Fiecare moş crăciun din vitrine, fiecare brăduţ prea sclipicios şi fiecare strângere de mână între oricare doi străini ajunşi întâmplător pe retina mea. În perioada asta, am senzaţia că revăd acelaşi film prost, pe care am încercat în ceilalţi ani să-l îmbunătăţesc cu popcorn, apoi am pus şi topping, ba am încercat şi canapele mai comode. Am umblat la sunet şi lumini, dar contrastele sunt prea mari ca să nu doară. Şi oricât de bun ai face popcorn-ul, tot filmul e cel care îţi strică dispoziţia.
Cred că îmi iau câine. Sau măcar o plantă.
Şi dacă în alţi ani aveam răbdare să aştept fiecare zi din Adventskalender, anul ăsta am semnul egal în dreptul fiecărei ferestre cu ciocolată. Dacă în alţi ani împodobeam căsuţa cu drag şi mult miros de mere coapte, acum nici să pun hainele pe umeraş nu-mi vine. Sărbătorile astea sunt atât de departe de mine ca beteala care stă pe ultimul raft în debara. M-am săturat să nu-l cunosc pe cel căruia îi dăruiesc, m-am săturat să-mi doresc să-i ofer Universul, dar să nu fiu sigură ce culoare i-ar plăcea mai mult. Iar Universul degeaba-l primeşti, dacă vine în culoarea greşită. E chestie de nuanţă, nu-i aşa? N-aţi primit niciodată culori cu care să nu ştiţi ce începe, declaraţii la care să nu ştiţi cum răspunde, inimi pentru care să nu puteţi bate.
Cred că îmi iau câine. Sau măcar o plantă.
Paula Negrea
demult, tare demult, am i…
brr.
un caine!
Anca
Si eu gandesc cam la fel.. dar… intre timp incerc sa imi ocup mintea si timpul cu altceva. O sa vina vremea cand o sa stii exact ce culoare i-ar placea 🙂
copila blondă
Paula, mie mi-e milă şi de plantă…apăi de bietul animal…
Ave
Câine e mișto. Am eu o animală și face totul. Nu toți banii, că nu am cumpărat-o – n-aș cumpăra un animal, comerțul cu vietăți îmi amintește de ăla cu sclavi din trecut – dar e principala sursă de bucurie când revin acasă.
Iar “sărbătorile” mă umplu și pe mine de greață. Până la refuz, ba mai dă și p-afară. Prefăcătorie pe pâine. Dacă ai pretenția că îți pasă, atunci să-ți pese naibii TOT TIMPUL. Nu cu dată fixă. Asta e ipocrizie at its best. Ptiu!
Ralux
Oare e vreo comunitate a celor pe care ii deprima sarbatorile?:)) Ca m-as baga…Daca nu e, ar trebui sa o facem.
Spiridusha
Intr-adevar, uneori degeaba suntem inconjurati de multa lume, daca noi ne simtim singuri. E cel mai dureros de sarbatori. De Craciun. Sa nu ai cu cine sa te bucuri, un suflet, o jumatate din tine… Nu ai cum sa petreci cu o singura persoana pe care sa o consideri intreaga lume. In schimb, petrecem cu toata lumea pe care daca o concentram, iese fix o persoana, sau chiar nimic…
copila blondă
Anca, crezi? mă întreb atunci oare ce dileme or să ia locul ăstora. Că fără nu-mi imaginez că s-ar putea.
Ave, eu îmi rânduiam nişte bucurii anii trecuţi. Nu ştiu de unde îmi luam puterea, dar bucurie era. Din lucrurile mici şi sclipicioase, care azi mă dor.
Dar nu te poţi bucura tot timpul. Pretextele sunt bune. Bucuria constantă nu s-ar mai distinge în cotidian. Nu e rău să avem calendare.
Ralux, cică în perioada sărbătorilor se înregistrează cea mai mare rată a sinuciderilor. Numa’ în comunitatea aia să n-ajungem zic! Aşa că mai bine ne tratăm. Oricât de multă ciocolată ar costa asta.
