De fiecare dată când cineva mă întreba de unde sunt, spuneam. Fără excepție, fără rușine. Le ziceam tuturor taximetriștilor curioși, I am from Romania. We are not all what they show on TV. Le ziceam tuturor pacienților curioși. Că unii dintre noi sunt oameni cinstiți și muncesc pentru pâinea lor.
Mi-aș dori să pot înregistra într-un album de senzații toate trăirile din astea ultime aproape opt luni. Se spune că uiți cum arăta copilul tău când s-a născut, când avea una, două, trei luni. Confirm, mi se întâmplă.
De la o vreme, noaptea e cea mai bună prietenă a mea. Adorm la ore aproape matinale, mă trezesc tot la matinale, mă culc la loc și tot așa.
Spălatul pe gingii și pe dinți al bebelușului meu a fost o provocare, fiindcă, dintr-o dată s-au întâlnit dentistul și mama din mine. Știam exact ce am de făcut, doar mi-am sfătuit de atâtea ori pacienții, i-am certat și i-am iertat, le-am reparat greșelile comise în gurile copiilor lor și am luat-o de la capăt cu răbdare și blândețe.
Numa’ bun prilejul cu Săptămâna Internațională a Bebelușilor Purtați să spun povestea noastră cu purtatul de bebeluș adorabil pe exterior, babywearing cum ar zice francezu’.
Avem tot felul de chestii care se întâmplă weekend de weekend în orașele noastre. Să fie primite, zic, sunt o alternativă grozavă la mersul la mall. Și să ne bucurăm de ele cât mai există, fiindcă deja e întuneric beznă la șapte jumătate și iarna n-a iertat pe nimeni. Plus că încep sezoanele noi ale serialelor preferate (deja am văzut discuții pe tema asta pe facebook, e plin de recomandări tentante, eu le citesc cu ochii închiși și dinții strânși), deci vom avea tot mai multe motive să nu ieșim din bârlog la sfârșit de săptămână.
