Viața în cuplu: dacă vrei să fii fericit, renunță la perfecțiune

cuplu

Sâmbătă m-am întâlnit cu Gáspár György, psiholog clinician şi psihoterapeut relaţional. Lumea nu știe că eu, de fapt, nu îl cunosc personal pe Gaspar, niciodată nu am vorbit cu el față în față, fiindcă e genul de persoană de care te temi, atât de multe lucruri poate afla despre tine. Ce zic prima dată, unde îmi mut privirea, cum îmi țin mâinile? Mi-e teamă de psihologi, fiindcă am impresia că-mi citesc gândurile. Cei pricepuți, desigur.

Și m-a invitat Gaspar la conferința despre viața de cuplu: ”Ce spun eu și ce auzi tu”. Din păcate, am stat doar la prima parte, fiindcă la prânz am mers la acțiunea de Ziua Mondială a Psoriazisului. Am plecat de acolo cu multe notițe și cu cartea tocmai lansată,

 Împreună la bine și le greu. 10 adevăruri salvatoare pentru relația de cuplu.

Atenție, cartea nu e scrisă de Gaspar (să nu vă fentați, ca mine), ci de Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt. E un best-seller deja, se citește ușor, însă cheia e ce faci cu informația. Cel mai important în viața de cuplu nu e câte cărți citești, ci să ai cu cine, domn’le.

14894432_10153805806360806_972402318_o

Gaspar a început într-un stil foarte haios, a zis că vrea să comunicăm un pic (el cu sala) pentru a ne împrieteni și a ne simți în siguranță. A pus o întrebare: câți dintre cei prezenți suntem într-un cuplu? Toată sala, mâinile sus. Următoarea întrebare: câți dintre cei prezenți în sală au venit obligați-forțați la conferință? Pauză. Apoi, în câteva secunde, toți bărbații mâinile sus. Cât am mai râs!

E foarte interesant felul în care mintea interpretează ceea ce primește și în funcție de nevoile inimii fiecăruia. Ce a spus Gaspar cred că se aplică în multe dintre relații, nu numai în cuplu. Fiindcă e vorba de comunicare.

Ne-a explicat așa: toată lumea se ceartă. Însă, există 2 tipuri de cupluri

  1. Cuplurile fericite -maeștrii ai relațiilor
  2. Cuplurile nefericite -dezastre ale relațiilor

Toți se ceartă, principalele diferențe sunt soluțiile pe care le găsesc, felul în care se ceartă, nivelul de inteligență relațională al cuplului. Să știi să te cerți cu cap. Să găsești formula potrivită pentru ca mesajul pe care vrei să îl transmiți să ajungă la partener. Până când astea nu se întâmplă, va crește doar distanța emoțională între cei doi.

Dar prezența conflictului e normală, să ne certăm e normal.

14881474_10153805806365806_122439919_o

Conflictele sunt contexte de creștere. 

Conflictul este oportunitate sau pericol. Oportunitate e atunci când îl folosim pentru a afla ceva despre celălalt, pentru a face un pas înainte. Pericol e atunci când îl folosim ca să ne rănim unul pe celălalt.

Ființa interioară se activează în situații de criză. Iar asta m-a trimis cu gândul la tata, care deși e morocănos uneori, întotdeauna a reacționat excepțional în situații de criză și întotdeauna mi-a arătat că nu era nici un motiv pentru a mă teme să îi spun ceva. Că sare și mă iubește. Fără condiții, fără întrebări.

Veșnicele probleme. De ce ne certăm?

Și problemele unui cuplu sunt de două feluri: rezolvabile și nerezolvabile.

Un partener pe termen lung vine la pachet cu un set de probleme nerezolvabile: ceva ce mă va enerva foarte-foarte tare, mă va face să îmi pierd mințile, să reacționez într-un fel în care nu mă mai recunosc.
Dar perfecțiunea nu există și ea nu vine niciodată la pachet cu fericirea. Dacă vrei să fii fericit, renunță la perfecțiune.

Pe ce subiecte ne certăm? Bani, copii, soacre, gelozii, sex

Veșnicele probleme- care se repetă. Cuplurile le rezolvă, a povestit Gaspar din experiența lui de la cabinet, iar apoi, după câțiva ani, reapare același conflict.
De exemplu, alte probleme veșnice:

  • Educația copiilor: ea vrea attachment parenting, el vrea ceva mai degrabă cu limite
  • Vacanțe la munte/mare
  • Sex și libido
  • La cine petrecem sărbătorile, ai mei/ai tăi?