Spiridusha, tu poţi îndeplini dorinţe. Pe ale tale primele! 😉
Ave
Dacă e să fie SĂRBĂTOARE, ar trebui să te simți bine CU TINE ÎNSUȚI. Nu cu altcineva “alături”. Dacă nu te simți bine cu tine însuți / însăți, e vax albina. Indiferent de data din calendar și indiferent de calendar.
Pisi
mai greu e sa il ai si sa nu fie cu tine 🙁 ..
Anca
Ohoo, de dileme feminine te plangi? Sigur ca nu se poate fara. Imi aduc aminte de mine in timpul relatiei de prea lunga durata pe care am incheiat-o.. imi doream timp pentru mine, timp sa fiu mai mult cu prietenele, sa ies din rutina etc. Dar acum ma gandesc ca mai bine asa decat singura.. sau..
Spiridusha
Dorintele ca dorintele…dar cand esti legat la maini, astepti doar…puterea divina, spiritul Craciunului, fantomele Craciunului trecut, orice :))
Ralux
Atunci “support group”:)) Ca in ala se presupune ca ne-am ajuta unii pe altii. Nu e chiar tragedie starea asta, e doar o melancolie mai profunda, asa.
Spiridusha
Cred ca ar fi o comunitate maricica, daca s-ar strange toti/toate care sunt deprimati de sarbatori… 🙂
copila blondă
Ave, ştiu că sunt persoana cu care îmi voi petrece restul zilelor. Până când moartea ne va despărţi. De asta şi investesc în mine. Şi nu te gândi la botox. Însă vine o vreme când începi să îţi doreşti mai mult decât să gândeşti…
Pisi, despre asta e vorba. El spune că e drama generaţiei noastre. Pe mine mă enervează că spune aşa.
Anca, niciunul din motivele pentru care stai într-o relaţie nu e bine să fie frică de singurătate! Niciodată. E o minciună urâtă, pe care ţi-o spui până ajungi să o crezi cu sufletul. Iar când adevărul iese la iveală, pentru că o să se-ntâmple şi treaba asta ordinară, poate nu vei mai fi singura implicată.
Iar singurătatea poate fi bună uneori. Cine ştie, te poţi îndrăgosti de tine! 😉
Spiridusha, nu cred în neputinţă. Să-i recunosc existenţa ar însemna să-mi recunosc înfrângerea. Deci eu nu cred!
Raluxa, evident că mâine dimineaţă o să ne treacă. Sau dacă nu mâine, la anul precis! 😛
Pisi
da .. cunosc sentimentul .. mult prea bine 🙂
Cola
Buna!
Fericirea altora e imposibil sa se potriveasca si cu a noastra chiar de fiecare data, in cazul de fata sarbatorile si tot ce inseamna ele. Si e ok asta, doar suntem diferit construiti! Si e ok sa te plangi, e ok sa ceri ajutor, e ok sa iti iei un caine, sau ce vrei tu! E ok sa fii vulnerabil!
Poate ca e mai bine asa cum ai descris, acum, ptr tine! Sau poate ca de fapt situatia nu e atat de neagra! Si sigur timpul iti va aduce ceea ce iti doresti! Da-i timp timpului, nu-l grabi!
Poate nu de decizii ai nevoie, poate doar de alegeri! (in ceea ce priveste “culoarea” ori altceva)!
🙂
copila blondă
Pisi, m-ai citit prea bine. Sister! 😉 mda..
copila blondă
Cola, alegerile parcă n-au aşa caracter definitiv şi serios ca deciziile. Îmi plac alegerile. Mulţumesc că ai pus aşa problema.
Pisi
>:D< come here .. facem sarbatorile impreuna :))
copila blondă
Pisi, nu zice de două ori!
