Cum folosim conflictele în beneficiul relației părinte-copil

Câteva idei despre conflictele între părinți și copii, de la Monica Reu, trainer în comunicare non-violentă. A avut un discurs cald și coerent, haios și cu multe exemple. Ca să nu mai spun de răbdare! Nu cred că a plecat vreun suflet de acolo cu întrebări nepuse. Sau fără răspunsuri primite înapoi, tacâm complet. Tot ce urmează sunt vorbele Monicăi:

Mi se pare important, copiii noștri să asiste la conflictele între părinți, ca să vadă cum găsim soluții, ascultăm pe celălalt, că nu ne interesează doar să căutăm vinovatul, să acuzăm.

Rolul nostru ca părinți nu e să creștem copii, ci adulți.

Familia e un sistem de interdependență, când un element suferă, întreg sistemul e afectat.

Conflictle POT să ducă la mai multă conectare.

Felul în care noi ne raportăm la conflicte și ceea ce le arătăm copiilor noștri e cum vrem ca ei să se raporteze la alții și cum să își rezolve propriile conflicte. Dacă noi dăm două pălmuțe la poponeață copilului, nu putem avea pretenția ca el, ca adult, să gestioneze situații cu vorba bună.

Acolo unde avem timp limitat de conectare, conflictele se vor inflama: dimineața, când ești contra cronometru, și seara, de exemplu, când vrei să culci copilul la 2 ore după ce l-ai luat gradi.
Cheia e eficiența.

Copilul are nevoie de conectare ÎN TIHNĂ, să simtă că mama e doar a lui o vreme. Copilul nu are nevoie de mic dejun, nici de spălat pe dinți.

Tipsuri pentru evitarea conflictelor de dimineată:

• alegerea hainelor copilului de cu seară,
• trezit cu o oră mai devreme pentru timp propriu, băut cafea în liniște, făcut duș, etc, pentru ca atunci când se trezește copilul, să-i oferim timpul de care el are nevoie.

Sistemul pedeapsă/recompensă în care mulți am fost crescuți nu ne servește în gestionarea conflictelor: A, n-ai dus gunoiul astăzi, să vedem cine îți calcă cămășile mâine!

Felul în care comunicăm este neproductiv atunci când:

• Judecăm și punem etichete: ești rea în dimineața asta, nu mai fii așa de leneș, hai mai repede! Oare copilul vrea să ne saboteze viața profesională-copilul o face pe mamă să întârzie, ca să fie dată afară; ”copilul îți scoate peri albi”, ”te bagă în mormant”? Nici vorbă, copilul te vrea ca o resursa în fiecare moment al vieții lui, e conștient că binele lui depinde de binele tău.
  O etichetă vorbește mai nult despre persoana care pune eticheta decât de pers etichetată.
• Folosim cuvântului “trebuie” – NU TEBUIE, iar copiii știu adevărul, iar adevărul e că nimic nu trebuie. Mesajul transmis e ”Nu ai de ales”, iar astfel îi interzicem copilului posibilitatea de a alege, îi anulăm autonomia lui de a decide.

3 caracteristici ale unei cerințe eficiente:

1.  Să fie afirmativă : Exprimarea de genul ”nu îi mai da peste cap fratelui tau” e gresită. Dacă îi dă peste picioare e mai bine?
   ”Nu mai sări în baltă” poate fi înlocuit de ”sari peste baltă”, ”ocolește balta”, ”hai să alergăm” etc
   “Fără să sări în baltă” e tot o negație, îi atragi atenția că există o baltă în cale, poate singur nici nu o vedea. Balta ori posibilitatea de a sări în ea.
2. Să fie concretă, nu abstractă: fii cuminte, joacă-te frumos, fă ordine, fă liniște sunt abstractizări.
3. Să fie autentică, să nu emită pretenții și ordine: relaxare în felul în care cerem, cooperare mai multă.

Precis cerintele noastre au valori profunde, insa e foarte important felul in care le transmitem. Și să ne alegem cu grijă ce bătălii vrem să câștigăm.

Cerinte conștiente: sa fie cu adevarat importante.  Dacă albul peretelui e ceva atât de important pentru tine, ok, nu lăsa copilul să deseneze pe perete, însă oferă-i și lui posibilitatea de a desena pe spații largi: pune o coală de flipchart, găsește variante și alternative.

Cheițe pentru rezolvarea conflictelor cu copiii:

• A coborî la nivelul copilului, să nu vii de pe poziție de putere.
• Feedback-ul la pers 1: nu vorbim despre copil, de exemplu: ce urat te porti, ce rau esti, ci despre noi: sunt supărată, sunt furioasă.
• A asculta pentru a înțelege, nu pentru a răspunde, pentru a contrazice etc

În perioada 0-6 ani, copiii trec printr-o perioadă egocentrică, nevoile lor sunt mai importante decât ale altcuiva, pot empatiza doar atunci când ei sunt pe plin, când nevoile lor sunt îndeplinite.

 Hrănirea unei relații semnificative

• Practica admirației -nu vânat, nu reproșuri, nu critică. “Mulțumesc” nu e suficient.
• Practica recunoștinței : mereu vrem mai mult, încă o mașină și apoi ne relaxăm. Ne mai luăm încă o canapea, apoi avem pe ce ne jucă, etc. Trăim în viitor, nu în prezent. Să ne bucurăm de ceea ce avem
• Timp de calitate petrecut cu copilul: nu se pune dacă mă duc la loc de joacă și eu stau pe telefon (ăsta e timp de calitate cu telefonul meu, nu cu copilul), timp de calitate cu cineva presupune atenție din ambele părți

Am avut ocazia să o ascult pe Monica Reu vorbind în Caravana Empatiei, organizată de Ioana -prințesa urbană. Împreună vor merge în mai multe orașe din țară: Timișoara, Deva, Sibiu, Galați, Buzău și Constanța. Participarea e gratuită, vă puteți înscrie aici. La Sibiu se va vorbi despre educația empatică, o cale de a crește copii încrezători și îndrăzneți. Mi-ar plăcea să ajung și acolo. Până una-alta, sper că v-au fost de folos cele câteva idei pe care mi le-am notat pe telefon (Monica, să știi că nu stăteam pe facebook 😛 )

imagine via telefonul meu personal și Shutterstock, conflict părinte copil

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.