Deși uneori am dubii și mai sunt nopți în care visez. Ploaie, Anglia și pacienți. Culmea e că nu visez doruri. Viața mea e atât de plină de bine, încât dorul a fost dat afară și din subconștient. Dar evacuarea asta a durat ani de zile, să nu credeți că a fost un procedeu rapid, cu hotărâre judecătorească. Mulți ani am conviețuit cu el, de am ajuns a ne cunoaște atât de bine, încât am hotărât să ne despărțim.
Astăzi mă bucur și mai mult că am venit în România. Dați-mi voie să scriu asta aici, ca într-un fel de calendar de senimente. Și când mi-o fi mai greu în țară, când o fi rahatul mai proaspăt în care-am călcat, să revin aici și să mă-ncarc de bine.
Fiindcă suntem împreună și suntem sănătoși. E drept că nu mai suntem chiar toți la număr, deși suma noastră a rămas la fel. Iar tristețile parcă se duc mai ușor când le porți pe mai mulți umeri. Astăzi mă bucur și mai mult că pot fi alături de mama mea, într-o zi în care nu știu altfel unde aș fi fost.
Știți, oamenii -când fac copii pe lume- toată atenția li se îndreaptă asupra lor. Ceea ce e perfect firesc și minunat să se întâmple. Însă, în tot mirajul ăsta, capcana e că ne uităm pe noi. Noi, ăștia, care eram aici de dinainte. Astăzi, mi-am privit mama cum îmi privește copilul și mi-am amintit ceva: că mai întâi am iubit-o pe ea.
De ce ne-am întors în România după 5, respectiv 7 ani de Anglia, am scris aici.
imagine via Shutterstock, fetiță îmbrățișând mama
Adi
Vei regreta ca te-ai intors ☹
Miruna
Asta iti spune tie globul de cristal?
bunica cu bundita
fara cuvinte,doar iubire ce nu poate fi descrisa!Si fericire,ca te am !
Miruna
❤️❤️❤️ Nu ca ne e bine?
Jia
Minunat spus, Miruna! Stiu ce inseamna sa fii departe de familie si ma bucur nespus pentru voi!
Miruna
Da, mai, e bine sa profitam unii de altii si de timpul nostru impreuna.
Dina
Mă bucur că ai rămas în balonul de iubire față de Românie. Eu sunt aşa conflictuală… uneori aş pleca unde văd cu ochii, alteori aş rămâne aici cu mama şi cu bunicii. Of. Mă bucur când o văd pe fie-mea că are relații semnificative cu familia extinsă, dar eu şi soțul suntem deseori sufocați de cum sunt lucrurile aici, de ce fel e crescută generația fie-mii, etc. Ne e dor de o viață mai liniştită şi mai blândă, poate dacă n-am fi văzut că există, nu tânjeam. Cine ştie, poate undeva în afara Capitalei e aşa şi la noi.
Azi am decis că stăm. Alaltăieri scriam scrisori de intenție pentru muncă peste granițe.
Miruna
Sa fie intr-un ceas bun! Sa stii ca siguri-siguri nu suntem nici noi si cred ca orice om normal isi pune intrebari. Grozav e ca sunteti amandoi, si tu si sotul, pe aceeasi lungime de unda.
Iote
Ce a fost sadit in suflet de mic copil va ramane toata viata chiar daca soarta ne indreapta pe diferite carari.
Miruna
Corect.
Andressa
Plus ca suntem prietene 🙂
Miruna
Poti sa stii!
Roxana
Sa va fie de bine!
Niciodata nu mi-am imaginat ca imi va fi dor de Romania, pana cand n-am plecat si ce sentiment ciudat era, un dor de ceva (in afara de oameni), nici nu puteam defini.
Miruna
Doar cei care au fost o vreme plecati inteleg sentimentele astea.
tot o blonda
Exact, doar cei care au fost plecati cunosc aceste sentimente.
Unii mai mult altii mai putin iar altii stiu sa le ascunda bine.
Perioada ce urmeaza (sarbatorile de iarna) e cea mai grea, dorul e la cote maxime …
Tot dorul spre bine, in asta ma refugiez cand ma simt coplesita!
Frumos scris …nu ma asteptam la finalul asta minunat!
Va pup si bucurati-va unii de altii!
Miruna
Sa stii ca o sa ma gandesc Craciunul asta la toti cei care sunt departe de casa, poate va trimit o felie de cozonac virtuala, macar cumva de-am face sa fie mai bine.
Cris
deci te rog, fara poze cu cozonac ca lesim de pofta. tot aman sa incerc sa fac, mi-e o pofta fantastica de cozonac… mamamama. Dar trimite mama acusi pachet si presimt ca e o minunatie de asta ascunsa pe acolo 🙂
Miruna
Pai ia sa trimita si la mine. Ajunge mai repede 😉
tot o blonda
Eu vreau un cozinac facut de soacra mea, dar il gust cu placere si pe cel virtual de la tine.
Chiar asa, vezi sa nu uiti de noi astia cu doruri peste granite fix de sarbatori, sa ne scrii…chiar daca o sa ne fie si mai dor! :*
Miruna
dada, no pressure >)
Greta
Voi doi sunteți în mod evident fericiți cu hotărârea luată și vă admir pentru asta. Mai rar oameni care să știe atât de bine ce vor.
Pe de altă parte, citindu-te, mă-ntreb dacă totuși Broscuțul nu ar avea alte șanse într-o țară civilizată (ceea ce, să admitem, România e încă departe de-a fi). Mă refer la educație, oportunități, mentalitatea celor cu care vine în contact șamd. Sigur, e important să crească alături de bunici, dar mai sunt și alte aspecte…
Bineînțeles, asta nu-i treaba mea și mă iartă dacă sunt obraznică. A fost doar un gând, citindu-te.
Miruna
Mda, stiu ce zici, m-am gandit si la asta…, noi credem ca e mai important copilul sa creasca alaturi de parinti fericiti. Si noi ne-am nascut in Romania si n-am ajuns tocmai rau. Si-o gasi si el un rost pe lume.
Rusu Delia
Superb! Ma bucur enorm ca ati venit in Romania! O sa fie bine si pentru Tudor sa stea alaturi de bunici. Pupicei la toti.
Miruna
Pupicei inapoi :*
dia
Imi privesc si eu mama azi cum se uita la copilul meu:) si sunt norocoasa ca poate ea petrece mai mult timp cu noi aici, peste ocean, decat petrece acasă…Ca altfel, chiar nu stiu ce am face….familia e totul
Miruna
Esti o norocoasa!
andrei manea
Ce tare idee. Sa umpli un balon cu Optimism, atunci cand esti plin de el si sa te intorci sa “gusti” de cate ori te simti golit sau descumpanit. Asta suna deja a reteta motivationala. O sa incerc la un moment dat sa imi fac si eu un asemenea “borcan cu fericire”! 😉
Miruna
Adevart borcan! :))