Ieri îmi povestea un coleg despre afacerea lui de resurse umane, că trimite lunar 40-50 de oameni în Germania la muncă. Mai mult oameni din sud și est, pentru munci necalificate, oameni harnici și nemulțumiți de ceea ce le oferă țara noastră. Genul care aici muncește pe 1200 lei și afară merge pe minimum 1200 de euro. Colegul meu are un business înfloritor, din care toată lumea câștigă.
Mutați cadrul pe seara asta, un alt prieten de-al meu se plânge că de 2 luni de zile caută să angajeze doi oameni pe salariu de 5000 lei în mână fiecare, carte de muncă, tot ce trebuie. Și nu găsește! Cică se prezintă lumea la interviu, întreabă din start câț bani îmi dai, prietenul meu le zice, 5000lei, ce știi face de banii ăștia? După care urmează o lungă tăcere și priviri aruncate pe pereți. Da, de 5000 de lei m-aș aștepta și eu ca angajator la măcar un răspuns cu cuvinte, nu la niște subînțelesuri din astea grave, de ratat.
Așadar, dragii mei care mergeți la interviuri, aceste întâlniri nu sunt un joc de mim, decât dacă dați probe pentru un rol într-un film. Nici nu sunt de impresionat unidrecțional, doar voi pe angajator. Merge și invers impresionarea, și voi trebuie să aflați cât mai multe despre poziția respectivă, pentru a afla dacă vi se potrivește. Cât mai multe nu înseamnă ce program ai și câți bani primești.
Puneți întrebări angajatorului, o să-i placă.
Faceți-vă un pic temele înainte, aflați detalii despre companie, despre domeniu, despre business-ul respectiv.
Întrebați dacă a avut cineva acest job înainte, de ce a plecat? Deși nu e obligatoriu să vi se spună adevărul, e interesant de văzut cu ce răspuns sare angajatorul la înaintare.
Vă amintiți când ziceam că și el trebuie să vă impresioneze pe voi? Are tot interesul să-și recruteze cel mai bun și dedicat om pentru poziție. Puneți omului cu care faceți interviul întrebări personale.
De cât timp lucrează acolo?
S-a schimbat ceva în timp?
Cum e echipa?
Și câteva întrebări punctuale, veți face impresie bună chiar dacă nu aveți toate răspunsurile la voi. Adesea contează și mai mult că vă pasă.
Vorbiți despre job și firmă la persoana întâi plural, ziceți noi aici, avem, clienții noștri.
Corectați-vă, dacă simțiți că pare un pic arogant, ca și când deja vă vedeți cu job-ul luat. Ideea e să arătați că simțiți spiritul acelei poziții pe care ar urma să o ocupați.
Nu vă vorbiți fostul serviciu sau șef de rău. Asta nu e bine niciodată, fiindcă veți fi judecați. Chiar și atunci când aveți toată dreptatea din lume. Angajatorul se va gândi că peste câțiva ani poate fi el cel despre care vorbiți atât de urât în fața altcuiva. Loialitatea nu se termină odată cu un contract, la fel nici confidențialitatea. Nu dați din casă, nu vorbiți în plus.
Faceți o observație legată de munca angajatorului. Ceva ce a făcut bine și ceva ce voi ați face altfel. Poate ați aranja mesele pe terasă diferit. Sau poate ați pune fuste mai scurte chelnărițelor. Poate ar merge un acvariu în sala de așteptare, poate site-ul trebuie actualizat. Habar n-am, sunt o grămadă de chestii la care te poți gândi, nici măcar nu trebuie să fie idei geniale.
Ideea este să se vadă că ÎȚI PASĂ. Ceea ce ar și trebui, doar e vorba de un potențial viitor job al tău, nu?
Auzi, domnule, 5000lei și să nu-și găsească om.
Ia, să mai încercăm o dată: Salariu -5000 lei, ce știi să faci de banii ăștia? Răspuns, orice!
p.s. Iar în completare, vă recomand un articol care o să vă placă, s-a și viralizat, la Andressa: EDUCAȚIE ȘI LIPSA EI. ȘOMERII COOL AI ZILELOR NOASTRE și altul care o să vă surprindă, la Zoso: E vina părinților pentru leprele astea!
foto via Shutterstock, recrutare comică job
Alina
Vreau eu! Ce profil are compania acestui prieten si ce job ofera?
Miruna
:)) aa, stai să vezi, că, dacă nu mă angajez bonă, mă duc eu! 😛
Alina
Mi se pare corect 😀
zoltybogata
Woooow, 5.000 lei, e peste 1.000€ .Urmează o iarnă lungă de stat în casă zile în șir pentru mine, nici nu vă dați seama ce bucurie ar fi pentru mine să-mi găsesc ceva de lucru, chiar și de plictiseală. La 5.000 lei nici nu visez, aș încerca, așa mai timid să visez la un salar de 500-1.000 lei/lună, deci spunei să mă contacteze 😀 .Multă sănătate
Miruna
Cred că s-a înțeles greșit mesajul, acest text nu e unul de recrutare. E doar o poveste despre o realitate incredibilă.
Flavia
Tu ştii că ăştia nu-s numai pe la noi. Când îmi căutam înlocuitor am dat peste nişte specimene de îmi venea să îi înregistrez (audio + video) şi să îi întreb dacă asta-i atitudine de interviu. Când am găsit înlocuitorul, s-a dovedit a fi de o super aroganţă, deşi eu, elefantul cu burta la gură, îi pregătisem Power Point-uri ca în clasa a 4-a încât să prindă cât mai uşor. Peste mulţumiri a sărit că nu-şi aveau rostul.
Miruna
mi se pare corect.
Larisa
Sunt oameni care pur si simplu nu vor sa munceasca. Am auzit tineri care prefera sa stea acasa decat sa munceasca pe un salariu de 1200 de lei. Si eventual, sa ceara de la parinti. Sotul meu a trebuit sa astepte 5 luni ca sa angajeze o chelnerita. Iar, ulterior, dupa ce a plecat baiatul de la livrari, nu gaseam pe nimeni competent sa il inlocuiasca. In cele din urma. am gasit o fata care abia terminase liceul si luase permisul de conducere. A fost angajata mai mult pentru entuziasmul ei in a munci si a face ceva productiv. Mai are rost sa mentionez ca aseara a facut accident din culpa ei?
Miruna
Auuleu, sper că nu a pățit nimic și avea protecția muncii semnată.
Raluca
In orasele de provincie ne confruntam cu alta situatie la fel de grea, aici sunt oameni dornici sa munceasca, dar unii angajatorii au inca mentalitati invechite, de genul, avem nevoie doar de “sclavi pe plantatie”, nu de oameni cu initiativa si viziuni moderne, sa accepte un salariu de nimic, sa munceasca non-stop fara comentarii. Suntem atat de departe de o piata de munca civilizata si echitabila!
Ella
Ai dreptate, si angajatorii fac parte din aceeasi societate si au aceeasi mentalitate, inscriindu-se in cercul vicios. Pe langa ce spui tu, daca angajatorul vede in CV ca ai avut joburi de munca bruta (McDonalds, piata, spalat masini etc) in loc sa te aprecieze ca vrei sa muncesti majoritatea te vad incapabil de a te ridica mai sus, si considera ca ai acceptat astfel de joburi pentru ca nu esti in stare sa faci ceva mai complex.
Mihaela B
Corect. Eu raman socata de cate ori merg la cate un interviu. Ultima data, domnul de la resurse umane, a ramas uimit ca nu accept un salariu de 1400 de lei ( program de 8 ore). Acesta e un salariu oferit unei persoane cu 8 ani vechime, 4 ani de facultate, 2 de master si specializari. Eu tocmai ii spusesem ca la actualul loc de munca am program de 6 ore si castig peste 2000. Si totusi parea debusolat ca nu aleg sa merg la ei.
Angajatorii au impresia ca ar trebui sa ne multumim putin, nu stiu sa isi respecte angajatii, nu stiu sa rasplateasca faptul ca angajatul le este fidel, nu au etica profesionala.
Miruna
Mihaela B, mi se pare că erați totuși din lumi diferite. Peste 2000 e aproape cu 50% mai mult decât 1400. Nici nu trebuia să insiste.
maddy
mi se pare cam gresit ca prima intrebare sa fie legata de salariu. ar trebui sa vezi ce se cere de la tine, sa vezi daca poti presta munca respectiva, apoi intrebi de bani.
asa poate ofera 5000 lei/luna pentru cineva care sa lucreze 12 ore pe zi 7 zile pe saptamana cu posibilitatea de a fi sunat noaptea sau cand naiba…adica poate suna bine banii dar munca e pentru 2 oameni, nu unul. si degeaba iti da 5000 lei daca tu nu poti face ce trebuie pentru ei.
