Ştia de Nadia, Hagi şi Gerovital

De la o vreme, nu-mi mai recunosc mirosu-n casă. Fiindcă aduce mai mult a [chimţi] sau cum s-o fi scriind, decât a mere coapte şi blonde care gândesc. E ciudat să-mi iau haina din cui şi să-i simt aroma orientală, chiar dacă parfumul meu e cu esenţe mai domoale.

Dar e normal să fie aşa, chiar dacă e casa mea, dar altcineva o locuieşte mai multe ceasuri decât mine. E ca atunci când faci copii şi îi dai bonei să ţi-i crească şi apoi ai pretenţia să-şi amintească cum te cheamă când se lovesc la vreun genunchi. E crunt copilul să îşi strige bona când îl doare, poate puţin mai rău decât când spaţiul tău strigă a altul când ajungi acasă. Deci nu mă mir, ci doar constat. Dacă acasă nu pot fi mai mult, sper ca măcar pruncii să nu-i dau pe la alţii. (ştiu cum se pune dativul, dar mie acuzativu-mi place) Când o veni vremea de prunci, căci cea de bone poate sta la ea acasă.

Mi-e dragă colega, mai ales cu frigiderul închis (dinăuntru vine un iz de prune stricate şi murături mucegăite). În fiecare dimineaţă, mi-e groază să-mi iau laptele de dinăuntru. Şi-a cerut scuze pentru asta şi am iertat-o doar când m-a servit şi pe mine (glumesc), să mă conving că nu deţinem ceva otrăvuri sau alimente interzise. Gustul e senzaţional, păcat de miros! Am întrebat-o dacă mama ei găteşte şi mi-a zis că “în Coreea toate mama găteşte”. Mi-a mai zis că femeile se mărită mai târziu şi fac copii abia pe la 35, că mai repede n-au timp. De prea multă hărnicie. Mama mea la 35 de ani avea deja fetiţă mare şi poveşti de suflet cu ea. Cu mine, carevasăzică.

În rest, mi-a zis că ştie de Nadia, de Hagi şi de Gerovital. M-a mirat ultimul nume. Se pare că în Coreea e la mare apreciere şi căutare. I-am făcut cadou o cremă şi ulterior am văzut la ea mai multe produse ale mărcii. Deci nu glumeşte. Cred că-mi cumpăr şi mie una. (Are un fel ciudat de a se da cu ea pe faţă: îşi dă palme, am văzut cu ochii mei. După ce mai avansează relaţia şi merge mai bine în comunicare, o întreb de ce şi revin la dv. Că are o faţă de păpuşă!)

Într-o perioadă mai tristă de a mea, m-a luat în braţe să îmi treacă. Şi mi-a arătat că durerea se suferă la fel indiferent ce limbă vorbeşte. Mi-a adus flori şi mi-a zis că s-a rugat la biserică pentru mine. E creştină şi crede în Iisus, dar n-am ajuns până la a desluşi ce confesiune are. Ştiu doar că sufletu-i e mare. Şi gândul bun. Pentru care mă bucur de fiecare dată când se mai trânteşte o uşă sau se mai sparge vreun pahar. Căci sticlele şi pereţii n-au nici un farmec fără viaţă. Oricât de neciobite le-ai păstra.

Articolul anterior

Cum să arate contraceptivul ideal?

Articolul următor

Parfumurile adevărate sunt vii

28 Comentarii

  1. Cam asa-i in toate tipurile de relatii in viata: sufletul omului conteaza indiferent cat ne enerveaza usile trantite sau alte obiceiuri :)sa iertam, zic eu ;)!ca si noi le avem pe-ale noastre…

    0
  2. Valeriu

    Foarte frumos ai spus, frumos de tot, tot. Cu Hagi mi-sa întâmplat și mie in țări mai dubioase, că scria mare ROMÂNIA pe carnetul de cetațean, iar cu produsele Gerovital se face contrabanda la marele stil în USA, se trimit de aici pachete cu produse. În state exista ceva unic împortator sau ceva de gen iar prețurile sunt maricele în comparație cu prețurile noastre de listă. :)) cu produse Gerovital chiar astazi m-am jucat, sunt o gramda, au ambalale de calitate nici nu zici că sunt românești. 😛
    Pruncii cu bonă au aroma sintetică dupa o vreme, parcă ai da cuiva mașinuța ta nouă să îi faca rodajul :))

    0
  3. sincer, cred ca e frumos sa ai ,coleg de camera, o persoana din alta tara, mai ales ca, asa cum ai scris, e plina de bun simt !!!
    uniti in diversitate, nu ?

    0
  4. andreea tatar

    enorm imi plac postarile care o includ si pe colega ta de apartament.

    si cred ca ai darul acesta sa suprinzi din situatii, din oameni, esenta.nu ne plictisesti niciodata cu amanunte.

    Noapte buna miruna.

    0
  5. A fost o serie de filme romanesti ” Pruncu’ petrolul si ardelenii” ….si inca vreo doua. In fine, in unul dintre ele apare un personaj care se numeste Bob, care era era negru si caruia Ilarion Ciobanu ii spune ” Bobule “. Avea un pitoresc aparte.
    Cred ca esti foarte norocoasa sa ai o asa colega, de fapt cred ca sunteti doua norocoase. 🙂

    0
  6. anca, uşa de la baie scârţâie. Iar eu merg cel mai des la baie 🙂

    Valeriu, bună asta cu bonele şi rodajul. Tristă.

    capca1, nu e de cameră, e de apartament. Uniţi uniţi, da’ nici chiar aşa! 🙂 Nu aş mai putea împărţi camera. Şi când mă mărit, vreau camera mea.

    andreea, după asta, va fi o noapte mai bună. Mulţumesc.

    Nicule, ştii, copiii ăstia din Coreea când vin în România îşi iau un fel de nume românesc, ca să ne fie nouă mai uşor de pronunţat. Colega mea şi-a zis “Lucia”. Dar eu n-am vrut s-o strig aşa, am vrut să-nvăţ să-o chem pe numele ei real: Hyun Jin [hiun ţin]
    E minunată, serios. Mă mai enervez câteodată, dar imediat îmi trece şi scriu pe blog, în semn că-mi cer iertare.

    0
  7. Valeriu

    Pentru altii trist, eu îmi vreau jucaria de nouă, să fiu maxim persoana numarul trei care o atinge. :)) chiar așa cine poate fi a treia persoana care te atinge in viata?

    0
  8. Valeriu

    Vaaaai și ai încercat să o strigi de la balcon? :)) Hiun Ținnnnnnn ai uitat cheiaaaaa! Fara legatura cu numele ei, nu cunoaștem limba și nu știm exact ce înseamna, ma refeream doar la pronunția în română și reacția vecinilor 🙂

    0
  9. Vad ca asculti rugamintea publicului de a scrie despre colega 🙂 multumesc in numele tuturor. Chiar sunt niste posturi deosebite.

    Nu conteaza limba atunci cand exista bun simt. Cred ca ar trebui sa importam d’asta de la ei. La noi, rar, foarte rar o sa vezi asa ceva 🙂

    BTW, ce sentimente traieste cand stie ca la ea in tara e razboi, sau e pe punctul de a incepe asa ceva?

    0
  10. Miruna… hai pe pagina mea putin sa vezi ceva…
    M-a rascolit foarte tare “Într-o perioadă mai tristă de a mea, m-a luat în braţe să îmi treacă. Şi mi-a arătat că durerea se suferă la fel indiferent ce limbă vorbeşte.” Iti multumesc ca-mi traduci stari pe care eu…le-am blocat.

    0
  11. Dana

    Sunteti adorabile! Avand in vedere ca “în Coreea toate mama găteşte”, stie putina romana…blogul tau nu-l citeste?:D

    0
  12. boby

    un om curat la suflet, o imbratisare sincera, un buchet de flori si un suris senin ,ce ne-am putea dori mai mult atunci cind suntem intr-o pasa proasta?
    Poate un masaj cu Gerovitalul, atit de cautat si cumparat de japonezi, dar nu numai, aplicat pe fata plesnita usor cu virful degetelor, ca singele sa se puna in miscare, iar porii sa se deschida , absorbind mult mai bine vestita crema descoperita de Ana Aslan.

    0
  13. Valeriu, aşa mult se bucură atunci când o strig pe nume, încât încerc să fac asta cât mai des. Doar nu-mi dau seama dacă se amuză sau se bucură, dar nici nu mai contează 😛

    criserb, mi-a zis azi că a vorbit vreo două ore cu mama ei la telefon. Uneori, când e mai obosită, o văd că e şi tristă. “Low”, cum zice ea. Zilele trecute a primit pachet din Coreea, de acasă de la ea. Iar eu am văzut că nu doar mamele româneşti ştiu pune pachete. Dacă la ei nu există zacuscă, ci doar o mare distanţă de noi…nu schimbă cu nimic lucrurile. Şi ce crezi, mama ei a pus în pachet şi ceva pentru mine! M-am asigurat că i-a transmis femeii mulţumiri.

    Stef, am fost. mulţumesc. 🙂

    Dana, îmi e atât de dragă cum vorbeşte!
    Ieri stătea în bucătărie şi scria o compunere. Trebuia să exerseze dativul şi genitivul. :))))

    boby, nu mai ştiu care face reclamă: tu sau eu. 🙂 Însă în pasa mea proastă au picat bine gesturile ei, dar crede-mă că mai era loc şi de altele 😛

    0
  14. @ Miruna

    Apropo, stie de blog?