Pisi
nu m`ar deranja .. macar am stii ca ne intelegem una pe alta 😀
vala
ne nastem, traim si murim singuri… dar ne ia o viata sa-nvatam asta
doar doua momente ne pot iluziona ca am alungat singuratatea iar acestea nu sunt nici prietenii si in mod cert nici sarbatorile …
urmarea in episodul urmator
Anca
“Iar singurătatea poate fi bună uneori. Cine ştie, te poţi îndrăgosti de tine!”
Frumos spus! 🙂
morbo
n-am inteles absolut nimic 😀
Vlad
Sa fie ceva de genul “Men are from Mars, women are from Venus”?
Cred ca adevarul e mai degraba “Men are from the Stoneage”… i feel for you sisters.
Sau poate nu am inteles eu bine mesajul postului fiind barbat la randul meu…
In orice caz…don’t give up. Scuza-mi romgleza.
morbo
stone age rocks! 😀
Ana
Acum m-am intors acasa. Pana acum am umblat prin oras si mi-am tot repetat “what I do not know cannot hurt me…”
E decizia mea constienta sa evit pe cat se poate toate locurile care au o prea mare legatura cu sarbatorile. Poate pierd ceva… poate… tot aleg sa intorc capul si sa ma uit in alta parte.
Lavinia
Te deprimi. Iti trece. Te bucuri si apoi iar te deprimi :). E ok si ni se intampla tuturor. Dupa cum ziceai si tu, singuratatea e buna. Si ea te va ajuta sa stii sa te bucuri din toata inima atunci cand chiar va fi cazul. Vei sti ca serile de depresie nu au fost irosite degeaba. Capu’ sus si evita siropariile :P!
Ana
PS – Eu mi-am luat cosmetice – geluri de dus, sapunele, chestii din astea. Si un pui de foca alb si pufos… de plus. Nu cere de mancare, nu trebuie sa-ti aduci aminte sa-l uzi… animalele de plus sunt mereu mai bune decat orice planta sau animal viu.
😛
scorpio
si pe mine ma deprima totul in momentele astea,mai ales acum cand eu sunt aici si el acolo.
degeaba ma mint ca il am pe fiul meu..nu este destul,el e mare cu viata lui..
in schimb..mi-a bagat fiul meu pe gat un motanel si asta ma ajuta sa trec mai usor peste tot.
iti dai seama?o sa ajung o baba cu pisici:))
Valeriu
Hei copilă, good things come to those who wait. Dacă ai puțină imaginație sigur vor fi cele mai frumoase sărbatori ever. Ai să vezi. O plată să îți iei, una frumoasă. 🙂
Miha
Eu ma gandeam la pisica, da’ am hamster deja. 🙂
Anabela
Saraca planta/animal ce vina are ?
Da cred ca ai dreptate este vorba de nuanta, dar se pare ca eu sunt opusul tau.
In aceasta perioada cardul meu este foarte obosit si slabit, eu vad peste tot numai cadouri … ma bucur pentru fiecare beculet aprins la geam sau la auzul “eu vreu ca Mos Craciun sa-mi aduca …”
Apropo sambata seara a nins la Sibiu si doamne ce frumos a fost am iesit din casa numai sa ma joc cu fulgi.
muji
Ca si alte lucruri, o sa fii surprinsa, si bucuria pe care o simiti de sarbatori este indusa…
Si acum sa-ti zic secretul: cei care induc bucuria anul asta s-au decis sa faca pauza pentru ca repetitia sa nu duca la plictiseala in randul celor “indusi in bucurie”.
Va fi o pauza pentru ca la anul “inductia” sa aiba efect mai mare (i.e. sa cheltui mai mult).
got it?
Sunflower
Ce vreti voi mai fetelor de la Sarbatori? Sa va aduca pe tava ce n-ati reusit singure? Eu cred ca acel club al “celor care detesta sarbatorile” este plin de dezamagiti de faptul ca Mos Craciun nu exista, si care gasesc greu in imaginatia lor un locsor pentru copii din ei.Si ce daca esti singur? Nu poti sa iti faci viata frumoasa cu ce ai la indemana? Intotdeauna se gasesc resurse pentru cei care vor sa gaseasca.Dar trebuie sa va fiti suficiente voua insiva si sa aveti incredere si…credinta. Sarbatori fericite!
