Atunci când, la un curs de comunicare ținut de compania la care aveam indemnizația medicală de malpraxis ne-a spus că Anglia este locul 3 în lume la cazuri medico-legale stomatologice, mi-a venit să plâng. În lume! După Israel și ceva stat din America.
O cunoștință de-a noastră din Sibiu, mare cioban mare, în cel mai cinstit și antreprenorial sens al cuvântului ”mare”. Omul se ocupa cu brânză telemea. Bio. Foarte important acest amănunt.
Ieri îmi povestea un coleg despre afacerea lui de resurse umane, că trimite lunar 40-50 de oameni în Germania la muncă. Mai mult oameni din sud și est, pentru munci necalificate, oameni harnici și nemulțumiți de ceea ce le oferă țara noastră. Genul care aici muncește pe 1200 lei și afară merge pe minimum 1200 de euro. Colegul meu are un business înfloritor, din care toată lumea câștigă.
Am o săptămână fix de când am intrat în acest cerc vicios al unor stări consumatoare de energie bună si furnizoare de agitație, nervi și oboseală. Știți, degeaba sunt eu grozavă în capul meu, degeaba am idei geniale și oameni buni în jur, care-s dispuși să sară atunci când eu strig. Dacă nu mai am timp să strig.
Proaspăt coafată, ies în parc cu Broscuțul. Când tocmai aplanam un conflict cu juniorul, îmi zice o doamnă, care legăna un cărucior:
Dacă aveți drum prin Piața Mare din Sibiu, aruncați un ochi la Mustache Caffe, un local care vrea să intre în rândul cafenelelor din vest, care afișează simbolul internațional al alăptatului și declară că mamele care alăptează sunt binevenite împreună cu bebelușii lor.
