Zilele astea, umblu sub fascinaţia parfumurilor. Le descopăr aşa cum nu mi le-ar fi arătat zece Sephore şi cinci Douglas-uri. Pe unde-s mai umblată decât în biblioteci, credeţi-mă pe cuvânt.
Da, acesta este un post despre parfumuri. Nu e unul plătit, ci fascinant. Fiindcă săptămâna asta am descoperit nişte frumuseţi într-o dimensiune olfactivă pe care nu o cunoşteam până acum. M-am îndrăgostit. De o lume nouă, de un rafinament care se poate cuibări într-o sticluţă, de o stare de spirit pe care o poţi primi dintr-un inspir.
Parfumurile de nişă. (Iar dacă până de curând la întrebarea “ce-ţi doreşti de Moş Crăciun” răspundeam cu clasicul “ce vreau eu nu e de cumpărat”, tocmai m-am răzgândit. Acum are nume, preţ şi mililitri; pe cei interesaţi îi rog să mă contacteze :P)
- Sunt parfumurile naturale, care folosesc materii prime mult mai scumpe decât restul. Daca un litru de esenţă de nu-ştiu ce la Prada costă 100 euro, la o altă casă poate ajunge la 1000. Asta doar orientativ, ca să vedeţi diferenţa.
- Apoi e vorba de natural vs chimic, unde pielea recunoaşte naturalul şi îl înfloreşte, pe când chimicul îl tolerează. Un parfum natural are o evoluţie pe pielea fiecăruia şi se dezvoltă individual. Exact ca o poveste pe care scriitorul îţi dă voie să o scrii singur, dar cu talentul său.
- Sunt parfumuri care recompun stări şi situaţii. Sunt parfumuri care fac apel nu numai la nas, ci integrează toate simţurile şi simţirile omeneşti posibile. Am văzut oameni cărora li s-a făcut pielea de găină la simplul miros al unui parfum.
- Dar e greu să te obişnuieşti cu notele, fiindcă nasul nostru e educat de gamele luxului în masă. Pe unele le-am iubit şi lor le-am fost fidelă până de curând, însă acum mă simt ca o puştoaică ce tocmai a descoperit că dragostea durează mai mult de trei ani. (N-am nici o certitudine în sensul ăsta, dar dacă e adevărat, probabil că aşa trebuie să te simţi!)
- Am aflat că pentru a neutraliza simţul mirosului nu sunt suficiente boabele de cafea, ci trebuie şi să bem ceva. Pentru a ne curăţi şi a face loc pe receptorii noştri olfactivi şi altor şi altor arome.
- Am învăţat să “deschid” parfumuri mai frumos decât vă puteţi imagina: într-o după-masă de sâmbătă, am purtat-o pe mama printre sticluţe şi poveşti, fiindcă trebuia să simtă şi ea toate câte i le-am descris o săptămână întreagă la telefon…
Şi cu cine m-am întâlnit am povestit. Despre parfumuri care îmbracă, despre parfumuri care ţi se potrivesc ca un pantof mărimea ta. Despre parfumuri care nu te definesc, ci te îmbogăţesc. Despre parfumuri care te bucură şi pe tine, nu numai pe cei din jurul tău. A fost o după-amiază cum vă sfătuiesc şi pe dv să aveţi. Chiar şi fără buzunare pline, e o experienţă care umple. Nouă ne-a umplut o după-masă, cu arome gurmande şi-un strop de veselie. Iar acasă am ajuns mai odihnite şi visătoare, dacă mă puteţi înţelege. Şi nu la Moş Crăciun, nici la scrisoarea pe care i-o trimitem… Chiar dacă am fost cuminţi, moşul nu e de nişă şi ne resemnăm. Dar bucuriile nu costă, iar pentru asta s-au inventat după-mesele cu mama.
