În facultate am nimerit la cămin în cameră cu o colegă care intrase fără examen, fiind admisă automat pentru că era olimpică națională la biologie. Nu mai era în an nimeni ca ea. O tipă cu ochelari și păr scurt, dintr-un oraș mic din Ardeal. Părinții au dat-o să locuiască în cămin tocmai ca să își facă prieteni. Să învețe și alte lucruri decât manuale întregi. Într-un weekend, nu au putut părinții să mai vină cu mașina după ea și a trebuit să ia trenul. Doar că ne-au rugat pe noi, pe celelalte colege de cameră, să mergem cu ea să îi cumpărăm bilet și s-o urcăm în vagonul care trebuie, fiindcă ea singură nu s-ar descurca. Avea 19 ani.
