluții de a-l împărți mai eficient. V-am zis că am început să citesc în ultima vreme. Sincer, mă uit cum trec paginile din cărți și mă întreb când, Mama-Soarelui, am avut timp de încă 300 g! (Horațiu râde că am început să consum kilograme de cărți.)

Să vezi exact care sunt bucuriile tale. Nu ”ce te face fericit”, că fericit te pot face familia, copilul, o vilă de lux. Dar bucuriile. Alea mici, de fiecare zi:

  • O partidă de râs cu micuțul (îmi propun să îl fac să râdă cel puțin o dată pe zi)
  • Sex, good old sex cu omul de lângă tine sau cu vreo jucărie pe baterii (no judging, fiecare cu-ale lui)
  • Coafor, îmi place să mă spele altul pe cap, să mă aranjeze ca pe o divă (îmi propun să fac asta săptămânal, știu că și costă, dar e totuși mai ieftin decât un psihoterapeut. – asta e doar un exemplu, mie nu-mi place așa mult la coafor, ador să-mi curgă apa din creștet până pe degetele de la picioare. Dar n-am avut alte idei de bucurii. Glumesc, aș putea-o duce pagini multe în continuare)
  • Flori (la 3 zile, îmi cumpăr un buchet de buruieni – nu am un Lidl foarte aproape, că iubesc buchetele lor mici de trandafiri sau lalele, care costă un pic peste 10 lei. În Anglia erau nelipsite de la noi din bucătărie!)
  • Crema de seară (nu renunț la ritualul ăsta, oricât aș fi de obosită. Măcar să fiu o obosită hidratată 😛 )
  • Un serial, o cină, un munte, un sex, o mare, o măslină. Orice te face bucuros. Și te deconectează de problemele tale.

 

Știți, degeaba ne tot plângem de câte avem pe cap, dacă nu punem noi mâna să ne facem viața mai frumoasă. Nu zice nimeni să îți dai mâine demisia, ci să îți dai seama că cea mai importantă datorie e cea față de sufletul tău.

O săptămână diferită s-aveți.

Cu drag,

Știu-Sigur-Că-Se-Poate

foto Shutterstock

Articolul anterior

Copiii știu

Articolul următor

Care-i diferența între a naște la spitalul privat ISIS Constanța și singură acasă ori pe câmp?

57 Comentarii

  1. Și da, m-am uitat la cele mai noi 2 (sau 3?) episoade din Grey’s. Pe rand, nu deodata, am considerat ca nu imi incalc pactul si ca … altfel risc sa mor de curiozitate 😂 dar alte seriale nu am mai vazut.

    7+
    • MonicaT

      Articolul acesta e ca o concluzionare si o completare la ultimul episod din Grey, care m-a inspirat, m-a “scuturat” si m-a “trezit”. Voiam sa te intreb daca ai vazut si tu episodul, dar am avut o retinere initial, stiind ca ai scris intr-un alt articol ca nu vrei sa te mai uiti la seriale(poate la maraton de seriale ? :P).
      E super articolul acesta, potrivit pentru un start intr-o noua saptamana.
      Si inca ceva, florile in Anglia imi par mai ieftine decat in tara…la cele din supermarket zic.
      Pupici si o saptamana faina va doresc!

      3+
      • Daaaa, pai de asta am si pus disclaimer. Ca m-am uitat la un episod pe saptamana, iubesc prea mult acest serial ca sa rezist. Dar e foarte diferit: 1 ep/sapt fata de un sezon pe weekend!
        Nu stiu cum e cu florile din supermarket in Ro, eu merg des la Mega si acolo nu exosta asa ceva

        2+
        • Vai de mine, cât am plâns la faza din episodul 2, în care Bailey și Ben îi explică băiețelului cum trebuie să se comporte în situații din alea…nu vreau să dau spoilers. Doamne, mi se înnodau lacrimile în barbă, mi se pare groaznic să trebuiască să treci prin așa ceva 🙁

          0
  2. irina

    Am citit undeva ca trebuie sa fii prieten cu timpul, ca sa reusestisa faci ce ti-ai propus…iar pentru sufletul tau merita tot timpul din lume 🙂

    1+
  3. Lia

    La fix a venit articolul ăsta și îți mulțumesc!