    0
  15. Anabela

    Hei ma bucur ca ai scris de Hyun Jin ,mai scrie de ea.

    0
  16. Mi-o si imaginez din descrierile tale… Sper ca se simte cat de cat bine pe-aici, oricum are noroc de o colega de apartament pe cinste 🙂

    0
  17. TE INVIT LA BLOGMEET!

    Blogmetul de maine 26 noiembrie 2010 este special deoarece cu aceasta ocazie urmeaza sa stabilim amanuntele primelor proiecte ale organizatiei bloggerilor, doua la numar, unul ce se va desfasura saptamana viitoare iar celalalt in preajma Craciunului.
    Prin urmare, gestul vostru de solidaritate se poate materializa astfel:
    – pune o postare pe blogul tau -cu afisul blomeetului- prin care sa inviti la blogmeet bloggerii sibieni;
    – lasa un comentariu, la cel putin 3 bloggeri, in care sa-i inviti la acest blogmeet special si indeamna-i sa promoveze aceasta intalnire a bloggerilor, la randul lor.

    Bloggerul care mobilizeaza cei mai multi participanti la blogmeet va primi un cadou la fel de special din partea blogului Citadela Sibiana. Ne vedem la blogmeet!

    0
  18. morbo

    @criserb – razboi e de fix 60 de ani acolo, in ’53 doar au incheiat armistitiu. asa ca sabia le sta deasupra capului, vorba aia, dintotdeauna. si ce potrivit pt o tara in situatia coreei sa aiba yin si yang pe steag…numai acum mi-am dat seama.

    0
  19. Iulia (Ivatherm)

    Draga mea, eu zic ca ar fi momentul sa recomandam si alte branduri romanesti pe langa Gerovital (ma impresioneaza cat de puternic a patruns in constiinta strainatatii ideea de Gerovital ;)…Pfui, pana si in Coreea!!!). Uite, de exemplu, compania pentru care lucrez eu: Ivatherm- brand romanesc care produce dermocosmetice cu apa termala Herculane. Eeee? Merita sa o aratam lumii, asa-i? Si Elmiplantul are o revenire spectaculoasa…

    0
  20. Știu și eu că Gerovitalul e tare căutat în afară. Am lucrat 2 ani într-un plafar și veneau oamenii și își luau o grămadă de produse înainte să plece înapoi în țara în care se stabiliseră.
    Cât despre colega ta de apartament, îmi închipui că-i este foarte greu pe partea cealaltă a globului. Și eu tot pe numele ei aș striga-o, dacă aș fi fost în locul tău. 😉

    0
  21. Cristian

    @Iulia: care e vrăjeala cu apa termală?

    0
  22. @morbo – 10x de informatii. Stiam eu ceva (cu istoria stau cam prost) dar totusi in aceste momente in care au inceput sa arunce cu bombe dintr-o parte in alta, ma gandesc ca lucrurile sunt mult mai agitate decat atunci cand “stateau cu sabia deasupra capului”

    0
  23. Nicule, dada, ştie. Doar că nu înţelege. 🙁 Dar mi-a zis că a încercat să citească.

    0
  24. Valeriu

    Lasă că simte. Dacă îți place ceva nu-i și musai să înțelegi. 🙂 Colegei tale sigur îi place de tine și fără blog.
    Cred că ași mai putea enumera încă cel puțin 1000 de persoane :))

    0
  25. Îmi place cum scrii. Îmi place mai ales ca vrei sa-ti cresti singura copiii sau copilul. Si eu sunt de aceeasi parere, chiar daca uneori nu e usor. Dar merita orice efort. Si sa stii ca puiul meu striga mami de fiecare data cand se loveste. Desi e foarte sociabil si se joaca cu oricine, in momentele grele o vrea numai pe mami.

    0
  26. lia

    atata liniste din aceasta postare, atat de taer imi plac articolele tale cind povestesti despre colega ta de camera. O postare care emana atata prospetime, si parca un fel de mister, si… atata sentiment …

    0
  27. Interesant ce spui de Gerovital, Nadia si Hagi, dar sincer cred sportivii s-au “invechit” putin si ma gandesc ca cei mai in etate din diverse tari sunt mai interesati de Gerovital.

    Intr-adevar acest produs a prins foarte mult si in Japonia/Koreea de Sud, la fel ca USA, fie ca este vorba de creme sau alte produse.

    Oricum la ce preturi gasesti pe site-uri de gen http://www.gerovitalstore.com imi imaginez de ce am inceput sa vad cat mai multi japonezi/sud koreeni prin Careffour sau farmacii la cumparaturi in bucuresti…

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 170 queries in 0.431 s