A mai zis ceva foarte interesant despre problemele legate de infertilitate (de fapt, subfertilitate). Se pare că acestea apar în lipsa unui confort emoțional, biologic și psihologic.

Studiile de specialitate arată că de obicei, femeia ”se caută” prima dată, să verifice dacă problema e de la ea, ceea ce nu e o ideea prea bună… fiindcă tot studiile arată că:
dacă bărbatul este investigat prima dată de cauze de inferitlitate, sunt mari șanse ca difcultatea dintre cei doi să fie depășită.

Comportamente toxice ale cuplurilor-dezastre:

sau “Cei patru călăreți ai apocalipsei”, după cum îi numește literatura de specialitate :

  1. CRITICA– începem să tragem în partener cu vorbe critice și ne așteptăm ca el să primească asta cu brațele deschise, să ne dea dreptate și așteptăm schimbarea de la celălalt. De ce mă lovești cu vorbele tale? 
    Emoția primară a celuilalt e FRICA, secundar apare furia.
  2. INTRAREA ÎN DEFENSIVĂ:
    Frica te trimite în defensivă, (exemplu, atunci când partenerul îți critică părinții, deși adesea tocmai i-ați bârfit împreună zilele trecute, intri în defensivă atacându-i pe ai lui: da’ uită-te la părinții tăi cum fac etc)
  3. DISPREȚUL -cel mai toxic, fiindcă e o formă de critică + superioritate. E foarte trist când apare dezgustul față de persoana pe care o iubești. Dezgustul e, de fapt, un răspuns automat la ceva toxic, exact așa cum nu ai bea un lapte împuțit,e greu să conviețuiești cu cineva care-ți provoacă dezgust.
    La fel ironia, gluma, sarcasmul în contexte sociale sunt forme de dispreț.
    Glume legate de viața intimă, finanțe, cum ne creștem copiii
    Alte comportamente de dispreț: când ne certăm, ne atacăm greșelile gramaticale :))) ofofofof.
  4. BLOCAJELE DE COMUNICARE: suntem prezenți fizic, dar nu psihic și emoțional. Pe măsură ce unul devine mai furtunos, celălalt se închide mai mult în sine. Lipsa feedback-ului e cea mai dureroasă.

În cuplurile fericite nu apare niciodată disprețul.

Aceste comportamente sunt valabile atât la cuplurile homosexuale, cât și la cele heterosexuale, dar critica apare mai degrabă la femei și blocajele de comunicare la bărbați.
Reciprocitatea negativității: zâmbetele nasc zâmbete, negativitatea naște reciprocitate.

Și, iată o veste bună: 69%din probleme sunt nerezolvabile.

În cuplurile fericite, partenerii au învățat să fie nebuni pe rând. Când ne apucă nervii, secretul e să nu ne apuce deodată. Iar atunci când celălalt devine furios, să reușim să ne uităm la el ca la un copil în suferință.
E important ca măcar unul dintre parteneri să fie capabil să aducă măcar un dram de emoție pozitivă în ceartă. Nici empatia nu strică.

  • Problemele noastre relaționale nerezolvate rămân moștenire copiilor noștri.

Diferența între o greșeală și un vinovat, între o minciună și un mincinos

O greșeală, o atitudine urâtă nu înseamnă că se transferă la tot caracterul celuilalt, că e o trăsătură generală, ci doar un comportament tenporar. Când reușim să ne privim așa partenerul , activăm compasiunea și empatia, nu defensiva.

Dezastrele generalizează imediat: “garantez că niciodată nu se va schimbă“- gândurile astea la cuplurile nefericite sabotează rezolvarea problemelor. “Mi-a adus flori, doar fiindcă i-a zis maică-sa“- în momentul ăsta e clar că disponibilitatea de a ne întâlni la jumătatea drumului e foarte mică. Interprtăm negativ totul.

Studiile de specialitate arată că există un risc crescut de cancer și boli cardio-vasculare în relațiile unde disprețul se manifestă câțiva ani la rând.

Maeștrii acceptă veșnicele probleme.
Dezastrele transformă vesșnicele probleme în dezastre adevărate.