Oana
ooof, miruna 🙁 credeam ca sunt singura disperata dupa parfumuri si tot ceea ce poate inspira propriul simt olfactiv. Miruna, multumesc. M-ai facut sa-mi mai bifez ceva pe lista cu lucruri de facut pana mor 🙂
jamilla
Ana
Protestez la “Apoi e vorba de natural vs chimic, unde pielea recunoaşte naturalul şi îl înfloreşte, pe când chimicul îl tolerează. Un parfum natural are o evoluţie pe pielea fiecăruia şi se dezvoltă individual. Exact ca o poveste pe care scriitorul îţi dă voie să o scrii singur, dar cu talentul său.”
Mi-am luat si eu doua parfumuri naturale, fara chimicale. Acum vreo doi ani. Am si dat o caruta de bani pe ele da’ am zis las’ ca iau ce-i mai bun pentru pielea mea. M-am inselat. Mi-au iesit bubite de la parfumurile alea. (Yup, sunt absolut sigura ca aia a fost cauza, pentru ca dupa ce mi-a troznit ideea prin cap, m-am dat iar de test… si iar mi-au iesit bubite pe portiunea aia de piele.)
Si cel mai tare e ca nu am avut niciodata nici un fel de probleme cu ieftinaciunile pline de chimicale. I guess natural is not all it’s cracked up to be.
Asa ca spun nu, mersi chestiilor care baga aia cu “all natural” in apararea preturilor astronomice. Pielea mea se impaca mai bine cu draciile cu arome de citrice de pana in 50 de lei de la The Body Shop. Sau altele, tot cu arome fructate (altfel de arome nu merg la mine 😛 ) si chiar mai ieftine.
PS – I still want peace and quiet for Christmas and not a perfume. Because a perfume is something that even I can buy. Miracles I cannot bring.
copila blondă
Oana, neaparat! Nasul cică se educă. Şi atunci, dacă îl poţi educa să îţi facă nişte bucurii, cum să n-o faci?! :))
Ana, vezi tu, nu tot ce-i natural e şi bun şi se potriveşte tuturor. Să nu uităm că unele din cele mai puternice otrăvuri sunt cele naturale. Nimeni nu zice că tot ce e natural e bun, repet! Dar dacă tu ai păţit o dată o treabă nu înseamnă că trebuie să generalizăm.
Trebuie cercetat motivul pentru care ai păţit asta: poate era expirat produsul (ce e natural expiră mai repede) sau poate pur şi simplu nu ţi se potrivea.Nu-l mai foloseşti şi gata. Dar asta nu înseamnă că îmbrăţişezi industria chimică de la o singură experienţă de felul ăsta.
Există oameni care fac alergie la zmeură, de exemplu. Iar zmeura e cât se poate de naturală. Înţelegi?
and you can bring miracles. Waiting for someone else to do that for you could mean waiting forever.
Valeriu
Bună ideea cu parfumurile de nișă, parfumuri naturale 😀 sună bine.
Un parfum bun (exculzând mizeriile alea de 2 bani litrul) devine bun prin context și nu se potrivește oricui, chiar dacă îți place cum miroase. Dintre toate simțurile, cel olfactiv este și cel mai puternic și mai încărcat de amintiri. Două parfumuri pentru doamne îmi plac la nebunie Kenzo perfume by Kenzo și Ysatis de Givenchy, sunt absolut demențiale și le pot recunoaște dintr-o mie. Desigur sunt și altele poate chiar mai faine, dar pentru mine astea două reprezintă absolutul parfumului feminin. O doamnă tânără, frumoasă și bine îmbrăcată nu poate mirosi decât a Kenzo sau Givenchy. 🙂 Curios cum atatea amintiri își pot face loc într-o sticluță așa de mică.
ela
M-ai făcut să mă simt ca și cum le-aș fi avut pe birou. Parcă le simt aroma în nări.
Ana
Nu erau expirate parfumurile alea doua (am avut problema si cu cel de vanilie si cu cel de citrice).
Deci ramane doar #2 – nu s-au inteles cu pielea mea.
