Lăsaţi copiii să fluiere. Din fluierice. În restaurant. Sau oriunde îi loveşte pe ei nevoia de a fluiera. Atâta vreme cât pruncul are o ocupaţie (indiferent câţi decibeli implică ea), părinţii zac liniştiţi într-o nesimţire cruntă. Cruntă pentru toţi ceilalţi nevinovaţi din jur.
Nu ştiu cum se face, dar mie copiii altora nu-mi plac deloc. Şi nu ştiu cum se face că am un lipici groaznic la ei. Nu în sensul că m-ar iubi ei pe mine (copiii simt incredibil de bine când e rost de reciprocitate, iar la mine prea rar e cazul ăsta), ci în sensul că parcă mereu sunt în preajma mea. Adică, unde mă duc dau de ei. Cunoştinţele mele cu prunci o iau personal, când eu nu mă minunez de sau scălâmbăi la odrasla minunantă.
În seara asta, încercam să povestesc în tihnă cu o bună prietenă, la un restaurant cu pretenţii de cartier. Nu dăm nume, că nu-i aşa mare importanţa. La masă lângă noi, o pruncă neliniştită. Fugitoare printre mese, dar inofensivă la prima vedere. Agitată din fire. Tratată cu indiferenţă maximă de toţi din cele -să fi fost- 20 de persoane înşirate la masa aparţinătoare. Indiferenţă ce a continuat să se manifeste chiar şi atunci când prunca a apucat la nişte chei, care aveau -ce credeţi- ca breloc? O fluierice.
Cred că am mai trâmbiţat pe undeva că dacă mi-aş deschide un restaurant vreodată, m-aş lansa pe piaţă cu un nou concept: acela de interzis minorilor sub 7 ani de-acasă. Credeţi că aş da faliment?
Nicu
aaaah cat o sa te schimbi!…pe principiul ” al meu n-o sa fie asa’………ba exact asa o sa fie “ca daca-i copil sa planga…daca-i popa sa ceteasca” bla bla
Cred ca tre’ sa schimbam parintii 😀
Alex Mielus
Asa-i, Nicule 🙂 Copilul saracu’ n-are chiar NICI o vina. Cum il cresti asa-l ai …
copila blondă
Nicule, ştiu că părinţii sunt de vină. Ştiu că ăla probabil ar fi trebuit să doarmă demult la ora aia, ştiu… dar nici eu n-am nici o vină!
Şi al meu chiar nu o să fie aşa! Ţine tu minte…
Alex, doar că e mult mai comod să şezi de-o parte şi să-l priveşti făcând ce-o face… Educaţia presupune răbdare, implicare şi perseverenţă. Acolo se munceşte, nu se şede.
Ana
Daca servesti lichioruri si ciocolata calda (in genul celei pe care mi-am comandat-o acum un an in Festival 39, nu apa maro cum servesc prin multe locuri) pe mine ma ai de clienta. Ca am si eu aceeasi problema cu copchii de gen :))
Dan
Asa …
Am avut si eu reactii de cele mai vehemente cu privire la “copii in restaurant, la 10 seara”. Acum am si eu unul. Un copil adica – aproape 3 ani.
1. sunt ocazii cind nu ai cu cine sa-l lasi acasa, sau cind ajungi la restaurant la un final de peregrinari cu copiul dupa tine. Noi incercam sa minimzam ocaziile acestea, totusi ele apar. Copilul, prin definitie, nu are rabdare, asa ca dupa ce incercam toate metodele posibile de a-l face sa stea linistit, il mai lasi sa se mai si descarce. “sa se faca de rusine” 🙂 de parca ar sti copilu ce-i aia. Oricum, restaurant+copil este o combinatie nefericita din foarte multe puncte de vedere si trebuie evitata cit de mult posibil.
2. eu as deschide un restaurant pentru familii cu copii mici. Sa fie clar de la intrare ca acolo sunt copii mici care se manifesta ca atare. Sa fie loc de pus caruciorul. si parintii cu copii mici sunt oameni .. :). La fiecare jumatate de ora se voteaza, si in functie de voturile oamenilor din restaurant, familiile cu cei mai enervanti copii sunt scoase afara din restaurant 🙂
PS: pe ala cu fluiericea il stiu, sau o clona a lui – exista in foarte multe locuri. N-ar avea acces nici in resaturantul meu.
jamilla
nu etsi singura care pateste de astea. Si eu chiara dor copiii. dar nu-i suport pe astia micii care fac galagie in locuri publice sau in resto unde cauti un pic de intimitate. Cum am patit si in luna de miere, nu puteam sa pap linistita ca urlau in jurul meu toti. sau s ama plimb linistita. Asa si aici. Eu chiar m-am luat de una al carei copil urla ca din gura de sarpe in restaurant, doamna, daca va striga copilul de mai mult de 20 minute, de ce nu va duceti odata la el!?!? ca altii vor sa le mai si priasca mancarea!!! fe,meia mi-a replicat senina: ia vezi ti tu de treaba ta, ca e doar un copil! marea problema e ca e o diferenta intre un copil educat si un copil lasat DE CAPUL LUI. Pacat ca adultii…. dau mai ceva cu bata in balta decat un copil.
jamilla
ps: de fapt, nu-i suport pe parintii nesimtiti, copilul chiar e copil, parintele trebuie sa-l invete ce si cum.
vala
faci restaurantul cu loc de joaca inclus… si daca o sa dai faliment macar s-o faci … original
PS si macar la partea cu locul de joaca o sa investesc si eu… in fluierici !