    Acum câteva zile o mămica a întrebat pe un grup din care fac parte: ce anume faceți voi pentru voi și cât timp alocați?Majoritatea răspunsurilor erau din zona: nu m-am epilat de 2 ani, care timp?!, nici nu mai știu când am făcut baie etc. Deși nu îmi stă in fire, am scris ce rețetă funcționează la noi, nimic imposibil de aplicat. Nu că aș fi vrut comentariul meu să primească mii de like-uri sau cineva să îmi ceară rețeta pentru masca de față, dar am observat că toate direcțiile mergeau către destinația: nu am timp, iar la un moment dat era o competiție care nu are timp de ea mai mult și cum uităm de noi. De atunci, tot mă frământa întrebarea: oare când noi ca oameni o să facem o pauză să respirăm, când învățam ce anume contează, să ne bucurăm de lucrurile astea mici, când învățăm să ne iubim?

    0
    • Înțeleg ce zici, însă, în funcție de cât de mic e copilul și cât de mult ajutor ai, lucrurile pot fi tare diferite. Nu știu la alții, dar îți zic la mine: în primele 3 luni, cât a stat fie mama la noi, fie noi la ai mei, eu nu făceam altceva decât copil. Mă puneam la masă, mă ridicam de la masă. În rest, doar țineam bebelușul în brațe. Atât. Eram mereu hidratată, cremuită, epilată. Aș mai fi făcut vreo 5 copii.
      Ei, după ce am ajuns pe picioarele mele, la casa mea, cu bărbatul la muncă și foame dând târcoale prin casă, lucrurile s-au schimbat.
      Munca asta de mămică nu prea poate fi comparată, e foarte diferit la fiecare dintre noi, fiindcă nu prea poți lua pauză.

      4+
      • Lia

        Ai dreptate, sunt cazuri și cazuri. Probabil sunt puțin obtuză și mă gândesc că dacă eu pot, pot și alții sau măcar mai mulți dintre noi. Sunt una din acele mămici fără ajutor, soțul pleacă la 8 și ajunge la 18, plus cel puțin 2 zile pe lună pleacă din țară. Cumva îmi găsesc puțin timp pentru mine. M-am oprit din a face totul perfect, cât mai mult, de nu mai știam de capul meu.

        2+
  4. Alina

    Si chiar ma gandeam cat de cunoscut mi se pare titlul.
    Chiar de dimineata am vazut episodul. :))))

    Esti o inspiratie ca intotdeauna Miruna. 🙂

    0
  5. Mi-a plăcut tare mult articolul ❤️

    0
  6. Oamenii care ne ies în cale sunt întocmai oglinzile noastre ;). So enjoy the preach Miru-Miru!

    1+
  7. Cata dreptate ai! Parerea mea este ca cea mai mare bucurie in viata este sa ai copii. S-au facut sondaje la sectiile de geriatrie si mai toti batranii au raspuns ca cel mai mare regret al lor este fie ca nu au avut copii, fie ca nu au avut mai multi… Eu am deja 6, cred ca o sa mor linistita! :)) Chiar ma gandesc sa scriu un articol pe tema asta… 😉

    4+
    • Simona, ai 6 copii și tot mai ești fericită??? :))))
      Hehe, cred că primești această reacție des.

      Da, și eu cred că cea mai mare bucurie e să ai copii. Însă nu m-am hotărât încă ce număr. Să îți trăiască, ești grozavă! P.s: Era să te întreb dacă mai faci.

      1+
      • Evelina G.

        “cea mai mare bucurie e să ai copii”..daca propozitia asta exprima opinia voastra personala, adica daca cea mai mare bucurie PENTRU VOI, este sa aveti copii atunci nu am nimic de obiectat. Insa daca o spuneti la modul general, ca cea mai mare bucurie din viata unui om, ORICINE AR FI acel om este sa aiba copii, aici am obiectii! Aceste generalizari si altele asemenea (din alea de le posteaza lumea pe FB, gen o femeie adevarata face , drege) mi-au zgariat dintotdeauna nervii optici si auditivi:) Da, soc si groaza, nu pt toata lumea copiii sunt buricul pamantului si centrul universului. Am cunoscut la un moment dat o doctorita care spunea ca profesia i-a adus mult mai multe satisfactii decat cresterea lu’ fii-su. Si mai am exemple dar nu vreau sa ma intind. In opinia mea, in treaba asta cu copiii, oamenii se impart in patru categorii distincte: -cei care au copii si sunt fericiti, oricat le-ar fi de greu este ceea ce si-au dorit iar satisfactiile sunt pe masura eforturilor;

