Acesta era mesajul pe care îl postam în acea sâmbătă dimineața, când toată România a participat la curățenia generală cu ocazia Let’s Do It, Romania. Nu am putut merge pe plantație, dar am prestat cu responsabilitate la mine în cartier.
Luna: October 2016 (Pagina 5 din 5)
Atunci când aștepți să vină puiul tău pe lume, vrei să te pregătești cu de toate, să nu te ia nici o situație prin surprindere. Cumva, nu ai vrea să umble soțul de bezmetic noaptea pe la 2 prin farmacii non-stop, informându-se despre ce produse ți se potrivesc mai bine. Știu exact cum e asta, noi ne-am cumpărat gamă întreagă de biberoane înainte de copil, toate variantele de tetine, mai mici, mai mari, care mai de care mai anticolici, sticluțe toate din sticlă de nu-știu-care, de diferite dimensiuni, cel puțin 2 din fiecare.
Bine, te las acum, că văd că ești ocupată, o aud pe mama ca prin vis, spunându-mi la telefon.
Pentru noi, începutul diversificării a fost un moment teribil de greu, care pe mine aproape m-a aruncat în depresie. Copilul nu mânca, nu deschidea gura, mă simțeam singură într-o luptă cu morile de vânt și nu-mi plăcea poziția asta de opoziție față de băiatul meu. M-am stresat mult, am citit o grămadă, m-am certat cu toți cei disponibili la certat, și, într-un final, am respectat un principiu bătut în cuie (acela de a NU îndopa copilul), ceea ce ne-a readus liniștea și armonia în familie. Vă recomand și dumneavoastră, cu căldură.
Până la vârsta de douăzeci și hăt de ani, cred că am fost la vreo 3 nunți în total: la una aveam 4 ani și purtam o rochiță albă de dantelă care se vedea minunat pe pielea mea ciocolatie, proaspăt venită de la mare; la alta, aveam vreo 3 ani și mi-o amintesc doar din poze, inclusiv rochița. Pe a treia, poate, până la finalul acestui articol, reușesc să fac un efort să o pescuiesc din puțul memoriei, dacă nu, inventez ceva neamuri și altă rochiță, de rușine dacă nu de alta. Observați din exemplele de mai sus, că prezența mea nu a fost cu consimțământ aproape niciodată, cam cum se întâmplă cu mulți copii până învață să-și exprime dreptul de veto în familie.
Astăzi e Ziua Internațională de Luptă Împotriva Cancerului de Sân și am vrut neapărat să vă amintesc asta. Cred că fiecare dintre noi cunoaște măcar pe cineva care s-a luptat cu această afecțiune. Unele femei au ieșit învingătoare și acelea sunt poveștile fericite. Altele însă au fost mai puțin norocoase și despre acele povești ne întristăm când le auzim. Ba eu chiar mă înfurii un pic. Știți de ce? Cancerul de sân nu mai e moartea. Nu în anii 2000. Sunt perfect de acord că tot omul va muri într-o zi, vorba aia, nu e ca și când mă întreabă cineva ce părere am. Însă, haideți să nu murim dintr-o prostie!
Există câteva lucruri pe care le putem face noi ca femei pentru a ne scădea riscul de a dezvolta cancer de sân:
