Luna: May 2011 (Pagina 2 din 5)

Gesturi nemuritoare

  • Când ai mei mergeau în luna de miere, n-aveau maşină şi fraţii le-au dat-o pe Dacia lor.
  • Când, într-a cincea, prima ţigară era cu mama, în bucătărie. Când învăţai că e ok să faci prostii, atâta timp cât ţi le-asumi. În bucătărie. Doar era să ne prindă bunica 🙂
  • Când, câţiva ani mai târziu şi-n aceeaşi bucătărie, tata te ajuta să iei o hotărâre de Revelion şi te ducea chiar el acolo. La el.
  • Când ţi se dădea voie să dai examene şi fără act de identitate la control.
  • Când copila găsea în loc de cadouri sub brad, multe cutii goale şi o cheie de la maşină. Cea mai frumoasă maşină din lume.
  • Când, în fiecare dimineaţă la Cluj, te aştepta o lalea galbenă pe parbriz.
  • Când înfiai prin legi nescrise un prunc curat şi deveneai pentru el un fel de înger cu trup.
  • Când tu ai fi fost radicală, dar erau alţii care nu te lăsau. Şi te trimiteau la şcoală.
  • Când cei din primul rând sărbătoreau nunta de argint şi, imediat, vedeau Parisul.

 

  • Când vom merge la banchet. Frumoşi cu toţii, fericiţi şi absolviţi. De vina de a fi lipsit.

Sunt lucruri pe care le ţii minte toată viaţa, pe care timpul le încununează şi generaţiile le veşnicesc. Cele mai frumoase gesturi sunt acelea care construiesc amintiri. Nemuritoare.

Iar lista poate continua…

Miracolul fibrelor vegetale

Un articol din categoria nutriţie, dietă şi slăbire, pentru cine îşi doreşte. Fiţi atenţi: cum ar fi să existe ceva de mâncare, care să te sature şi să nu te îngraşă? Păi, să vedeţi: există.

Continuare

O zi urâtă

Ceea cea a fost astăzi vreau să se transforme-n ieri, chiar dacă încă nu e mâine.

Astăzi a fost o zi mai întâi voioasă, apoi raţională şi chiar optimistă. Apoi a redevenit raţională şi dumneavoastră ştiţi că eu cu astea nu mă-mpac. Şi când raţionalul dădea semne de a-mi arăta un capăt de tunel şi-o luminiţă, când îmi spuneam că iată, e bine să te maturizezi, ziua se termină tristă.

Ieri a fost o zi singură. Una, a cărei însemnătate nici nu vreau să o cunosc. Încă. Bătaia vântului de la răscrucea în care mă aflu în această viaţă mi-e teamă că nu poartă mănuşi. Mă simt ca o mamă care şi-a abandonat pruncul cu luciditatea de a şti că nu mai poate avea grijă de el. O vreme.

Mâine va fi mai bine. Doar că am de aşteptat. Ca pasiunea să-şi găsească un loc în lumea raţiunii mele şi singurătatea să se scurgă printre picăţele.

Apropo, când vine mâine?

Continuare

Judecata scrierii pe bani

Săptămâna trecută aflam că am pierdut pe unul dintre cititorii cei mai zilnici (să zic aşa) ai blondelor. Din cauza reclamelor. Săptămâna asta, povestea se repetă. Acelaşi motiv, alt cititor. Într-un fel, e bucurie să vezi că ai avut aşa prieteni implicaţi, în multe alte feluri ţi-ai dori să îi mai ai.

Pornind de la ideea că e democraţie, mai ales la tine pe monitor, vreau să se înţeleagă faptul că nimeni nu impune nimănui nimic. Fiecare citeşte, urmăreşte şi înjură pe cine se pricepe. Însă haideţi să privim puţin altfel situaţia. Chiar dacă s-a mai scris şi pe alte bloguri, ţin să-mi exprim şi eu părerea. Rogu-vă, citiţi şi apoi treceţi mai departe.

Continuare

Când vei ajunge la vârsta mea

Când vei ajunge la vârsta mea, vei înţelege că fiecare pas pe care l-ai făcut a fost cel pe care trebuia să-l faci. Când vei ajunge la vârsta mea, de ce-urile de perspectivă pentru cândva se vor fi transformat în de ce-uri cu tentă de profunzime pentru acum. Ştii ce vreau să zic. Nu îţi va părea rău că ai făcut dreapta în loc de stânga, ci te vei întreba oare de ce nu ţi-ai dat silinţa să-ţi placă mai mult. Aici, când erai cu gândul acolo.

Când vei ajunge la vârsta mea şi toate examenele vor fi fost trecute, te vei întreba care-s profesorii rămaşi şi unde stau ascunse provocările. Vei începe să uiţi ce-ai învăţat şi să înveţi ce-au început copiii. Asta, până au venit alţii şi le-au pervertit mintea şi simţirea, ca şi ţie când erai mic. Când vei ajunge la vârsta mea, vei înţelege cât de nefolositoare ţi-au fost regretele. Apoi, vei începe să le uiţi. Cât de înălţătoare au fost iubirile. Dar le vei uita şi pe ele.

Când vei ajunge la vârsta mea, vei înţelege că să mori nu e cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla. De fapt, e cel mai sigur lucru care ţi va întâmpla. Mai rău e să nu ştii învia de mai multe ori în aceeaşi viaţă. Şi s-o trăieşti cu gândul c-ai pierdut. Vei înţelege că felul cum îşi croieşte omul drumul nu e nici bun şi nici greşit, e pur şi simplu felul său de a cuprinde orizontul. Şi de a ţese cărări. Vei înţelege că fiecare pas pe care l-ai făcut a fost cel pe care trebuia să-l faci. Până să ajungi la vârsta mea.

Continuare

Câte ceva

  • Mi-am făcut landing page pe facebook (era şi timpul!). Poate-mi daţi vreo sugestie cu ce îmbunătăţiri să aduc.
  • Mâine începe Siemens Race. Există şi o echipă a blondelor. A altor blonde, gânditoare şi ele. Suntem cu pumnii strânşi şi ochii pe ele! 🙂
  • Am supravieţuit sfârşitului lumii.
  • Ceea ce, oficial, ne face nişte eroi. Ca premiu, putem începe de astăzi o nouă lume. Una mai bună.
  • Unii se ocupă de asta deja: Botoşani citeşte! Are şi clip.
  • Ne place aplicaţia facebook pentru Piraţii din Caraibe. Şi bannerul de aici din dreapta tot aia face. Explicaţii despre cum se joacă – la hoinaru. Că-i place şi lui.
  • Şi-un sfat pentru o viaţă mai bună:

    Continuare

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 122 queries in 0.219 s