        -cei care au copii si sufera, nu e ceea ce si-au dorit cu adevarat, au facut ca s-a intamplat sau impinsi de presiunile sociale, etc. Asta e de departe cea mai nefericita categorie, cei care isi duc crucea in tacere fiindca unul dintre cele mai mari tabu-uri sociale este sa regreti ca te-a pus necuratu’ sa procreezi! Insa ei exista! Sunt cei care isi varsa of-ul pe forumuri (sub anomimat bineinteles), ca sa nu mai spun ca au si gupuri pe FB deci nu aberez!

        -cei care nu au dar isi doresc, de cele mai multe ori cu disperare, categoria aia care se roaga la toate bisericile, tin toate posturile, pupa toate moastele si cheltuie enorm pe fel si fel de analize si tratamente.

        -cei care nu au si nici nu tin neaparat sa aiba, ii doare la basca, viata e misto oricum!

        Acum, on topic, sunt de acord cu ideile prezentate in articol. Chir de curand am renuntat la doua colaborari pentru ca…munceam prea mult si eram vaza de obosela. Am realizat ca daca eu nu stiu sa spun stop si cedez mereu, tot timpul se va trage de mine din toate partile! Banii lipsa nu fac mare diferenta la buget, in schimb reorganizarea timpului meu, da!

        6+
        • Pai, exact aia de spun acum ca nu vor copii sunt primii care vor suferi la batranete din acest motiv, dupa ce toti prietenii fara dinti in gura le vor fi murit si isi vor petrece zilele la geam numarand masinile si mamicile tinere cu carucioare si copii zambind…

          0
          • Evelina G.

            Daca prind acea varsta…Cei care traiesc toata viata fara urmasi, indiferent de motivul pentru care nu i-au avut, se vor intreba pana intra in mormant “cum ar fi fost daca?”…

            0
      • Cred ca mai mult de 80% din cei care ne vad cu copiii intreaba “Sunt toti ai vostri?”. Exact aceeasi intrebare… mereu, mereu, mereu… Tre’ sa ma gandesc la niste raspunsuri amuzante. 😉

        Doamne ajuta si tie, sa ai cati copii incap in sufletul tau si sa fie sanatosi, iar voi fericiti!

        P.S.: Eu nu zic pas, oricare isi anunta sosirea e binevenit!!! 😀

        0
  8. Off, timpul e mare mea problemă. Presiunea e așa mare!! Am mereu impresia că trebuie să fie mereu curat, praful să fie șters zilnic, copilul să aibă trei feluri de mancare în fiecare zi. Nu pot să dorm dacă nu am dat cu aspiratorul seara, dacă nu am spălat vasele. Cred ca ține de psihic :))
    În rest, mă alătur mamelor care nu au timp pentru ele 🙁

    0
    • Si par pe picioare 😩

      Glumesc. Eu am rezolvat-o cu praful; am invatat sa-l ignor. In general, perfectionismul e boala grea.

      2+
    • Lia

      Te înțeleg perfect. Simțeam așa o presiune tot timpul, parcă era cineva în spatele meu și îmi spunea: “cum stai toată ziua acasă și nu ai lună casa? Dar ce faci toată ziua?” Până am ajuns să îmi fac procese de conștiință că am stat prea mult la duș. Am zis stop, nu o să pot continua așa toată viața. Tricourile și lenjeria nu le mai calc, nu mai spăl geamurile bilunar, duminica am alocate 30-45 de minute doar pentru mine: tăiat unghii, pensat, epilat sau mai degrabă defrișat 😂.

      0
  9. AS

    Ce spui tu aici , am pus eu in aplicare cu mai bine de un an. Munca nu te face liber….te face bonlav. 🙂 Daca in urma cu 2 ani aveam in jur de 350 de ore suplimentare (neplatite), am ajuns anul trecut la un pic peste 100. Noroc cu concediul ( 30 zile+zile libre oficiale) care este sfant:)

    0
  10. Gabriela

    Am primit o vază faină acum 2 luni și nu am reușit să pun flori în ea. Mâine. Lidl. Flori.