Oana
Cineva spunea: cu cât cunosc mai mulţi oameni cu atât îmi iubesc mai mult câinele. Sunt tot o gemănoaică (nu blondă), plină de “netimp” şi cu toate astea mi-am luat un câine. Şi mă face al naibii de fericită. După doar o săptămână.
copila blondă
Pisi, să lăsăm cuţitele liniştite în răni.
vala, abia aştept. Vrei să ne ţii în suspans, ai?
Anca, 😉 ce, nu crezi?!
morbo, fericitule!
Vlad, I won’t. Thanks.
Ana, nu ştiu dacă merge. E ca atunci când îţi propui să nu mai mănânci ciocolată şi la ce te gândeşti toată ziua? La ciocolată!
p.s. şi nici nu tre’ să-l înveţi la nisipel! 😛
Lavinia, Ştiu. dar să mă mai evite şi ele pe mine!
scorpio, pţnă la babă mai ai, dar de pisici de apropii îngrijorător de tare! 😛 Nu întreb de ce nu se poate să le ai pe toate-n viaţă şi-n acelaşi timp, că simt că aş sfida sorţii. Dar îţi spun că soluţii există. Trebuie doar să schimbăm mecansimul pe care l-am folosit în crearea problemei.
Valeriu, plată? blink blink
Miha, o grădină zoologică?
Anabela, exact! Exact aşa eram şi eu anul trecut pe vremea asta. Of, ce te invidiez…
muji, fără legătură cu finanţele, îmi place filozofia asta. A înviat speranţa.
Sunflower, teoria asta o ştiam şi eu. Iar bucurii cu ce am la-ndemână nu prea merge să fac.. ştiu ce zici, poate e vremea să nu mă mai vait atâta!
Oana, ueeeee… cât de fain! Nu roade papuci? că eu nu prea obişnuiesc să-i pun la loc…
Valeriu
😛 cu scuzele de rigoare, plantă, una frumoasă și cu floricele aurii. 😀
vala
episodul urmator
rasul si copilul propriu
julie
Uite , ca iti mai inseninezi perioada aceasta , pe Ciprian l-a palit curiozitatea care a dezvoltat o leapsa in toata regula : ” Ce ne-a adus Mos Nicolae”. De asemenea, musai sa iti inviti si tu 3 prieteni sa preia aceasta leapsa, printr-un comentariu pe blog-ul lor, mentionand link-ul celui de la care ai primit leapsa 🙂 Asteptam cu nerabdare!
copila blondă
Julie, ţi-am editat comentariul, iar pe viitor, te rog să ţii minte că înţeleg ce e o leapşă şi fără link, doar cu numele blogului. Altfel, se va chema spam şi se va trata ca atare.
julie
I’m quite new at this 🙂 Mi scuzi
Ana
La mine e merge. Eu am fost mereu copilu’ cu stiintele exacte. My thoughts need to be specific.
Sa explic putin, folosind exemplul cu ciocolata. Eu nu ma gandesc niciodata la ciocolata, punct. Eu pot sa ma gandesc la ciocolata Lindt Excellence Dark 70% (la asta chiar ma gandesc in ultimele saptamani ca nu prea am mai vazut-o prin magazine si pentru mine e “the gold standard” in materie de cioco, plus ca pe 22 noiembrie s-au facut 7 ani de cand am descoperit Lindt in dimineata partialului de electromagnetism… ce ziceam eu ca am o obsesie pentru acuratete 😛 tin minte si ca am ajuns la 8:20 si putin in Carrefour Orhideea si partialul incepea de la 9 intr-unul din amfiteatrele din AN… cred ca era vorba de 015, dar de asta nu mai sunt 100% sigura) sau la ciocolata Cote d’Or Speculoos Lait si asa mai departe. Niciodata la ciocolata in general. Nu mi-e niciodata pofta de ciocolata punct chiar daca uneori mor de curiozitate sa incerc o anumita ciocolata. Si daca-mi pune altcineva o alta ciocolata sub bot, o dau la o parte.
