Ultimul drum la Cluj

Anul trecut pe vremea asta simţeam pentru prima dată tensiunea acumulată între omoplaţi şi abia reuşeam să-mi descreţesc fruntea seara la culcare. Anul trecut pe vremea asta râvneam până şi la plăcuţele de înmatriculare cu simbolul capitalei pe ele, iar azi încep să văd frumuseţile Clujului aşa cum îţi aminteşti doar clipele frumoase dintr-o iubire apusă. Mai întâi ai nervi, te ia cu transpiraţii şi bugete lăsate pe la cosmetică, apoi intri în faza aia de dor, de nostalgie, de întrebări. Şi regrete.

Am fost la Cluj şi îmi cer iertare tuturor celor dragi pe care nu i-am căutat. Oare ar avea rost să le spun că am stat puţin şi că am avut nevoie de acel puţin pentru mine, pentru sufletul meu? Oare m-ar înţelege dacă le-aş spune că am lăsat acolo toate credinţele ţesute cu stângăcia-mi de copilă , luând în schimb convingerea că visele durează nici o clipă, iar fericirea atât cât eşti capabil să visezi?

Clujul m-a primit indiferent şi rece şi m-a lăsat să plec fără regrete. Niciodată n-am putut să strălucesc aici. Iar de data asta, până şi gradele de-afară îmi făceau în ciudă, fiind atât de gazde şi de generoase. Dar niciodată pentru mine… Există şi nopţi friguroase la sfârşit de august.

Am obosit să adun lecţii de abecedar, pe care oricum le uit până când dau testul. Şi am încetat a citi semne care să-mi hrănească demnitatea-nchipuită şi trasă-n poze fără blitz. Dar am început să mă îndepărtez fără să vreau de-un Cluj pe care l-am dorit fără să-l ştiu, pe care nu l-am înţeles fără să plec.
Iar zilele astea m-am săturat să trăiesc vieţile altora. Ştiu, am ani mulţi şi probleme puţine. Încă pot dormi până la amiaz şi mânca o cutie de ciocolată de-o dată. Nu am agendă, decât de telefon, şi nici oameni care să depindă de mine. Îmi permit să-mi ţin mobilul închis şi să nu pricep cum e aia cu “n-am timp“. Sunt în vacanţă şi n-am nici o vină.

Ca un prunc aruncat la gunoi, respir înecat, ştiind că pot să cresc chiar şi când plâng. Trăiesc. Însă putoarea de pubelă-ncinsă de orgolii infinite nu iese nici cu esenţă de Armani. Care, apropo, miroase tare bine.

La Cluj nu mă mai duc. De-acu’, să vină el la mine.

sursa 1, 2

Articolul anterior

Hai mai bine de-a advertiserii să ne jucăm

Articolul următor

O afacerea de-aş avea…

19 Comentarii

  1. n-o sa vina, ma. crede-ma. clujul sta aici. vrei sa vii la el, nu vrei, aia e. te uita, la un moment dat. sau nu te uita, dar pur si simplu isi vede de viata lui. 🙂

    0
  2. Eeee…uneori suntem atat de suparati pe anumite locuri incat spunem ca nu vrem sa le mai vedem. Suntem suparati ca nu vor sa ne tina in brate…

    O sa mai ajungi la cluj….o sa tin minte postul si o sa-ti aduc aminte cu prima ocazie:D

    0
  3. sunt convinsa ca miruna nu se referea la modul fizic da a nu mai veni la cluj, ci la partea sensibila in care marele oras era privit ca o persoana. astfel in relatia ei cu aceasta persoana nu va mai fi ea ce va incerca sa il descopere si sa si-l apropie de suflet..sau cel putin asa am simtit eu citind acest post

    0
  4. KTL

    e ciudat. esti cam a treia persoana din cate stiu care da clujul pe bucuresti si tot nu-nteleg… de ce ne-atrage asa de mult un loc cum e asta (bucuresti, adica), pe care ajungem apoi sa il detestam in fiecare clipa?