Nicu
Da mai doar ca incercam sa dau alta dimensiune faptului ca atunci cand vine vba de copilul nostru devenim un pic mai mult subiectivi
Gia
da,cred ca ai da faliment pentru ca sunt multi copii “sub 7 ani de acasa” in lumea asta, din pacate.mai degraba ai scrie “interzis parintilor incompetenti care nu stiu sa-si educe copiii”…apropo…ai un blog super tare. keep writing!
Monica
nu stiu ce sa iti spun.iti scriu din MExic unde in salile de concert copiii au acces abia dupa ce sufla in tortul cu 8 lumanarele. duminica trecuta la Conservator am vrut sa fac dintr-un grasut bebelus trei mai mici si mai linistiti. totul dupa o lovitura fulgeratoare in ritmul muzicii ce nu mai reusea sa-mi gadile auzul. cum a intrat, nu stiu,. stiu doar ca Romania si Mexicul se aseamana foarte mult la “permisibilitate”
SS
la 2 ani nu are voie sa fie natural, la 3 nici atat, la 6 este tragedie…sa se comporte “nemernicii” ca niste adulti de 30 de ani! ce gasesc ei dragut sa se murdareasca, sa cante, sa alerge, sa fluiere, sa vorbeasca tare in biserica…sa fie niste adulti seci si incuiati de cand ies din gaoace!
pe cuvant ca o sa te schimbi cand o sa-l ai pe al tau:-)
morbo
una, doua, trei perechi de palme daca nu se potoleste dupa ce-i spui frumos (sau urat, poate-l sperii cu ceva, na)? asta ca parinte. ca mie mi-ar fi rusine de oamenii din jur. bine, nici extrema cealalta, ca mai sunt parinti care se apuca sa raga in public ca descreieratii la copilul lor, de parca ar fi la ei in casa. ideea e sa fie volumul incet atunci cand sunt parinti cu copii, indiferent de la care poate sa vina zgomotul.
Ave
Pe mine unul m-ai avea de client, garantat.
copila blondă
Ana, ciocolată pentru tine! Cu refill de frişcă oridecâte ori ai chef 😉 hai că te-am convins, ai?
Dan, eu înţeleg ce zici. Cu toate că, după părerea mea, decât să vii cu un copil nerăbdător, mai bine stai acasă. Orice altceva e lipsă de …nişte lucruri. E ca şi când îţi activezi alarma la maşină să sune la fiecare adiere de vânt. E enervant, plus nu ajută pe nimeni.
1. Copilul nu se face pe el de ruşine, ci te face pe tine de ruşine.
2. Îmi place ideea. Poate ne asociem? 🙂
mai ales că văd că ai cunoştinţe 😛
jamilla, exact. părinţii. Dar eu cred că şi personalul restaurantului ar trebui să ia atitudine. Adică, înţeleg că şi urlătorii sunt clienţi, dar victimele sunt de obicei mai multe.
vala, tu mi-ai pus gând rău, se transmite o tensiune printre taste 😛 care-i capitalul tău? că poate trezeşti interes 😛
Nicule, clar. De ăla o să-mi placă şi cum urlă, dacă-i al meu, o să urle cu stil. Dar totuşi, rămân la părerea mea.
Gia, exact asta era şi ideea. Fără cei 7 ani de-acasă, minori sau neminori, n-au ce căuta!Şi merci de laude.
Monica, măcar nu suntem singurii care suferă! Dar regula aia îmi place!
SS, ştii că dreptul meu se termină acolo unde începe dreptul tău. Tocmai această regulă de bază de bun simţ e încălcată aici. Iar dacă tu crezi că urlatul şi fluieratul sunt singura formă de manifestare a libertăţii la 2 şi 3 ani, dă-mi voie să te rog să mai cercetezi. Educaţie înseamnă altceva. Ai fi surprins.
morbo, şi tu crezi că o pereche de palme îl aduce la tăcere? Va urla şi mai tare, pe bună dreptate de data asta.
