Am descoperit că atunci când am nevoie să plec de acasă, dacă îi spun copilului cu o zi înainte ”mâine o să plec, tu rămâni cu doamna V” și îi tot repet chestia asta de câteva ori până în momentul în care ies pe ușă, e mai bine un pic. Foarte rar e cu scandal, tot mai des e ok.
Atitudinea mea față de el
De două ori am amânat o întâlnire (inclusiv o programare a unui pacient), fiindcă băiețelul meu a plâns mult și nu m-a lăsat să plec. Am decis să rămân cu el acasă, deși, în ambele dăți, aș fi avut cu cine să-l las. (De cele mai multe ori pot pleca liniștită, de foarte puține ori mă roagă să rămân și atunci țin cont de asta.)
După ce a adormit la prânz, o prietenă m-a sunat să ieșim la masă. Știa că am cu cine să-l las. I-am zis că nu pot pleca, fiindcă nu i-am zis că plec, înainte să adoarmă.
-Și ce dacă, mi-a zis ea. Oricum nu o să își mai amintească.
-El poate nu, dar eu o să știu.
Și fix la asta m-am gândit atunci: că habar nu avem care-s primele momente pe care o să și le amintească un copil. Cum mi-ar plăcea să o țină minte pe maică-sa? Așa că vreau să risc cât mai puțin.
Atitudinea lui față de mine
Cheia succesului acum (1 an 11 luni) e să prind momentul oportun când să îmi iau la revedere, să îmi facă el cu mâna, apoi să nu îl mai întrerup din joc fix în momentul în care ies pe ușă. Asta credeam, cel puțin.
Până ieri, când tot așa, am plecat de dimineață. Aveam o întâlnire care deja fusese amânată o dată, deci nu puteam să o ratez. Doamna V. era la noi, el știa că urmează să plec, ne luaserăm rămas bun, geanta mea era pregătită în hol, ei se jucau, era momentul perfect să ies, așa că m-am strecurat într-o pereche de cizme și mi-am scos încet paltonul din dulap. Când îmi ridic ochii din pământ, Broscuțul! Se uita fix la mine, din capătul celălalt de hol. Auleu, să vezi că începe circul acum, mă gândeam cu groază oare câte minute mai am. Nu e o problemă să mă las așteptată, sunt sigură că oamenii înțeleg, doar că fix nu îmi doresc un circ în dimineața asta, iar să mă dezbrac, să o luăm de la-nceput cu explicații… Cunoașteți modelul.
Recunosc, m-am panicat.
Dar el mi-a făcut cu mâna, tai-tai.
Atât.
Eu am făcut ochii mari și un pas mic spre ieșire.
Încă un tai-tai.
Și am plecat. Cu pielea de găină, îngenuncheată de înțelepciunea acestui bebeluș, am așteptat două clipe de cealaltă parte a ușii.
A fost ca și când mi-a spus, dar eu știu, mamă. Ce credeai, copiii știu.
foto Pixabay
Oana
Ha ha ha. La început plecam pe furiș, altfel începea circul. Dacă nu mă vedea când ies pe ușă era ok. Ajunsesem să-mi pun halatul peste hainele de servici că dibuise el și diferența între tipurile de haine pe care le purtam. Într-o zi pur și simplu am început să vorbesc despre despărțirile astea zilnice, avea vreo 1,6 ani. A înțeles și doar foarte rar se împotrivea plecatului meu. După ce a mers la grădiniță mă trăgea el de mânecă să ajungem mai repede acolo😂
Miruna
Mi te și imaginez cu halatul, pe tocuri :)))))) sexy mamma
Schmitza
Dragii de ei, dragul de el… Momentele astea-s așa de grele, nici nu-i de mirare că apare amnezia copilăriei pe la 4-5 ani. Cu toate astea ele rămân adânc, adânc, adânc … în inimile noastre până când ele se opresc. Pfiu!
Miruna
Poate ar fi mai ușor dacă aș pleca mai des, habar nu am. Dar devine tot mai ușor încet-încer. Iar el, tot mai înțelept. Dacă ai ști câte s-au mai întâmplat, doar că nu le pot spune pe toate aici.
Zina7
Fetița mea nu m-o lăsat în primul ei an de viata nici la baie sa merg 5 minute ( inclusiv când dormea mergeam cu ea in brate la baie ca simțea imediat daca i-o dădeam soțului său altcuiva sa o tina in brate și urlă pana era vânata ). Înainte de a incepe din nou sa merg la servici in jur de un an am inceput sa o las cu taica-su mai întâi 10 minute , dupa 30 de minute apoi cate o ora si ii spuneam de fiecare dată ca merg la servici si de fiecare dată imi facea tai -tai. Cand o lăsăm cu cineva acasă dimineata ( tata sau bunica ) imi luam.la revede si.spuneam ca merg la lucru si nu o plâns decât de rar dupa mine. Pe la 15 luni am inceput sa o duc la un fel de bona acasă ce are in îngrijire 4 copilași cu vârste de 1-2 ani. Acolo de la 15 luni la 19 luni urla efectiv dupa mine când o lăsăm. Desi ma durea imima cand o auzeam nu m-am.intors niciodată înapoi sa stau cu ea pentru ca stiam ca daca ma intorc o sa faca mereu acelasi teatru. Dar niciodată nu am plecat nici macar la baie fără să i spun ca plec si si acum egal unde plec de acasă trebuie sa spun ca plec la servici si atunci e linistită.Repeta mereu ” mama-arbeit-pan(“ban”)-opa-opa” ( tradus : mama merge la servici sa faca bani sa poata sa sara ea pe trambulină ( la parcul de joaca 😉))
Miruna
Ceeee drăguț :))) e bine să îi spui mereu, să nu minți copilul niciodată că rămâi, când, de fapt, pleci. Miss you!
Anca
Ca atunci cand plangi ca lasi copilul la gradinita si el e suparat, si intr-o zi constati ca nu mai e suparat cand il lasi, chiar e fericit cand vede copiii. Si atunci plangi din nou, ca na, a trecut cooilul in alta etapa si nu mai are nevoie de tine.
Miruna
Exact asta îmi scrie cineva pe fb acum. Și eu am zis… ai grijă ce-ți dorești.. 🙂
Karla
Eu ii spun in fiecare zi cand plec ca merg la serviciu si ca ma intorc mai tarziu, baietel 1an 7 luni. De cele mai multe ori accepta, cand nu o face cere tzitzi, asa ca ma dezbrac de toate hainele, rezolv nevoia si pot sa plec. Luna asta am muncit mai mult decat de obicei, asa ca intr-o noapte s-a trezit la 3 a.m. sa ne jucam.
Miruna
Nu cred!!! Scumpu’ de el!!
Silvia R.
Din ianuarie m-am intors si eu la serviciu full time si l-am lasat acasa pe bebe (7 luni) cu mama mea. El reactioneaza f bine dimineata, e vesel, il aduce mama la usa sa il pup, cateodata mai cere in brate si il iau, chiar daca sunt in intarziere. Ii spun ca plec la munca si ca ne vedem seara. A acceptat situatia, rar s-a intamplat sa “miorlaie” dupa mine. In schimb, seara, cand ajung acasa, vine repede repede la mine si ma imbratiseaza imediat ce il iau in brate.
Miruna
Of, cred ca nu e usor pentru niciunul dintre voi…
Mariana
@Silvia R ” Din ianuarie m-am intors si eu la serviciu full time si l-am lasat acasa pe bebe (7 luni) cu mama mea. ” Esti nebuna fata pur si simplu !!! Te-ai intors la full time , pentru ce ? Pentru bani ? Oare cum crezi dumneata ca , niste bani pot cumpara fericirea de-a sta alaturi de puiul tau in fiecare secunda ? Nu inteleg cum poti rezista …. Fireste , fiecare isi cunoaste cel mai bine necazurile dar , totusi….
dia
Uau, ca judecată fără sa cunosti nimic din viața acelei mame. Sa o pui jos așa, fără nici o problema. M-am întors la job când puiul avea 4 luni ( peste ocean asta faci in cazul cel mai bun). Și totul a mers și merge perfect. Sa fiu complet sinceră, sunt o mama mai buna pentru ca lucrez ( e drept, f flexibil) inafara casei. Nu am nici o frustrare și timpul care îl am inafara job-ului( chiar foarte mult as spune) îl petrec fericita cu puiul meu. Sa stai acasă 2 ani nu te face o mama mai buna- evidenta din păcate pt România e cea mai scăzută rata a alăptării și una din cele mai crescute ale agresiunii fata de copil din Europa.. deci…mai e mult pana departe cu tot statul celor 2 ani acasă…
Nicu
Nu cunoastem noi toate circumstantele si argumentele care au facut-o pe Silvia sa ia hotararea asta. Cu siguranta nu a fost o decizie usoara, iar intrebari de genul celei mai sus eu nu consider ca ajuta pe nimeni. Doar fiindca unii dintre noi reusim sa facem lucrurile cum putem, asta nu inseamna ca luam la rost pe cei care fac lucrurile altfel, asa cum stiu, asa cum simt, asa cum pot ei sa le faca.
