Despre înşelat şi alţi doctori

Mi-am amintit acum de una din lecţiile despre tipologia pacientului. Despre ăia care vin la tine după ce au fost la alţi zece medici. Toţi nişte tâmpiţi. Fiecare cu  diagnosticul lui, fiecare cu reţeta fericirii. Concluzia, toţi zece tâmpiţi. Aşa că, se trezesc la uşa cabinetului tău, al unşpelea.

Şi ni s-a spus, niciodată să nu ne bălăcărim colegii de breaslă în faţa pacientului, niciodată să nu îi dăm dreptate. Fiindcă bolile sale nu îşi vor găsi defel leacul. Şi nici şirul căutărilor sale, finalul. Căci idealul nu există. Nici în medicină, nici în iubire. Iar noi suntem doar un număr pe listă. Pe cea a tâmpiţilor.

Tot aşa şi cu înşelatul. Nefericiţi cei care cred c-au fost “aleşi”. Sunt doar încă un număr de tâmpiţi. Cine a trădat o dată o va face înc-o dată. Chiar dacă te iubeşte cum n-a mai iubit pe nimeni. Şi pe ăla de dinaintea ta, tot aşa îl iubea…

Articolul anterior

După soare vine norul?

Articolul următor

Ce mi-a plăcut la ei

40 Comentarii

  1. asa e..cat de mult am incercat sa schimb lucrul asta la cineva, iar cand am crezut ca am reusit tocmai atunci a fost mai mare dezamagirea..intre timp nu mai incerc sa gasesc leacul pentru altii, ma tratez pe mine mai bine..ei nu mai au nici o sansa..e patologic

  2. Adica treaba cu inselatul e patologica?!

  3. mda, eu sunt exemplu viu in cazul inselatului…
    e dureros de adevarat totusi…daca a inselat o data pai poti sa fii sigur ca te inseala si a doua oara.

  4. @nicu..da da..cred ca e patologica. pentru mine treaba cu inselatul se traduce prin neputinta de a te abtine de la fructul oprit..cred ca e mai mult vorba de incalca standardele, mai mult decat inselatul propriu zis

  5. Cu liniuta de la capat 🙂
    – asa nu-mi place mie numarul 11 🙁 (nu ca as fi superstitioasa, dar prea multi oameni din jurul meu au murit sau au patit chestii urate de genul oase rupte, concedieri in zile de 11 😐 )
    – in aceeasi categorie zic eu ca intra si cei care isi vorbesc de “bine” fostii angajatori 🙂
    – cu inselatul… atata timp cat nu e insotit de povesti urate despre altele, si nu ia vreo boala de la vreuna… poate fi o chestie buna pentru ca ne poate ajuta pe amandoi sa evoluam – pe el, ca invata ceva nou cu care poate sa incerce sa ma impresioneze apoi pe mine 😉 (si na, e posibil sa-mi placa la nebunie 😀 ); pe mine, pentru ca sunt competitiva, si daca imi spune ce tare era alta, voi trage tare sa corectez ce e de corectat la mine (bineinteles, ce inteleg eu ca ar trebui sa corectez, nu ce mi-ar dicta el 😉 )

  6. Uneori oricat ai iubi pe cineva, exista o forta mai mare ca tine, ca iubirea aia, ce te impinge sa il ranesti. Si cum sa il ranesti mai profund pe altul daca nu inselandu-l. Unii au nevoie de drama, de suferinta pentru a simti cat de puternica e iubirea. Cunosc cel putin un caz, dar daca ma gandesc s-ar putea sa mai gasesc si altii care nu pot iubi pe cineva cu adevarat daca nu-l inseala. 🙁 Ce trist…

  7. Geo

    Comparatia e putin fortata, intre un individ care nu-si poate tine in frau dorintele sexuale, si un individ care cauta sanatatea, eventual continuarea vietii. Nu?

  8. sophy, stii vorba aia… shame on you if you fool me once, shame on me if you fool me twice 🙂

    Nicu, nu stiu daca un mod de a-ti trai relatiile se incadreaza in patologic. Pentru oamenii astia, asta e normalul. Ei se hranesc din goana printre medici si din floare-n floare. Pentru ei o fi normal. Pentru restul, nu. Cred ca e chestie de stabilit reguli de la inceput. