Să vedeți, într-o sâmbătă dimineața, eram la un curs despre sarcină și naștere, ”antenatal & birthing classes” sau așa ceva. Cursul durează câteva zile sau o săptămână, noi însă am optat pentru varianta rapidă, totul într-o singură sâmbătă. L-am dus și pe soț cu mine, deși trebuie să recunosc că am căscat amândoi pe-acolo… Ochii și urechile, desigur. La asta mă refeream 🙂
Cursul a fost binevenit, mie mi-a răspuns la toate întrebările legate de cum se întâmplă o naștere în altă limbă, la ce să te aștepți și care-s practicile de pe-acolo. (Menționez că a fost organizat de maternitatea unde am născut. Și gratuit.)
La un moment dat, tipa care ținea cursul ne spunea că toate lucrurile alea multe pe care noi le-am cumpărat deja pentru bebelușii noștri, pentru ei nu prea contează deloc. Vorbea despre skin-to-skin, despre legătura care se creează între părinți și copil și despre faptul că pruncului puțin îi pasă de chestiile materiale. Că pentru el sau ea cel mai important e părintele. Atenția pe care acesta i-o acordă. Timpul și pielea lui. Căldura. Vocea. Și a pus o întrebare: Cele mai importante lucruri pentru copil sunt: hrană și…?
La care, rapid vine răspunsul răspunsurilor din gura preaminunatului meu soț: OXIGEN!
Răspunsul corect era ”iubire”, normal. Iubirea, iubitule, e răspunsul corect de foarte multe ori 😉
Am râs cu lacrimi, încă râd. :))))
Câteva luni și-un bebe mai târziu, ne plimbam prin parc. Cu căruciorul. În fața noastră, unei alte mame îi cade ceva pe jos. Bărbatu-meu: Doamnă, v-ați pierdut biberonul.
La care, ea se întoarce nedumerită. Era suzeta.
:)))))))))))
imagine via shutterstock, bebeluș iubire și tată comic
o femeie
oxigen :)))))
Un doctor adevarat!
Siminel Dorina
Fara oxigen????? Cine nu are nevoie de el????
andressa
Un pic offtopic, cred, sorry. 🙂
Cand eram gravida, credeam ca genul asta de cursuri sunt o pierdere de timp. Citisem niste carti bune si mi se parea ca sunt pregatita pentru orice. De fapt, eu ma pregatisem numai pentru… nastere. Care s-a dovedit a fi cea mai usoara parte din a devenit mama. 🙂 Am nascut natural si apoi am zis… “Si acum..?”
Sa invat sa alaptez a fost o adevarata aventura, era ca si cum as fi invatat o limba straina, desi eu credeam ca e super firesc, ca reflexul de a inspira si expira, apropo de oxigen. 🙂
In plus, genul asta de ateliere poate deveni un tip de “support group” dupa nastere, cand vrei sa spui ca esti obosit sau copilul e racit, fara sa ceri un sfat,doar sa primesti o prietenoasa bataie pe umar. sau sa intrebi de unde cumperi nu-stiu-ce.
Anyway, e bine ca ai mers deci, mie imi pare rau ca nu am fost. Am vrut sa fiu foarte “Cool”. :)) Asa sunt eu, fraiera.