Silvia, felicitari pentru curaj si pentru eforturi!
Alina
Ce usor judecati….stiti cam cate luni stau femeile din tarile dezvoltate in concediu post-natal? Si parca nu vedem natii intregi traumatizate de brutalitatea despartirii zilnice de mama. Mentalitatea asta ca odata ce ai devenit mama trebuie sa fii lipita de omu ala mic nu face bine nimanui si mai ales nu copilului. O femeie frustrata si nefericita este mai buna decat una care se intoarce femeia la inca un lucru care o defineste, adica meseria ei? Astept sa se dea cu rosii, dar nu suntem toate la fel…si blasfemia suprema, nu pentru toate copilul nostru este centrul Universului
Camelia
Bai femeie tu esti normala asa un pic la cap? Ce te bagi in casa femeii?
Face ce vrea si nimeni nu are dreptul sa o judece. Isi lasa copiii in ograda ta, sau cum, ca nu inteleg unde e problema?
Miruna
Guys, Mariana e o nouă comentatoare care trece printr-o perioadă grea a vieții ei, a și recunoscut într-unul dintre comentariile anterioare. Toate comentariile lăsate de ea au fost critici, de fapt, dar cred că ăsta e recordul.
Așa că, dragă Mariana, apreciez ca data viitoare să iei în considerație și greutățile celorlalți când citesc comentariile tale și să te cenzurezi un pic. Altfel, mă voi ocupa eu de asta.
Nu glumesc -admin.
dia
Silvia, incearca sa ierți mesajul menit sa te afunde in vina.. Numai persoana care l-a scris știe ce frustrări și nefericiri sunt in viața ei..
A sta 2-4-10 ani acasă nu te face nici pe departe o mama mai buna… dacă ar fi doar așa de simplu… România mai are mult pana departe.. suntem pe rata cea mai scăzută a alăptării și una din cele mai crescute ale agresiunii fata de copii din Europa…
Mariana
@dia “Silvia, incearca sa ierți mesajul menit sa te afunde in vina.. ” Mi-am spus doar o parere si nicidecum n-am intentionat “s-o afund in vina ” . Sper ca intelegeti diferentza stimata dia .”A sta 2-4-10 ani acasă nu te face nici pe departe o mama mai buna… dacă ar fi doar așa de simplu… ” Mai mult decat corect insa , si aici este vorba tot despre o parere : a dumneavoastra sau a altcuiva . “Numai persoana care l-a scris știe ce frustrări și nefericiri sunt in viața ei..” si aici aveti mare dreptate stimata dia , cu singura diferenta ca eu , lasand frustrarile si nefericirile mele deoparte , incercam o apropiere de Silvia exprimandu-mi o parere si nimic in plus . Daca doriti , puteti numi acea parere : empatie cu femeia care , pentru a putea sa-si urmeze cariera profesionala sau pentru bani pur si simplu { caci , fara bani…nu poti face cam nimic in lumea asta } , si-a lasat copilul in grija bunicii , ce-i atat d e greu de inteles >:( ? Miruna , iarta-mi indrazneala de-a raspunde cuiva dar….
Miruna
Mariana, înțeleg că ești într-o fază, ți-am zis că sunt aici, dacă te pot ajuta?
Dar ș aprecia enorm să te oprești din comentat o perioadă, dacă nu poți scrie cu puțină considerație. Lumea care trece pe aici și lasă niște gânduri, experiențe etc, nu o face ca să îi spui tu cât de mult greșește. Apreciez și analiza pe text, dar e obositor de urmărit.
Mulțumesc.
Diana
Si eu m-am intors cand avea 4 luni, nici eu n-am avut probleme cu plansul, cat de mici sunt, inteleg explicatiile. O singura data a plans, cand l-am mutat de la cresa la gradinita, dar nu era gradinita ok, l-am mutat dupa 3 zile si la cea noua a fost fara plans
Oricum, cred ca o sa ajung sa-mi dau doctoratul in explicatii, las ca vedeti voi, pe masura ce cresc, creste si necesarul de explicatii 😁 pe la 2-3 ani e crunt cu de ce – urile, dupa aia e si mai si
Miruna
Hehehheeeee, eu recitesc acum niște articole de acum câteva luni și…azi le-aș scrie altfel :))
Cricket
Eu nu pot sa plec decat pe furis. Daca ma vede se supara foarte tare si plange. Recunosc, nu pot sa o vad asa, de aceea prefer varianta asta. Daca nu ma vede nu are nici o problema, nu ma cauta. Cand vin se bucura, ma ia la joaca ca si cand nu as fi fost vreodata plecata. Daca sunt in casa, oricum vrea cu mine si nici in alta camera nu ma pot duce. Poate nu e conform parentingului modern, dar eu simt ca e mai bine asa, momentan.
