Luna: June 2012 (Pagina 2 din 3)

Impactul blondelor în culturi diferite

Acesta nu este un articol documentat. Acesta este un articol experimentat de una bucată blondă la rădăcină de aproape 4 ani.

Mda, sunt absolut dezamăgită de efectul pletelor blonde în ţara asta fără soare. În afară de faptul că toată lumea crede că-s din Suedia (încep să cred că e cea mai îndepărtată ţară cunoscută de localnici…), nu prea-i văd impresionaţi de străduinţa oxigenării mele evidente. Adică, aici sunt atât de mulţi spălăciţi ( există o sursă de roşcat, taman cât să strice restul rufelor), că nu e lucru ieşit din comun.

În România, în schimb, e altceva, domnule. Demnitatea unei blonde. Onoarea de a fi în preajma ei. Bucuria de a o însoţi la cafea. Sau de a o privi şi atât. În România, e suficient să fii blondă, ca să fii fluierată pe stradă. În Anglia, se fluieră după brunete. Păi spuneţi şi dumneavoastră, treabă-i asta?! Mai emigrez o dată. Într-o ţară, unde să fiu şi eu apreciată.

distribuţia blonzilor în Europa

p.s. Acesta nu este un articol. :p

sursa plus alte hărţi neconvenţionale ale Europei

Cum e la cabinet

Deocamdată, e mai rar decât mi-aş dori, dar mai antrenant decât mi-aş fi închipuit. Vreodată.

Săptămâna asta, am făcut anestezii, am pus plombe, am luat amprente, am scris reţete în limbi străine şi am făcut planuri de tratament. Pacienţii mă iubesc. Şi eu pe ei, mai ales pe cei care se spală pe dinţi şi fac glume bune. Până şi cu nişte copii m-am împăcat astăzi, o fetiţă mi-a zis că vrea să vină şi mâine la dentist.

Se pare că mânuţele mele ştiu nu numai să pună cuvinte pe bloguri, ci şi obturaţii la pacienţi. Astăzi, cineva m-a întrebat dacă-mi place ce fac.

I love it! am zis fără să vreau. Ciudat să recunosc, dar e o parte din mine căreia-i place. Într-un fel provocarea, dar mai ales uitarea. Când sunt în cabinet, parcă nu mai sunt pentru mine, ci doar pentru celălalt. E momentul când nu mai am burtă şi nici ochii mici, când nu mai contează că n-am dormit azi-noapte sau că mi-am pierdut umbrela în autobuz. O deconştientizare totală ce mi se întâmplă, un abandon absolut în legile dinţişorilor nevinovaţi. Chiar dacă n-am ştiu că pot, sunt un dentist total cu sufletul, că mâinile mai au multe de învăţat. Aşa-s gemenii, mereu la extreme. Seara, când ajung acasă, devin acest narator de blonde, căruia, dintr-o extremă, nu-i vine să creadă…

Dar, ştiţi cum e în gura omului? Un alt Univers. În care aproape îmi pare rău că n-am intrat mai devreme.

Lumea parfumurilor, mai frumoasă decât gura oamenilor

Uneori mă întreb oare ce fericiri mai mari decât a mea există şi pe unde se ascund de mine. Ce parfumuri mai grozave decât prea dulcile de pe oglinda-mi şi care case se mândresc cu ele. Oare ce ciocolate fine s-au mai inventat departe de papilele mele preacurioase. Şi ce apusuri mai frumoase decât cel de la fereastra mea. Sau ce case mai călduroase decât pereţii alei mele. Adesea mă gândesc că fiecare e necăjit în felul lui, dar nu pot să nu fiu curioasă şi în câte feluri respiră fericit.

Vedeţi, în ziua de astăzi ne facem tot mai mari, că de întinerit nu-ntinereşte nimeni. Decât cu sufletul şi mintea. Dacă la 3 ani bucuriile sunt din oficiu, la către 30 sunt o responsabilitate.

Viaţa mea e un rollercoaster scăpat de sub control. Şi, dac-aş fi acum în Bucureşti, m-aş urca la volanul maşinii mele, de care mi-e un dor de om nebun, aş da volumul muzicii mele la maxim şi-aş zăbovi la fiecare semafor. Apoi m-aş duce la Madeleine să iubesc parfumuri şi să respir putere. (Ştiţi, că am mai scris ceva aici.) Deşi chiar fără parfumuri, adesea mă regăsesc din mizerie, când mă gândesc la ea. Iar Madeleine ştiu că are şi un loc în care m-ar putea repara. Nu, nu vorbesc de inima mea, ci de noul “MADISON absolute beauty” din Dorobanţi. E nou deschis şi e probabil cel mai creativ concept de beauty salon din România, căci reuneste parfumerie, culoare, cosmetică de lux şi salon de tratament într-un singur spaţiu exclusivist. De fapt, la cât şi pe unde a umblat Madeleine (şi o spun în cel mai şic şi ortodox sens), am încredere că face concurenţă altor Madison-wannabe-uri din Europa (şi SUA, Madeleine?). Există unul şi-n Ungaria, tot al ei, bineînţeles. Dacă nu ştiţi despre ce vorbesc, aflaţi urgent pe Calea Dorobanţi 152.

Iar după tot răsfăţul ăsta, m-aş duce să mă joc. Ştiu pe cineva de vreo 3 ani, căreia i-ar face foarte mare plăcere.

Dar na, eu mâine tot la cabinet mă duc. Dumneavoastră unde mergeţi?

Pentru doritoarele de absolute beauty, marca Madison, iată ce puteţi găsi acolo (mă refer la linii de produse, că de Madeleine nu dai aşa uşor :p ):

Continuare

Ajutând pe-ai altora părinţi

Cum se schimbă perspectivele. Zilele astea, cu weekend inclus, am mers ca bezmetica zilnic la muncă, unde am desfăşurat acţiunea reorganizarea cabinetului, căci mâine e control din ăla, de te caută şi-n c*r. Şi cum tot mi-au umflat ăştia capul cu reglementări şi legislaţii şi infection control şi risk assessment, am zis că e destul de simplu să punem totul în ordine. Că informaţia o aveam la botul calului, tot ce mai trebuia executat era implementarea.

Continuare

După-i târziu

Am învăţat să plâng fără suspine, ca un telefon fără sunet. Că nu de la schimonoseli vin lacrimile, aşa cum credeam când eram mică. Şi că telefoanele funcţionează, chiar şi când le ucizi virbaţiile cu un buton. De fapt, e o funcţie, pe care o descoperi cu timpul. Iar eu tocmai am crescut.

Şi-apoi înveţi să te îmbraci în căldura unor lacrimi rostogolite pe nişte obraji sau să-ţi astâmperi roşul din ochi cu o privire. Ajungi să poţi auzi pe altul în timp ce te asculţi pe tine, ba chiar să-i şi răspunzi monosilabic în timp ce-ţi numeri binecuvântările în gând. Am liste întregi pe care mi le repet ca o nebună în monologuri interioare, ţinând cu dinţii de întregul lor. De parcă mi-ar fi frică să nu se piardă, dacă le spun cu voce tare.

N-ajută deloc.

Continuare

Întrebări pentru cine face site-ul

Am un prieten cu spirit de antreprenor, dar diplomă de meseriaş, care vrea să pună osul şi mult talent în online, aşa că are o idee grozavă de proiect. Vrea să-şi angajeze firmă să-i facă site, mâine se întâlneşte cu nişte talentaţi, doar că omul nu prea ştie ce să-ntrebe? De unde ştie care e omul potrivit pentru job?

Aşa că, a apelat la blonde, care se pare că dau bine în ochii apropiaţilor, exclusiv ai celor care se pricep şi mai puţin decât mine la butoane. Deci singurul mod în care îl pot ajuta e să vă întreb pe dumneavoastră, că poate ştiţi: Ce întrebări îi pui tipului care îţi face site-ul, ca să ştii că e bine să-l alegi pe el?

Mulţam fain, meseriaşul să dea o bere şi o apă plată mie!

foto

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 145 queries in 0.586 s