Ioana
Asa e, primul lucru sunt cerintele postului. In urma cu 3 ani cand imi cautam job am avut o intalnire informala cu un potential angajator care mi-a spus ca lui îi trebuie om care să le stie ”pe toate”. Adica sa stie contabilitate la nivel de expert contabil, procedurile de achizitii, legislatie, sa fie acreditat in resurse umane, sa stie toate invartelile financiare (exact asa s-a exprimat), sa stie sa intocmeasca documentatia pentru creditare si inca multe altele… deci munca pentru 2-3 oameni.
Si, bineinteles, disponibil non stop. Sclav pe plantatie cu 5000 de lei.
Deci depinde din ce parte a baricadei privesti lucrurile…
Miruna
Hm, dar NICIUN salariu e bun?
Raluca Comsa
Raspunsul “orice” la intrebarea “ce stii sa faci” este fundamental gresit. Mie imi da fiori cand il aud de la vreun candidat. Eu, ca si angajator, nu am nevoie sa stii sa faci orice. Am nevoie sa stii sa faci ceea ce cer eu pentru postul respectiv. “Orice” da senzatia ca stii de toate sau nimic. E cel mai nasol raspuns pe care il poti da la intrebarea asta.
Andrei Valentin Niculae
“Ce stii sa faci?” nu ar trebui sa existe in repertoriul unui HR-ist. La asa intrebare eu as raspunde cu “orice”. Stiu sa fac orice, in afara de ce tine de job-ul in compania aia, ca de exemplu sa ii salut de adio.
Evelina G.
Exact! E de fapt așa zisul paradox al prostului, nu știe nimic dar se pricepe la toate! Sa fim serioși , ce răspuns e ala, chiar exista cineva care știe sa facă absolut orice??
Miruna
Da, aveți dreptate. Orice ăla e cu sensul că aș face orice îmi cere. Dacă vreau banii ăia, job-ul ăla. Că nu am pretenții de divă, că aroganța mea nu trece prin tavan și nici IQ-ul nu esub nivelul mării. Că sunt motivată. Că vreau.
Anca
Am facut mereu recrutari in ultimii ani, atat cand lucram in Corporatie, pentru membrii evhipei mele cat si dupa ce am devenit antreprenor.
In ambele situatii am observat acelasi lucru: potentialii angajati erau mai interesati de ceea ce primeau ei, decat de ceea ce li se cerea sa faca, sau care erau abilitatile, competentele pe care trebuia sa le aibe.
Din pacate am intalnit multi care nu stiau exact cu ce se ocupa firma, deci aplicasera “la gramada”, sa vada de unde le “pica” norocul.
E trist sa vezi un adult de 30 si ceva ca se prezinta la un interviu si nu stie unde si pentru ce a aplicat.
Miruna
Doamne ferește și păzește!Se bazează fix pe disperarea angajatorului, nu? Ține?
o femeie
Daca imi gasesc job cu 3000 lei pe luna si 6 ore pe zi in Bucuresti, ma mut acum.
Pentru ca da, am avut prietene ce lucrau in Bucuresti si luau 6-7 mii lei net. 12 ore pe zi si sambata. Si-au investit corespunzator si acum una din ele lucreaza in invatamant si e foarte fericita.
Miruna
Ce tare!
o femeie
Dincolo de asta, in romania sunt meserii deficitare. Cautai un instalator bun, un lacatus in m iez de noapte sa deschida usa cu cheia rupta, sau de un mester sa zugraveasca. Am o cunostinta isi cauta tractorist. Are unu cu 3 mii lei salariu pe luna, si ii da banii sambata ca altfel daca ii da banii duminica, luni nu vine la munca ca e beat mort si cu ochiul vanat. A mai avut unu care desi avea salariu mai mare decat al unui profesor cu 20 ani vechime, tot in fura la motorina pt 20-50 lei pe luna – l-a dat afara doar pt ca a considerat ca il va fura si la altele.
Nici la bone sau femei de menaj nu sta romania prea bine, nu e bai ca au inceput sa vina filipinezele ca bone interne. Si mai nou citii un articol de niste chinezi in agricultura, mi s-a parut super tare. Mai erau chinezoaicele la Bacau la fabrica de confectii si s-au facut proteste de la romani!!: munceau mai ieftin si mai repede.
Miruna
Să știi că eu am găsit instalator sâmbătă dimineața, o firmă cu servicii non-stop, avea reclamă pe google. Foarte profi și rapid.
o femeie
a, si despre prietenul cu oameni trimisi in germania din sudul tarii, discutia tot cu sudul tarii e ca nu gasea muncitori la cules: 100 lei pe zi oferit. Din sat care e muncitor are gospodaria si afacerea lui si produce bine de acolo, care e lenes e la crasma.