    0
  5. Timeea

    Cat de naivi si impulsivi putem fi uneori…Mie mi se parea Bucurestiul la inceput de drum (acum 4 ani) “Dumnezeu pe pamant” ca dupa primul an sa imi dau seama ca nu este altceva decat groapa de gunoi a Europei, fabrica de cocalari si pitipoance. Afirmatiile mele nu au nici o legatura cu vreun orgoliu ardelenesc sau mai stiu eu ce.

    Mi-am dat seama ca daca esti student si vrei sa te distrezi, sa o arzi aiurea, Bucurestiul este CAT DE CAT ok, insa cand te ivesti de niste obstacole mai serioase gen: trebuie sa ma angajez: imi convine sau nu sa pierd 4 ore in trafic dus/intors? In cazul unor persoane 4 ore pierdute (la care se aduna si altele) sunt decisive: poate ai familie…sau poate pur si simplu ai prefera sa alergi sau sa faci ceva ce iti place cu adevarat. Ma rog, sunt multe de zis. Nu o sa vorbesc decat din experienta mea personala. Am amintiri frumoase in Bucuresti, a fost o experienta de viata dura care mi-a prins bine. Chiat cred ca Bucurestiul este unul dintre cele mai nasoale locuri/orase in Romania.

    0
  6. acum m-am intors din cluj…ptr mine e doar o alta halta in drumurile de servici..la fel si capitala. iubesc sibiul si inteleg perfect ce simti, nu conteaza metafizica locului ci doar locul lui in sufletul tau.

    0
  7. Cojedkaia

    `Clujul m`a primit indiferent si rece si m`a lasat sa plec fara regrete`..frumos..
    Acum o luna zaboveam in autogara din cluj. Imi “picasem unul dintre cele mai importante examene“,facusem o rezervare pe fuga si aruncasem 3 haine din inertie in bagaj.
    Am ajuns cu o ora mai devreme..lumea alerga dintr`o parte intr`alta ,soarele ardea al dracu de tare..si totusi..a fost o ora de liniste totala, cat si cel mai tacut drum..
    ..sunt doar momente.
    Inevitabil ma voi intoarce in cluj..dar stiu ca vorbele vor continua sa taca. ..
    mi`e dor de tine Miru mic pitic, a trecut mult timp.

    0
  8. eu n-am fost niciodata la cluj ;)) dar am inteles ca e un oras frumos, mai linistit (evident) fata de bucuresti :P…probabil viata ta e in capitala acum si de-aia nu te mai regasesti in cluj…dar cu siguranta ti se va mai face dor, si vei reveni in vizita la cluuj :P:)

    0
  9. cetatzeanu'turmentat

    Ai omis ceva… Cluju ala pe care ti-l aminteai tu, din povestile cu feti-frumosi si blonde care gandesc e plecat la mare si la munte pana prin 1 octombrie…

    0
  10. Tu si bancurile lui Chuck Norris 🙂 (adaptare)

    Chuck Norris nu se duce la Las Vegas.
    Las Vegasul vine la el! :))

    0
  11. copila blondă

    Andrei Crivăţ, eu sunt omul care crede că toate lucrurile se întâmplă pentru un motiv. Şi cele care nu se întâmplă… sunt tot dintr-un motiv. Nu vreau să fiu excepţia de la regulă şi nici să-ţi demonstrez că n-ai dreptate. Vreau doar să fiu fericită. E obrăznicie?

