Articolul ăsta vine ca răspuns la simpaticul articol “De evitat: Prof. Dr. Ştefan Florian“. Ca să vă fac un rezumat, autorul se plânge că a fost consultat în privat de profesorul Florian (eu n-am avut ocazia să-l cunosc la Cluj), pe care-l acuză de lipsă de punctualitate, alcoolism şi însuşiri ca “nesimtit, sictirit, ingamfat si complet neprofesionist. “

Hai să vă explic de ce e comic:

1. Florian nu bea, deşi probabil şi beat ar opera mai bine decât 3/4 din restul chirurgilor din România şi poate chiar Europa.

2. E penibil, dar de înţeles oarecum, să ai impresia că o consultaţie de specialitate din mileniul 3 presupune mângâieri şi taclale. Nu, dragilor. În secolul vitezei, contează faptele, nu vorbele.

3. 200 lei pentru o consultaţie la profesor?! E jenant de puţin, între noi fie vorba. Probabil că atâta costă o vizită la Carrefour, după care ajungi acasă cu nu mai mult de-o plasă.

4. Cum spunea cineva în comentarii: mulţi văd, puţini pricep. Trist ar fi fost să stea 2 ore să interpreteze un RMN expirat, deşi pacientul precis ar fi plecat mult mai fericit acasă.

5. Nu mai veniţi cu chestia asta “s-a uitat nici 20 de secunde peste film”!!! Un ochi format pricepe imediat ce vede, unul neformat se poate holba şi cinci ani. (Ca fapt divers nostim, dar foarte sugestiv: am avut un pacient, cu o anumită problemă la un dinte, am făcut radiografie ca să confirm diagnosticul, dar ştiam deja după simptome şi semne ce are. Când mi-a adus asistenta radiografia -că ea developează filmul- mi-am dat seama că a încurcat filmele şi mi-a adus un film de la alt pacient. -În clinica unde lucrez, suntem mai mulţi dentişti şi toţi folosim aceaşi maşină de developat. Mă rog. Omul era din ăsta la cravată, cu pretenţii intelectual-medicale crescute cu google şi-mi cere să-i arăt filmul. N-am mai vrut s-o trimit pe ameţită sus special să-mi schimbe radiografia, că ar fi durat prea mult, iar ei îi place să meargă-n poveşti. Aşa că i-am arătat omului ce-am vrut eu pe radiografie şi m-a crezut. Nici măcar nu erau aceiaşi dinţi! Dacă i-aş fi spus că oricum nu pricepe, că, de aia, între noi sunt 6 ani de medicină şi niscaiva experienţă, s-ar fi supărat. Şi, dacă ar fi avut blog, poate m-ar fi înjurat. Aşa, a plecat omul fericit şi împăcat. Problema i-am rezolvat-o în altă şedinţă, dar aţi înţeles că nu despre asta e vorba. În medic eşti obligat să ai încredere, când te duci la el. Nu ai altă opţiune, atât de simplu e. Doar să te-apuci tu însuţi de medicină sau să schimbi medicul. Ultima variantă ar închide însă un cerc vicios, nu-i aşa?)

6. Probabil că în privat, pacientul devine client şi trebuie să-i gâdili un pic orgoliul, cum zice Dojo. Ceea ce mă face să mă gândesc la un alt zeu:

Să vă spun cum funcţionează sistemul în Anglia, că tot ridicaţi vestul în slăvi.

Nici un pacient nu are acces direct la profesor. Nu are şi punct. Sistemul de “trimitere” se face prin medicul de familie, singurul în măsură să decidă unde trimite pacientul. Iar biletul de trimitere nu i se dă pacientului în mână, nici vorbă, să stea ciorchine la uşa specialistului. Ci se trimite scrisoare medicală către specialist. Specialsitul contactează apoi pacientul, în limita timpului disponibil şi-l invită la consultaţie. Toate astea se pot petrece şi în 9 luni!!! de zile, aveţi cuvântul meu de onoare. Urgenţele stomatologice au termen de 2 săptămâni în care spitalul e obligat să vadă pacienţii. Dar ţineţi-vă bine, că abia acum urmează incredibilul: pacienţii cu cancer la creier au timp de aşteptare pentru operaţie până la 3 luni!

Nimeni nu se duce la uşa profului sau de capul lui la specialist. Toată lumea aşteaptă şi nimeni nu se supără, fiindcă toţi înţeleg că aşa-i sistemul, iar medicii sunt foarte ocupaţi. Iar pe mâinile profului ajung doar cazurile deosebite. Acesta fiind şi motivul pentru care, anul trecut, m-am întors în România şi m-am operat în privat, la unul dintre cei mai renumiţi specialişti din domeniu.

Iar, în final, atât vă spun celor care judecaţi un chirurg după cum vorbeşte: mi-e milă de voi. Deschideţi-vă ochii şi mintea, nu numai urechile. Lorand, ştii vorba aia: te faci frate cu dracul, numai să treci puntea. Să te faci bine şi să nu mai suferi atâta, indiferent câţi fraţi ai de făcut pentru asta.

În rest, din suflet ne doresc tuturor să-l chiar evităm pe proful Florian şi, mai ales, pe mâinile lui celebre!

Vă las cu un episod din Brainhospital, poate vă cade bine la stomac.

foto 1, 2