Kit-ul bronzului perfect

Vreau să vă arăt o şmecherie, cu care mă bronzez super rapid şi foaaaarte plăcut. Din principiu, nu-mi place să stau la soare, mă plictiseşte îngrozitor. De când eram mică.

*Pe postul ăsta încerc să-l fac un fel de tutorial; ideea e bună, acuma sper să mă şi explic cum trebuie. În principiu, ar fi frumos să existe o curte -proprietate personală- dacă nu, şi a bunicilor sau a vecinilor merge…

Elemente necesare:

-un furtun,          puţină sârmă şi o foarfecă,       ace de seringă

– furtunul se îndoaie la un capăt şi se leagă cu sârmă, pentru a creşte presiunea în interiorul acestuia

– apoi se înfig acele înaintea locului cu îndoitura (şi nu râdeţi, că pe partea cealaltă nu ajunge apa )

– celălalt capăt al furtunului se conectează la o sursă de apă şi cam aşa ar arăta la final:
Ideea e că ploaia asta măruntă răcoreşte şi relaxează mai ceva decât vă imaginaţi. Iar apa se încălzeşte puţin la soare şi pică numa’ bine pe toată pielea. Vă zic, m-am înnegrit aşa în 3 zile în curte, cât nu m-am bronzat 2 săptămâni la mare (bine, la mare nu-mi place să zac..).

Atenţie! Figura asta e atât de şmecheră, că te poţi prăji cu plăcere dacă stai ca nehalitu’. Soarele tot arde, chiar dacă nu-l simţi pe moment. Aluniţele tot se transformă, chiar dacă nu îţi fierbe sângele în vene. Eu am arătat doar cum e plăcut. Dar orele de expunere şi durata trebuie respectate cu sfinţenie!

p.s. Şi un truc dacă sunteţi gata prăjit: (poate ştiaţi deja) în ORICE arsură cel mai miraculos e albuşul de ou, crud. E proteina naturală care reface straturile de piele, fără cicatrici şi alte cele. Arsură de la foc sau de la soare, tot aia e. Pielea distrusă trebuie să se refacă! (Acum 2 ani, de tăntă ce-am fost, m-am prăjit la mare ca puiul în tigaie. Aşa că mi-am luat un carton de ouă, le-am spart, iar albuşul l-am întins peste tot. Ştiţi cum se făcea? Ca ochiurile pe plită. Că proteina din albuş se coagulează la temperaturi înalte. ) Nu e vrăjeală, oul e mai bun decât orice remediu din farmacie, care conţine şi puţin anestezic, de până să te lase durerile, te ustură de-ţi vine să escaladezi Carpaţii. Pe cuvânt de tăntă onoare.