    p.s. iar ceea ce ni se oferă la botu’ calului ajungem să credem că ni se cuvine. Şi atunci uităm să mai apreciem. Iar când ne amintim e prea târziu. La mine, cel puţin, cuvântul e cuvânt, iar ciorbele se consumă la cald, că reîncălzirea e scoasă din funcţie. Nu mă ocup cu aşa ceva.
    Ne înţelegem noi, chiar dacă tu mă enervezi cu comentariile tale 😛

    sorin, deci o să mă mai citeşti? 🙂

    sophy, sunt fericită că eşti printre cititorii acestui blog

    KTL, eu n-am ajuns să detest Bucureştiul, eu încă iubesc Bucureştiul, doar am ajuns să apreciez mai mult Sibiul

    Timeea, să ştii că dacă aş mai fi o dată într-a doişpea, tot aşa aş începe la Cluj, fiindcă acolo am crescut puţină încredere în mine. O singură chestie aş schimba, m-aş urca până la etajul 4 din cămin şi aş bate la una din uşi.
    În rest, Clujul mi-e drag, ca leagănul care ţi-a alinat suspinele şi pe care l-ai aruncat în pod, în aşteptarea următoarelor generaţii de legănat… 🙂
    Mai ştiu persoane care au urât Bucureştiul, pentru că erau prea mici, iar el prea mare când s-au “cunoscut”. De aici incompatibilitatea.
    Eu am avut noroc de altă conjunctură. Pe mine a picat altfel lumina şi am ieşit bine în poză. Şi mai rămân acolo o vreme 😉

    comentariul tău e o surpriză plăcută, nu ştiam că citeşti blondele. Te pup şi mi-ar face plăcere să ne povestim şi fără taste cândva

    Dumitru Bucşe, nu ştiu dacă m-a înţeles cineva vreodată atât de bine sau, dacă a făcut-o, nu a exprimat-o aşa de clar. Şi totuşi, postul ăsta nu e despre locuri.

    Cojedkaia, mâine îţi dau telefon, am multe să îţi povestesc

    hpv, cred că aia e problema, viaţa mea nu mai e într-un loc, de câţiva ani. Şi de asta, locurile încep să nu mă mai recunoască. Cu adevărat tragic va fi când nici eu nu mă voi mai regăsi nicăieri, nici măcar pe drumuri..

    cetăţene, ce simplu ar fi dacă o dată cu vacanţa s-ar termina şi dilemele astea pseudofilozofice! 😛

    Mihai, şi Chuck Norris nici măcar nu era blond! 😉

    0
  12. si chuck tindea spre blond tuh 🙂

    0
  13. Marcu

    Bucurestiu e construit pe loc prost de campie si apropo astia de ce sor numi munteni ei de fapt sunt Campisti din campia Romana 😆

    0
  14. de ce imi suna a “stiu ca intr-o realitate a oricarei alte persoane nu am dreptate, dar nu imi pasa…”

    0
  15. cred ca eram io usor obosit cand am scris, si n-am priceput decat forma postului, nu si fondul. Adica n-am priceput la ce te referi. asa ca se anuleaza 🙂

    0
  16. copila blondă

    Marcule, campisti prosti vrei sa zici? vezi poate te aude careva…

    brontozaurel, nici eu nu ştiu de ce nu-mi pasă

    andrei, nu-i stres

    0
  17. Pot să zic că am scăpat cu faţa curată… eu am fost plecat în Braşov la o nuntă… îmi pare rău că ai fost primită cu rece… probabil nu te-ai dus la cine a trebuit 😀 şi cu asta am spus totul 😛

    0
  18. Pff, aproape ca m-a intristat insemnarea ta legata de Cluj.

    Nu stiu daca ti-a gresit Clujul cu ceva sau tu lui, cert e ca nu v-ati mai inteles.

    Dar sunt convins ca el te vrea inapoi, puteti sa ajungeti la un consens. Poate nu acum, dar se poate incepe din timp.

    Uite, Andrei poate sa-ti confirme ca al nostru Cluj nu este suparat si vrea sa-l re-cunosti ;))

    0
  19. copila blondă

    Radule, *hugs

    Lorand, Andrei ştie prea multe ..

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 183 queries in 0.394 s