In ceea ce priveste intoarcerea la produse care nu se lauda cu eticheta de “natural” eu spun ca e mai bine sa nu 😉 Poate ca daca mai incerc inca un parfum natural n-o sa mai am iar acelasi ghinion. Dar daca…? Ar insemna sa pierd niste bani de care mi-as fi putut lua cel putin alte patru parfumuri. Avand in vedere cat costa un astfel de parfum, e un aspect care ma doare, ca nu-s in situatia de a ma scalda in bani. Daca imi iau ceva special pentru mine, asta inseamna una-doua saptamani in care raman fara bani (si asta de cele mai multe ori inseamna zero virgula zero, nu “nu prea mai am bani”). Daca sunt multumita de produs (ca-i parfum, ca-i un animalut pufos de plus, ca-s niste boxeri frilly-frilly, nu conteaza), cu siguranta ca nu-mi pare rau si nu ma plang. Dar daca se dovedeste ca nu e ce mi-am imaginat… 😐 e mai trist. Apoi mai pierd si timp cu cautatul si imi mai toc si nervi aiurea. Asa ca tot mai bune raman parfumurile care imi plac la miros si care stiu ca se impaca bine cu pielea mea. Si chiar daca nu se lauda cu eticheta aia de natural, nu inseamna ca o sa ma faca sa ma transform intr-o creatura verde. Nu din cauza ca le-ar pasa producatorilor prea tare de mine, mai mult din cauza ca totusi exista niste norme si o legislatie care-i cam arde daca nu le respecta. Si mai e si aspectul cum ca pe un client pe care-l pierzi din cauza unei experiente neplacute nu-l mai castigi inapoi (nu se vede ce inversunata sunt eu dupa doi ani desi bubitele s-au dus in max o saptamana?) plus ca poate n-o sa-si tina gura. Si daca un singur client nu conteaza, in cazul unui produs prost se pierd mai multi, nu doar unul. Asa ca un interes pentru calitatea produsului exista, mai ales ca nici eu (chiar daca nu imi iau cele mai scumpe parfumuri) nu-mi iau nici sticlute din piata pe care dracu’ stie cine in ce gaura de sobolani le-o fi produs (i.e. daca mi se pare ca reactionez aiurea la ceva, stiu pe cine sa “musc”). Na, si ieftinaciuni e o notiune relativa. Ieftinaciuni pe langa chestile de fite, scumpe pe langa ce-i in piata/hipermarket.
In ceea ce priveste miracolele, eu incerc, da’ e al dracului de trist cand dupa trei saptamani de incercat nu vezi nici cel mai mic rezultat. So some divine intervention wouldn’t hurt 😛
Ana
PS – Eu tot iubesc mai mult gelurile de dus 😉 Un barbat apreciaza si cum se simte pielea unei femei, nu doar cum miroase 🙂
copila blondă
Valeriule, Kenzo si Givenchy sunt lux de masa. Si mie imi plac, dar am descoperit ceva mult mai grozav.
ela, sunt parfumuri care imbraca. Care persista si dupa ce faci dus. Azi mi s-a facut dor de ele.
Ana, trei saptamani?! Come on, girl! Ai putintica rabdare…
Valeriu
Înțeleg… un fel de vin de masă superior :)) are gust bun, arată bine dar tot vin de scobitori rămâne. Dacă spui că ai descoperit tu ceva, atunci musai trebuie sa fie fain. 😀 Uite, acum ași vrea un parfum cu miros de primăvară 🙂
Valeriu
P.S. Pentru băieței aveau ceva?
Gabriela
Eu sunt innebunuta dupa essence de femme de la Hugo Boss si dupa Allure de la Chanel.
Ana
N-am. Si nici nu trebuie sa am. Pentru ca nici termenele limita batute in cuie de altii nu vor avea rabdare cu mine.
Andrei
Dupa mine un parfum pentru uzul cotidian trebuie sa fie delicat, nu tipator cum sunt multe chimicale, si nu prea mult, asa mai discret, sa te chinui putin sa-l simti, iar in cazul in care e folosit ca afrodisiac merge sa fie mai cu personalitate si mai mult; ce, care, cum si de unde mai putin in zodia mea fiindca de obicei nu ma dau in vant dupa arome, chiar le ocolesc.
morbo
mie-mi place berea
dama fara camelii
Mie imi plac parfumurile fine si persistente. Cu cat este mai persistent, cu atat este mai scump. Va doresc ca macar de 1 decembrie sa prindeti si voi un ciolan de ros !!!