    0
  11. Cricket

    Asa e, insa eu am zile fun la birou de care imi amintesc. Acum nimic nu prea ma inveseleste ca cea mica a cazut, la bunici fiind, si si a rupt un dintisor. Astept sa vad maine ce zice dentistul, sunt mega panicata.

    0
    • Opaaa, cum e la birou?!?!

      Cat de rau si-a rupt dintele. Trimite-mi o poza, femeie!

      0
      • Cricket

        Rau, abia se mai vede un ciot la gingie acolo. Nu sta la poze, momentan e cu bunicii ca trebuie sa ajungem noi acolo. De asta am si dus o ca treb sa fim la o treaba acolo si am zis sa stea cateva zile sa nu o fatai pe drum si mai apuc si eu sa mi fac din treburi cat sta ea o sapt la bunici. Mda…

        0
        • of, și nu o doare? sper să fie bine.

          0
          • Cricket

            Am fost la dr, nu s a putut uita prea bine ca deh nu sta. Pare ca a intrat inapoi in gingie si n ar fi rupt. Nu o doare nimic, n are nici o treaba. Ufff m am mai linistit.

            0
  12. Ana

    Mai cred ca depinde foarte mult de fiecare, de ceea ce vrea. Referitor la cei cu afaceri proprii, fara diplome etc. cred ca muncesc mai mult decat multi angajati la modul clasic. Vorbeam odata cu un prieten ft bogat, destept dar cam comod el de felul lui. Si spunea ca s-a plictisit de jobul lui intr-o multinationala din Germania, ca i-ar placea si s-a gandit sa-si deschida o cafenea dar atunci chiar ar trebui sa munceasca :)).

    Am citit si eu cartea lui Agassi. Ft buna! Cel care i-a scris biografia a mai scris o carte care mi-a placut la fel de mult. Nu-mi mai amintesc titlul (au trecut ani buni de cand am citit-o) dar pot sa caut daca te intereseaza. Am mai citit si autobiografiile S. Williams, Federer, Sharapova. Niciuna nu este la nivelul cartii lui Agassi!

    1+
  13. Cred ca mai toti avem astfel de strabateri. Difera doar modul in care le expunem. Acum ceva timp un amic din Germania mi-a spus “tu muncesti prea mult, ca sa mai ai timp sa faci si bani”. Prima oara am zis ca nu am inteles bine, apoi am realizat ca e vorba de ceva mai “adanc”. Dupa cativa ani s-a intamplat ca m-am imbolnavit. Grav. Nu mortal. A fost momentul cand am descoperit ca pot trai si dupa alt program. Si pot trai chiar bine. Azi cand vad pe cineva care seamana cu mine de acum cativa ani, ii pun intrebarea: “stii cat de putin iti trebuie sa traiesti linistit?”.

    4+
    • Unele lucruri apar in viata noastra fix sa ne arate asta. Daca nu ai ascultat de omul din Germania, ai primit lectia altfel. Ce bine ca esti bine acum!

      0
  14. Silvia R.

    Mai enumar eu o bucurie: sa te citesc 😊
    Cat despre timp si munca… pana acum 2 ani am lucrat in agentie de publicitate. Nu mai stiam nici ce e ala weekend, nici mancare, munceam si cadeam lata cand ajungeam seara tarziu acasa. Asta timp de vreo 4 ani. Am trait acolo f multe succese pe plan profesional, mi-am demonstrat de multe ori ca pot mai mult decat as fi crezut vreodata si imi amintesc cu drag de ele. Dar si stresul… ma trezeam cu palpitatii dimineata, adormeam plangand seara. Presiunea era enorma.
    Asa ca a venit si vremea sa spun STOP!
    Acum ma bucur de familie, de bebelusul meu de 8 luni… 😍
    Cred cu tarie ca toate se fac la timpul lor. Sacrificiile pt cariera, familia, timpul acordat tie insati/insuti.

    5+
  15. dia

    Cum mi-a spus cineva înțelept: sa negociez timp când negociez la un nou job, nu bani.. rețeta succesului:)

    1+
  16. Gabriela F.

