Noua mea colegă de apartament e din Coreea de Sud. Vă spuneam mai demult de ea. E studentă la limba română şi venită în Bucureşti cu o bursă. Are atâta bun simţ şi atâta modestie, încât nici îţi vine să crezi!
Noi vorbim într-o romgleză stricată şi în limba gimnastică, cea mai sigură cale de comunicare. Îmi pare însă rău că nu am mai mult timp să stau cu ea, căci mă învaţă de fiecare dată ceva.
- Mai întâi însă, am învăţat-o eu pe ea cum se foloseşte cheia. Dada, cheia! Fiindcă la ei există doar cartele de acces, până şi la sate. Iar dacă dv nu vă puteaţi imagina că există un “simţ” al cheii, aflaţi că fata mea a rămas de două ori pe dinafară. Apoi, am repetat descuiatul şi încuiatul.
- Apoi, ea e născută în acelaşi an cu mine. 1986. Faceţi o socoteală rapidă, vedeţi că eu am 24 de ani. Însă ea are 25, fiindcă la ei, copiii au deja un an când se nasc.
- Mi-a făcut într-o zi de mâncare. Nişte chestii superbune, inclusiv orez făcut la maşina de făcut orez din bucătăria noastră! Iar ce m-a mirat a fost că la ei nu există felul întâi , doi, trei. La ei se mănâncă toate deodată! O lingură de supă, o boabă de orez, puţin sos şi încă o lingură de supă. Că doar tot acolo ajung!
Imaginaţi-vă că am şi povestit cu ea de-ale vieţii. Îmi place că e isteaţă-foc şi nu trebuie să îi spun de 10 ori un lucru. Dacă vorbesc rar e suficient. Însă astăzi am întrebat-o dacă nu-i e dor. De ai ei şi de acasă. Mi-a răspuns că ştie “dor”, că ştie ce înseamnă. Apoi mi-a spus că săptămâna trecută inima ei a fost obosită. Şi m-a întrebat dacă ştiu ce înseamnă că “inima mea is tired”.
M-am uitat la ea, dar răspunsul pe care nu îl ştiam eu era altul: cum e aia o săptămână de inimă obosită? Dacă se poate aşa ceva, pe mine mă scuzaţi, mă duc la culcare. Am o inimă de odihnit.
Catalin
foarte interesanta si pestrita comunicarea ta cu dom’soara. Pana la urma cum a reusit sa invete incuiatul si descuiatul, i-ai legat o cartela de cheie? 🙂 asteptam cu interes si alte povesti, mai ales culinare, despre relatia ta cu noua colega de apartament 🙂
Alina Constantinescu
Odihna placuta! Mai ales pentru inima…
Adela
Imi place atat de mult cum scrii, dar postarea asta cred ca e preferata mea 🙂
bebe`roz
Ce frumos 🙂 E bine ca invatati una de la cealalta si mai ales faptul ca apartineti unor culturi diferite dar care, dupa cum ne povestesti si tu, se pot intelege atat de bine. Multa bafta in continuare!
windwhisperer
asa afla si romanii ca *pregnanty * e deja o fiinta !
sa ai o experienta fumoasa ! cultura asiatica e foarte interesanta !
xx,j
Dana
Foarte frumos! Sa ai grija de ea, saracutza:D
Nicu
Avem multe de invatat in genul asta de schimburi de experienta.
Nu vreau sa fiu indiscret, dar ” cum ajunse vere sa sada olteanca cu matale ” ? 😀 . Stiu , am fost 😛
dama fara camelii
Superb! E de retinut.
criserb
Nu stiu de ce dar imi place foarte mult postul. Te si vad cu colega ta din Coreea de Sud vorbind prin semne 🙂 Dar in special cred ca este foarte interesant sa discuti cu ea. Din postul asta eu am aflat cel putin 3 lucruri noi desre Coreeni.
Sa scrii mai des de ea si de obiceiurile lor.
Salut-o din partea mea 🙂
Claudia
superb!
da… am inteles si eu, venind din Portugalia, ca oamenii in afara au mai mult bun simt…
Ganduri alese!
Esti o norocoasa ca ai alaturi oameni de calitate, de la care ai ce invata!
Valeriu
Faza cu simțul cheii e belea la superlativ, fa-i cadou o pâlnie. 😛
Asiaticii au un sistem de valori și un mod diferit de exprima sentimentele, o gândire originală, exotici am putea spune. In orice caz și noi tot exotici și diferiți suntem pentru ei. Acuma despre mâncare e mai complicat, că mănâncă tot felu de chestii ciudațele. Una peste alta sunt simpatici, și avem de întătat de la ei la capitolul respect și bun simț. Iar tu, pff.. esti cea mai exotică pentru ea, că la ea acasă nu există blonde. :))
P.S. Să o întrebi cum se spune in coreeana Și blondele gândesc. 🙂 Daca nu se poate traduce, înseamnă că numai la noi blondele gândesc :))
copila blondă
Cătălin, păi nu ţi-am zis că e isteaţă? După ce a rămas de 2 ori pe-afară, s-a prins de şmecherie!