Miruna
Nota 4, stai jos :))))
Stiu ca eu zic ca whatever works for you. Ai incercat sa ii spui ca pleci, dar si ca te intorci? Eu ii mai zic uneori: mami pleaca si, cand te trezesti dupa pranz, deschizi ochii si eu sunt aici. Asta, doar in zilele in care stiu sigur ca vin.
Cricket
Am incercat, nu prea merge. O sa vad cum o sa mai fac, dar nah. Ideea e ca atunci cand vin nu e mai lipicioasa ca de obicei, nu pare afectata ca nu am fost acasa. E ceva de genul, sunt acsa foarte bine, nu sunt, ne descurcam cu cine e, bun si ala de joaca.
Mihaela
Și noi procedam la fel. Recent am fost internate în spital cu laringita, de fiecare data înainte de o injecție, analiza etc i-am explicat ce urmează sa se întâmple… a primit diploma de cea mai curajoasa fetița 🙂 . Are 2a8l .
Miruna
Felicitari! Ti-as da si tie diploma de cea mai prevazatoare mamica! Sanatate, sper ca sunteti bine acum.
Mihaela
Mulțumim, mai avem ceva tratament acasă, dar suntem ok. Vreau sa-ți mulțumesc pt. ca de multe ori mă faci sa zâmbesc sau îmi ridici moralul sau pur și simplu mă ajuți sa mă destind după o zi grea. Felicitări pt blog :*
Gabriela
Explicațiile chiar funcționează. Noi am reușit să-i facem analize de sânge fără mare scandal, i-am zis doar în dimineața cu pricina că o să-i ia sânge, i-am explicat înainte să intrăm în cabinet ce o să se întâmple și că este foarte important să ne asculte ca să nu îl doară tare. Nu s-a zbătut, nu a mișcat mâna, a plâns cât a stat cu acul în mâna și atât.
Miruna
Felicitari! Ce varsta are? Da, si eu cred ca functioneaza de cele mai multe ori.
Roxana
Si la noi a functionat cu explicatii. De fiecare data cand plecam ii spuneam ca plec si vin la ora X. Aveam un ceas cu cifre si ii spuneam..”cand limba mica ajunge aici,mami e inapoi “. Niciodata nu am incalcat regula. Am lasat-o cu mama putin cate putin in jur de 1,6 ani. La 2 ani Ma intorceam la serviciu si trebuia sa ne desprindem usor.
Miruna
Bună ideea cu ceasul, am notat.
Roxana
Sa stii ca a functionat foarte bine. Eram linistite amandoua.
dede cati
Nepotelul meu care acum are 4 ani, a inteles ca taica-su pleaca la munca (munceste tura de noapte), dar dimineata, cand il vede in pat ii spune: tati, multumesc ca ai venit la mine acasa:))))
Miruna
ceeeeeeee drăguț!!!!!
Nicu
Cat de dragut poate fi piciul! Pentru o clipa, mi s-a facut pielea de gaina, imi aminteste de baiatul meu, de 4 ani si jumatate, care imi spune lucruri similare, in situatii similare (plec dimineata cand el inca doarme, ajung noaptea cand el doarme deja).
dia
Noi avem nevoie de acomodare după fiecare vacanța, așa cum o sa fie de luni. Așa ca in primele zile când ne întoarcem îmi fac programul de job ultra flexibil sa pot acomoda nevoile lui. Niciodată nu ma furișez din casa, mereu ii spun unde merg, ce fac acolo, cât stau. Și văd ca e bine așa. Am avut 2 episoade cu plâns mai mult dar au trecut cu bine. Nu rămâne niciodată decât cu tatăl sau bunica pt ca pana nu poate sa ne spună dacă se întâmpla ceva, pur și simplu nu avem încredere in alții. Așa suntem noi mai paranoici dar la cate am auzit nici nu ma mir sincer….
Miruna
Dada, și noi. Reacomodare de fiecare dată, nu mi-am dat seama decât de curând. Deci ați fost în vacanță??? :))
dia
Daaaaa:) e necesar. Am mers in “țările calde”, ca păsările. Sa ma laud acum in miez de iarna:)))
Pauzele dese, chiar dacă nu lungi si chiar dacă nu facem nimic “extraordinar” ne sunt f utile..
Nicu
Si in cazul nostru, explicatiile (chiar daca recunosc ca le dadeam mare credit, initial), incepute pe la vreun an si jumatate, 2 ani, au functionat de cele mai multe ori. De foarte multe ori am ramas noi surprinsi cat de simplu a fost, dar au fost si cazuri cand “nu” era “NU” si a trebuit sa adoptam “reconfigurarea traseului”, evident, in functie de nevoile baiatului nostru.