Blocajele în comunicare:

  • Te simți respins
  • Ai senzația că nu mai avansați
  • După dialog, crește frustrarea
  • Dialog fără umor și afecțiune
  • După dialog, rămâi deconectat emoțional

Cuplurile fericite vorbesc din nou și din nou despre problemele veșnice și, la un moment dat, ele fac haz de necaz și se amuză pe subiect. Haha, iar am ajuns la ce tare o iubești pe maică-mea! :)))

Cuplurile fericite practică acceptarea problemelor veșnice la fel cum acceptă modificările venite cu vârsta.

Nimeni nu se schimbă în lumea asta, dacă nu este acceptat. Critica ascunde lacrimile înghețate ale copilăriei noastre, ascunde o nevoie întotdeauna. Nu știu cum să îmi exprim nevoia, exact ca un copil și atunci, critic.

Exercițiu: vânează 3 comportamente pozitive ale partenerului, 2 le păstrezi pt tine, 1 îl verbalizezi. Rezultatul: ți se face fosrte drag de el/ea, începi să te gândești, mooamă, ce nevastă mișto am.

2 reguli ca să ne certăm cu cap:

  • Pentru femei: startul să fie lin, nu ne aprindem ca un vulcan, respirăm adânc, nu criticăm
  • Pentrut bărbați: oferim feedback la final, nu rămânem blocați în comunicare sau în aplicația de facebook
  • și cum îi putem înlocui pe ”cei patru călăreți ai apocalipsei” cu cei patru armăsari ai unui frumos început

14876142_10153805806550806_616684147_o

Și apoi, am plecat. Despre conflictul ca oportunitate și cum îl gestionăm între părinți și copii, am mai scris aici.

Despre partea a doua a conferinței, puteți citi la Ana. Au mai scris Anca și Oana. E foarte interesant cum, expuse la fix aceeași informație, am primit-o și reținut-o după nevoi.

Mi s-a confirmat încă o dată că iubirea nu e totul, că mai e nevoie de multă minte și bună voință pentru ca doi oameni să fie fericiți împreună. Gaspar a spus că e greu să ne schimbăm, dar nu imposibil. Și cred că mai putem învăța niște lucruri 😉

imagine via shutterstock, cuplu

Articolul anterior

Prizonieri în propria piele (P)

Articolul următor

Îmi dai un like, de parcă-ți cer un rinichi!

12 Comentarii

  1. Adriana

    Foarte bun articolul, Miruna! Multumesc! Mi-a (re)amintit cat de norocoasa sunt ca am intalnit un om asa de grozav ca sotul meu si ca nu ma costa nimic sa trag aer in piept cand mi se pare ca el ar face/drege cumva impotriva mea…

    1+
  2. Recunosc ca eu pun la mare incercare rabarea lui my better half. Noroc ca o are din plin! :)))) Stie foarte bine ce background am, stie ca fac eforturi sa vindec anumite lucruri si imi este alaturi, chiar daca uneori ii fac ficatul pateu.

    0
  3. Mi-a placut tare articolul asta, mi-a deschis ochii la niste lucruri pe care le fac si eu. Din pacate, realizez abia dupa cearta ca nu joc mereu corect, mie mi-e greu sa trag aer in piept si sa ma calmez sau sa aman discutia pe mai tarziu.

    0
    • și mie îmi e greu! Cred că tuturor ne e greu la început. Însă atunci, în momentele alea e mega important să luăm o gură de aer și să ne calmăm un pic. Se poate discuta în contradictoriu și cu calm, probabil după mai mult timp de exercițiu.

      0
  4. Foarte util articolul . Te face sa constientizezi anumite lucruri …Atunci cand ne certam ,eu ma consum tare si explodez ,pe cand el e calm ,chiar enervant de calm :)) . Asta e bine , caci daca era si el ca mine cred ca ne omoram pana acum :))

    0
  5. Of,perfectiunea asta mult-visata!Ma stradui sa fiu un..bun partener de cearta 🙂 Mai am ceva de lucru,voi mai reveni asupra articolului.

    0
  6. Madalina

    Un articol foarte util. Desi imi place sa cred ca ne incadram in categoria cuplurilor fericite, mai avem de lucru la fundatia relatiei noastre, chiar si dupa cei 6 ani in care ne tot maturizam impreuna 🙂 Cred ca unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am invatat de la noi, a fost sa devin mai rabdatoare atat cu mine, cat si cu ceilalti.

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 98 queries in 0.166 s