Miruna
:)))
Mara
Din pacate foarte multi candidati se prezinta la interviu bazandu-se pe noroc, hai sa incerc, ca poate poate. Recent mi-am schimbat jobul. N-am mai fost la un interviu de 3 ani, de cand m-am mutat in UK lucrez pt aceeasi companie, si am mers cu ceva emotii. Dar m-am pregatit serios inainte, mi-am alocat un weekend intre interviul telefonic si cel face-to-face. Am citit to ce se putea despre companie. M-am uitat pe website. M-am abonat la newsletter. Le-am citit blogul. Am gasit chestii misto, am gasit chestii care nu mi-au placut/care nu au functionat. Ce crezi la interviul le-am spus cu sinceritate. La final mi-au aratat unde o sa am biroul si unde se ia masa. Nu, nu a fost usor. Dar a meritat, si nu m-am bazat pe noroc deloc deloc.
Miruna
Felicitări!
LAURA C.
Ai uitat de slapi si de pantaloni scurti care se tot poarta pe la interviuri.
Miruna
Nu creeeeeed!
Roxana D
Se practică mai ales în domeniul IT. Unii au o atitudine mai relaxată, având în vedere că nu lucrează în partea de front office și, probabil și pentru că există deficit de specialiști în domeniu. Eu, ca recrutor în IT, nu aș ține cont de vestimentație (evident, cu condiția de respectarea a unei igiene corespunzătoare :)) ci de care sunt competențele pe care le are și dacă e potrivit pentru post.
mihaela
Na, hai sa ma laud si eu un pic. Eu am castigat 5000 si de lei. Nu este chiar asa greu. Am pornit de jos, de la 1050 si am crescut. Cel mai mult, de muncit, am lucrat la primul job; sambete neplatite, ore suplimentare, etc. Apoi am mai invatat si am inteles ca nu mergi la job sa muncesti, mergi sa castigi bani.
Miruna
Cool! Așa am auzit și eu, de practicat încă n-am reușit.
Blogulmamei.ro
Ce job? Ce job? Vreau și eu! Sunt muncitoare, devotată, chițibușară, perfecționistă, nu mă mulţumesc cu puţin sau cu “lasă că merge și așa”. Despre foștii șefi, numa’ de bine, am avut parte de oameni de la care am avut ce învăța și pe care nu m-am supărat când mi-au făcut observații (destul de rar). Nu sunt perfectă, dar învăț. Din greșeli, din ce văd, din ce descopăr. Întreb, nu mi-e rușine să spun nu știu sau învață-mă. Deci, despre ce job vorbim?
Miruna
Un job într-o companie multinațională, pe vânzări.
Tudor
Un interviu la care angajatorul intreaba ce stii sa faci pentru niste bani este pierdere de timp pentru ambele parti. Angajatorul este cel care traseaza condittile de baza – am nevoie de x, iti pot da minim y la un program de z. Toate sunt la fel de importante. Cunosc cazuri in care oricata bunavointa avea angajatul nu se putea concentra la acelasi nivel 2 zile consecutiv. Cu totii vrem salarii mai mari, dar hai sa fim sinceri si sa recunoastem ca suntem diferiti.
Angajatorii romani au ajuns la partea practica a lectiei cel mai pretios bun al unei firme sunt angajatii. Pana acum erau suficienti fraieri dispusi sa munceasca pe nimic si sa le accepte toate iesirile.
Poza pe cana
Pe o piata normala, angajatorul ti-ar zice direct care-i range-ul de salarii. Nu, nu sa vin eu sa intreb “cat oferiti?”. Ba chiar la multi recrutori romani, este o ofensa sa intrebi direct despre bani, ceea ce-i foarte amuzant dupa ce-ai lucrat in alte tari.
Pe de alta parte, daca am ajuns in fata recrutorului/angajatorului, nu se cheama ca mi-a citit CV-ul deja? Am mari dubii ca la un job de 5000 de lei se iau oamenii aleatoriu de pe strada, si nu-s filtrati nicicum. Pas la care ma intreb .. de unde agresivitatea intrebarii “ce stii (nici macar “stiti”) sa faci de banii astia”? Pai, pacatele mele, fac exact ce scrie-n curriculum vitae.
Ionuta
Chiar se platesc bine job-urile in alte tari.