E fain articolul tau, Miruna (stiu, stiu, nothing new 🙂 ) . E si mai fain deoarece m-am (ne-am) regasit in multe situatii similare cu cele expuse de tine..
Nicu
Corectie la comentariul de mai sus: ” explicatiile (chiar daca recunosc ca nu le dadeam mare credit, initial)…”
Miruna
Hahah, am citit de 2 ori, până să mă prind :)))
EXPLICAȚII!!! Copiii noștri nu sunt niște idioți.
Nicu
Si eu tot de 2 ori am citit, pana sa ma prind ca uitasem un “nu”, care schimba total intelesul a ceea ce voiam sa spun. Ora tarzie, bat-o vina 🙂
Stiu ca nu sunt idioti, come on, errare humanum est, se intampla sa subestimam atat adulti cat si copii.
Doamne, de cate ori am fost martor la fraze care te inchid, ramai speechless. Oricum o luam, avem multe de invatat de la ei. Eu unul, cel putin.
Mariana
Miruna draga , mi-am exprimat o parere referitoare la povestea Silviei R si…m-am trezit cu multe pietre aruncate asupra mea . Fireste in loc de ” pietre ” trebuie citit : pareri dezprobatoare . Eu n-am facut altceva decat sa imi aduc aminte de femeile romance , romancele din Romania de pana in ’89 . Femeile ce ramaneau gravide pe-atunci aveau dreptul la , fix sase { 6 !!! } luni de concediu pre si postnatal CUMULATE !Multe dintre acele femei { mama mea printre ele } se chinuiau sa-si duca cat mai mult timp sarcina , unele rezistand pana in ultima luna , pentru a putea sta alaturi de nou nascut si , sa-si alapteze pruncul cat mai mult timp . Dupa sase { 6 !!! } luni urmau fireste , concedii medicale la greu . Ideea este ca , NICI O FEMEIE NU SE GANDEA LA CARIERA SA CI…DOAR LA COPIL . Azi cand { aici sigur ma gandesc doar la Romania insa sigur si la alte tari daca-i vorba despre CARIERA } exista posibilitatea , cand niste BARBATI politici au inteles in sfarsit , care-i rostul acelui concediu de maternitate pentru o perioada atat de lunga , astazi sa iti reiei job-ul….FULL TIME lasandu-ti copilul de doar sase luni in grija mamei tale { RESPECT DEOSEBIT PENTRU ACEA FEMEIE CE S-_A LUAT SARCINA DE-A VEGHEA ASUPRA UNUI INGERAS DE…DOAR SASE LUNI !!! } sau a altcuiva , mie personal imi pare oprostie o nebunie , fara suparare si pentru Silvia R si pentru dia si pentru Nicu si pentru Alina si asta …chiar daca-i vorba despre “peste ocean ” cum spunea dia . Asta insemneaza sa pui un job , o CARIERA inaintea nevoilor copilului tau dar…asta-i doar parerea mea de traitoare { INCA } in Romania deci , no offence .
Diana
Mie mi se pare foarte ingust sa gandesti asa si sa judeci alte femei. Intorsul la munca devreme nu inseamna ca pui cariera sau jobul inaintea nevoilor copilului, de cele mai multe ori femeia nu are alta optiune, alteori pur si simplu isi doreste asta, sunt persoane care chiar isi iubesc munca si face parte din sinele lor. Sunt foarte multe valente si variabile,fiecare isi stie contextul propriu, faptul ca tii sa te exprimi cu caps in nici un caz nu iti valideaza parerea ☺
Camelia
Scrisesem un raspuns lung, dar nu-l meriti. Tu ai aruncat prima cu piatra, nu te mira daca a ricosat de un zid si a venit inapoi.
Evelina G.
Părerea aia nu ți-ai exprimat-o intr-un mod civilizat, de aceea ți-ai luat pietre in cap! Puteai sa spui ce aveai de spus si fără expresii de genul: “ ești nebuna fata” si fără s-o tragi de urechi. Nu ai absolut niciun drept sa judeci atât de aspru decizia acelei femei!
Miruna
Scuză-mă, Mariana, e al treilea comentariu pe care ți-l las. Înțeleg că ești nouă pe aici și apreciez patosul cu care te implici <3 , deci poate nu te-ai prins: ne exprimăm părerile în mod civilizat, diplomat și fără să atacăm pe cineva. Poți combate un principiu, nu o persoană. Mulțumesc.