Ave, perfect! Încep afacerea, că începutul e cel mai greu am auzit. Iar eu tocmai am trecut de el! 😉
ela
Acum vorbeste mama din mine. Desi am o rezistenta scazuta la orice zgomot, al meu baietel nu ma deranjeaza nici cand tropaie, nici cand bocane, nici cand tipa. E un zgomot de fundal cu care m-am obisnuit. Dar, nu a fost niciodata la un restaurant, bar sau alt local. Tipa si alearga in locurile de joaca pentru copii, in parcuri sau alte spatii libere. Adica, e copil, nu-l poti tine nemiscat pe un scaun. In concluzie, nu-l pun in aceasta situatie si nu stresez pe altii.
copila blondă
ela, corect. Nu-l pui în asemenea situaţii . Bravo, Ela! 🙂
morbo
asta daca-i rasfatat…daca e destul de terorizat tace din gura, ca stie ca mai vin si altele. ce rau sunt.
mamica_de_sebastian
Hai ca zic si eu din experienta si nu cu rautate..crede-ma.Nu ai cum sa ti un copil la masa 2-3 ceasuri..eventual doar daca-l legi de scaun..dar exista risc sa se rastoarne.Copii au multa energie..si nu pot sta locului.Si eu obisnuiesc daca duc copilul undeva sa-i iau o masinuta ceva cu el..sa nu se plictiseasca in anturajul adultilor.Dar fluierice nu i-as lua…asta nu:)
Si nu duc copilul la restaurant la 10 seara..il duc ziua in ameaza mare cind e mai aglomerat:)Si clar ca al meu la 10 seara sforaie pe 10 voci…Eventual in concediu mai ne abatem de la program..daca sintem plecati pe undeva
ady
cumnata e ingrozita de comportamentul copiilor mici in magazine, restaurante, localuri. sunt atat de multi care urla, fac scandal, “mami, vreau aiaaaaaaaaaaaaaaa” ca nu mai stie daca asa sunt copii pur si simplu sau e “din cauza” educatiei. de curand ea si fratelo au venit la mine la masa, tot acolo, prietena mea cea mai buna cu fetita ei de aproape 3 ani. cumnata a fost de-a dreptul uimita de cat de cumintica a fost pustoaica si a inceput sa spere ca e “din cauza” educatiei. ok, n-a stat copilu’ pe post de papusa, dar n-a tipat, n-a facut scandal, nu s-a fredonat de colo colo prin toana casa, iar prietena mea isi cunoaste copilu destul de bine ca sa stie cand s-a facut timpul de nani, chiar daca ei, parintii se simteau bine. in plus, ma laud si eu nitel, am avut ideea geniala sa cumpar niste culori si sa reciclez niste foi de hartie si a avut copilu’ ce face 2-3 ore.
copii sunt copii, dar parintii ….
crina
Buna,
iti citesc blogul de ceva vreme si chiar mi-a placut cum scrii, dar m-a mirat foarte mult ce ai scris referitor la copii, tinand cont ca intr-un post anterior te laudai cu o finuta.
Haide sa iti spun ca si eu ieseam foarte mult inainte de a fi mamica, acuma in schimb nu pot sa o iau nicaieri cu mine pe fetita mea pt ca in majoritattea localurilor se fumeaza, nu exista locuri de joaca sau jucarii in localuri si in afara de Pizza hut nici macar scaunel de masa nu au. cu totul stau lucrurile in strainatate. ma mira ca ai putut fi asa rautacioasa la un copil care se joaca.
p.s.
1. majoritatea jucariilor fac zgomot altfel nu sunt interesante
2. am calatorit cu avionul pe o ruta mai lunga in care un copil a plans jumate drumul si tot nu am fost asa iritata ca tine
mircea
Pe mine nu ma deranjeaza nici copiii altora cind fac galagie. Merg pe principiul: nu condamna niciodata pe cineva care face ceea ce ai facut si tu odata… Iar eu… Hm… am fost si linistit… dar rareori!
copila blondă
crina, dreptul meu se termină acolo unde începe dreptul tău. Iar spaţiul acustic este deocamdată unul public. Să încercăm a-l respecta.
Da, sunt foarte iritată de astfel de întâmplări. Îmi pare rău dacă te-am dezamăgit. Poate mă răzgândesc după ce schimb perspectiva 😛
adrian
Foarte interesanta ideea cu cei 7 ani de acasa. Imi place la nebunie. Probabil cand imi voi deschide un bar/restaurant voi face un sticker cu asta si voi scrie si un link la blgul tau pentru ca se merita.
Nu ai da faliment cu siguranta doar din cauza asta dar intrebarea care se ridica este: cum aflii care au cei 7 ani si care nu? SI cand aflii ce faci? ii dai pur si simplu afara? din nefericire e cam greu sa facem asta 🙁
copila blondă
Adrian, nu ai cum verifica, decât lăsându-i să-şi dea arama pe faţă. După care, îi inviţi politicos să plece la concurenţă. Să-i sperie acolo pe ceilalţi clienţi.
Duntz
Da, este foarte posibil să nu se mai organizeze la tine în restaurant petrecerile boracilor începând de la botez(pentru că sunt invitaţi şi puţă mici sub 7ani), până la chefurile celor de vârsta pre-majoratului de 7 ani…. Eu zic să te mai gândeşti la limitarea asta de vârstă, riscurile sunt cam mari! :))