    Mi.ai zis ceva acum o săptămâna și de atunci nu o mai car in spate…ca mă văd la propriu eu la 52 de kg cărând alte vreo tot atâtea in spate și cu copil in brațe😂…vezi ce face sa vorbești cu o prietena ( asta îmi ești…my bff…că la cine am spus ce s.a întâmplat 2 persoane și popa…nu mi.a dat nimeni un sfat concret și așa simbolistic ☺…tre să îți scriu o scrisoarea intr.o zi că sa îți explic tot ce simt pentru tine 😅😂😘😘😘). Tu aici scrii tot ce știu dar nu sunt sigura că se poate. Mă bucur să văd că o să am timp sa citesc înainte să ajungă piticot la liceu…și mă bucur să văd că își cumpără cineva singura flori că m.am saturat de poze pe Facebook cu ” pentru ca știe că merit”… Îți mulțumesc!!!

    1+
    • wow, ce bine! Sper să nici nu te mai întâlnești cu ea!
      Mă emoționează cuvintele tale. Poți considera scrisă scrisoarea. Nu știu dacă se poate mai bine de așa 🙂

      1+
  17. Larisa

    Imi respect programul intotdeauna. Rar stau peste program, doar atunci cand e ceva de maxima urgenta. Ziua de miercuri, dupa program, este intotdeauna pentru coafor si pentru rasfat. In rest, ar trebui sa il invit pe sotul meu sa citeasca aceste randuri.

    1+
  18. Iti mai recomand The Subtle Art of not Giving a F*ck, Mark Manson si When Breath Becomes Air, Paul Kalanithi (neurochirurg) ☺

    2+
  19. Luminita

    Am vazut multi oameni care in jurul meu pe care jobul ii face fericiti (doctori, arhitecti, fotografi, dansatori etc.etc.) In cazul asta, nu mai conteaza cat timp/overtime petreci muncind, pentru ca il percepi ca pe o implinire, nu o corvoada. Si cred ca asta ar trebui sa fie cel mai important aspect pentru fiecare dintre noi: in afara de viata personala/de familie, sa gasim o ocupatie/activitate/meserie care sa ne faca fericiti, indiferent ce o fi ea. Copiii – da, pot fi cea mai importanta componenta a vietii noastre, numai ca si ei cresc, fac aripi, se desprind de noi, si noi atunci cu ce mai ramanem? Am vazut n exemple foarte triste in jurul meu, de mame care au ramas atarnate de copii, nedandu-le dreptul sa isi creeze o viata si familie proprie, tocmai pentru ca ele nu mai aveau nimic altceva in afara de ei, si asta mi se pare cu adevarat deprimant. Ideal vorbind, sunt de total acord cu tine. Practic insa, sa calatoresti si sa ai grija de tine, familie si copii asa cum iti doresti – toate astea cer bani, iar banii astia vin dupa timp investit, munca si energie (nu vorbesc aici de cazuri fericite gen familii super bogate, soti care asigura linistiti traiul partenerilor si al copiilor si asa mai departe). Dreptate avea cine zicea: banii nu aduc fericirea, dar clar o sustin. Nu mai mentionez de problemele de sanatate, cand iar realizam brusc ce important este sa ai posibilitatile financiare necesare pentru a avea cum trebuie grija de tine si de cei dragi. In lumea reala, din punctul meu de vedere, este destul de greu, daca nu imposibil, sa combinam perfect toate aceste aspecte: suficient timp pentru noi si familie, dar si posibilitati financiare pentru a face tot ce ne dorim, a avea grija de noi, a calatori etc.etc. Just saying. 🙂

    5+
    • Perfectiunea nu exista, oricum ai privi. Dar exista regrete majore si regrete mai mici. Totul se rezuma la alegeri pana la urma. Stiu ca exista oameni care traiesc prin munca lor. Uite, intr-un fel, si eu muncesc la articolele mele, dar, in alt fel, nu mai pot trai nicio zi fara ele, am articole de as putea publica si 5 intr-o zi. INSA tot mi se pare trist si mi se par tristi cei care isi iau cea mai are parte a bucuriei din munca. Fiindca vine o zi cand nu vor mai putea munci. Si ce vor avea atunci? Nici macar amintiri.

      1+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 222 queries in 1.385 s