Mai departe. Daca nu stiu ca o anumita ciocolata exista, n-o sa ma gandesc la ea.
La fel si cu manifestarile Craciunului. Evit locurile in care sigur le-as intalni sub o forma oarecare. Facand asta, nu stiu cum arata. Nu pot sa ma gandesc la ceva ce nu are o fata, o forma, un nume. Nu stiu exact ce evit. Nu pot sa ma gandesc la ceva ce nu pot eticheta mental. In cazul ciocolatei pe eticheta as avea tip de ciocolata, producator, culoare ambalaj, arome, unde se gaseste, bla, bla… Chiar daca logic ca am experienta sarbatorilor din anii trecuti, nu stiu concret cum stau lucrurile anul asta. Date insuficiente pentru etichetat mental. Nu intra in baza de date. Nu exista. Pentru mine.
Da, stiu, sunt o creatura ciudata. Cand aveam 9 ani si tati si-a mutat adoratul lui trandafir japonez la mine in camera eu am fost incantata ca am in sfarsit ocazia de a studia in fiecare dimineata figurile geometrice formate de atele care ii tineau crengile la un loc. In felul asta am descoperit ca intr-un triunghi dreptunghic mediatoarele catetelor sunt linii mijlocii. S-a uitat tati la mine de parca as fi fost albastra in dungi roz cu picatele verzi cand am navalit in bucatarie pe la vreo 5 si ceva dimineata sa-i spun de marea mea descoperire. Si bineinteles ca apoi am fost devastata cand am aflat ca descoperise altcineva asta inaintea mea.
daniel rus
ia-ti un beagle. iti va inveseli viata
mugur
Si pe mine ma “inteapa” un sentiment de tristete ,amintiri despre cum a fost in trecut.Imi lipseste bucuria de intampinare a sarbatorilor.Ma voi concentra pe familie si sunt convins ca imi voi reveni.
Tomata cu scufita
Of, si eu as vrea ca anul asta sa nu fie Craciunul, sa nu vina Mosul. Ce Sarbatori sunt alea fara tată? Ce pofta de iarna sa mai ai cand in sufletul tau e iarna aproape saptamanal?…
Denisa
@Tomata cu scufita…știu ce simți, și la mine e primul Crăciun fără mamă. Dar eu mă încurajez și sunt sigură că ei trebuie să fie într.un loc mai bun și că sunt fericiți. Din păcate, acesta este cursul vieții, bucură-te de ea și gândește.te cum ar fi vrut tatăl tău să fii: fericită sau tristă? 🙂 Hug!
fanel
Vezi ca fac astia reclama pe Disney Channel( ma uit cu nepotu’ :d) la niste catelusi pe baterii….cred ca animal din ala e bun ca-l scoti din priza si poate sa stea si singur :))). Nu face caca, nu cere de mancare, decat baterii din cand in cand :)) =))
dasha
mi-as lua un caine..sau mai bine o planta…
cam asta imi spun la fiecare sfarsit de an…apoi refac drumul inapoi si imi dau seama ca timp pentru un caine nu as fi reusit sa-mi fac…si numar plantele care mi s-au ofilit in ultimul an
si-atunci imi zic…poate imi fac mai mult timp pentru lucrurile care-mi bucura sufletul:fie si un caine, sau o planta…sau….
sau…
theo
Nici nu-ti poti inchipui ce sarbatori frumoase vei avea la anul in 2011, cand tot ce spui mai sus nu va mai fi valabil! 🙂
copila blondă
Nici nu îmi închipuiam, crede-mă.
😀