Alina, mulţumesc, la fel!
Adela, odihneşte şi tu… că prea ţi-a mers la inimă.
bebe roz, poate ţine de cultură, dar eu cred că ţine de om. Oricum, fata asta vorbeşte foarte frumos de cultura ei.
windwhisperer, să fie! Aşa este!
Dana, am am! Vreau să o duc şi la mine acasă, să-i arăt Sibiul!
Nicule, ai fost. Iar răspunsul: nu e olteancă, nici pe departe…
dama, 🙂
criserb, ştie că am blog, acum o să ştie şi de tine că ai blog. Îi transmit călduros 🙂
Claudia, am auzit doar lucruri bune despre Portugalia!
Valeriu, dacă ei n-au blonde, brunetele sunt nevoite să gândească. Autsch! Pe asta am dat-o urât.
Ema
Felicitari pentru nominalizare: http://refresh.ro/2010/10/cateva-idei-de-la-women-on-web/
🙂
iYli
O cartela de acces sigur imi trebuie si mie ca de trei zile incoace se blocheaza orice usa din casa asta…
gbaii
Salut.
Continuă poveştile tale cu domnişoara că poate deveni o saga plină de bun simţ.
Stima,
Io
dama fara camelii
Am constatat ca replica colegei tale in mobileaza, de ieri, mintea. Acum am realizat ca si eu am, de 10 ani, “o inima obosita”, de prea mult dor de tata.
costel
esti lesbi?
lilia r
Invat coreana de doi ani. Profesoara noastra ( tot din Coreea de Sud )e si ea o persoana cu bun simt cum aproape nu ai sa mai intilnesti acum, depune tot efortul din lume sa ne explice ceea ce banuieste ea ca nu intelegem foarte usor, recurge la gestica, exclamatii, mimica si se bucura ca un copil cind vede ca am inteles. Odata, vrind sa ne explice ceva despre dor a zis:” Cind om e sarac de el, cind are inima greu, cind inima lui e trist, cind… stiti voi, cuvint acesta e trist cuvint de la inima in limba roman… se cint in toate cintece acest cuvint…” “Dorul?”, am intrebat noi.”Dorul, dorul, s-a bucurat ea, tare durere la inima cuvint dorul”. 🙂
Oferte
Foarte tare aia cu “copiii au un an deja cand se nasc”. are logica
Mihaela Nistor
Interesant, am mai aflat niste detalii despre cultura lor atat de diferita de a noastra.
Relaxant articolul!
Simone
Ce articol frumos…
Draga fata blonda, te citesc de ceva vreme, felicitari pentru stilul tau de blogging 😛
copila blondă
Ema, multumesc
iYli, pesemne că uşa ta e cu adevărat românească!
gbaii, o saga e plictisitoare. Dar culeg eu tot ce e mai de bun simţ aici pe blog.
dama, mă bucur dacă te-am făcut să te gândeşti la tatăl tău. Trimite-i dorul tău, închină-l cu lumină şi apoi…let go. Odihneşte-ţi inima.
lilia r, spune-i doamnei tale profesoare că dorul poate fi şi cu bucurie, cu inimă veselă, nu tristă. De fapt, e singura formă de dor constructiv.
Oferte, şi mai avem multe de învăţat de la ei.
p.s. cine e “oferte” la mine pe blog? Te rog să-ţi umanizezi semnătura data viitoare 🙂
Mihaela Nistor, pe măsură ce mai aflu şi eu, dau raportul aici. Va trebui să stau mai mult pe-acasă.
Simone, îţi mulţumesc din suflet!
Tomata cu scufita
Vai ce frumos. 🙂 Am prins drag de colega ta. 🙂
Sa ne mai povestesti despre ea. Mie imi plac schimburile astea interculturale de nu mai pot. Imi pare rau ca io n-am norocul asta… 🙁
dojo
Fata draga, ai o sansa URIASA de a cunoste un asemenea om. Cultura lor e diferita de a noastra, a “europenilor”, asa ca vei avea multe de invatat. Esti o norocoasa 🙂
copila blondă
Tomata, e minunată! Sunt tare fericită că am făcut această alegere. În fiecare zi mă întreabă la ce oră ajung acasă, ca să mă aştepte cu masa 🙂
Dojo, da, într-adevăr. Mă minunez tot timpul de felul în care vede ea lucrurile. Inima ei, de exemplu… la noi e filozofie, la ei e ceva normal.
Vreau să învăţ multe de la ea, o observ cu atenţie , să ştii. Are o căldură care îmi face bine. Mă odihneşte să stau de vorbă cu ea.
Vio
superba postare… mi-a placut enorm… atata simplete in exprimare.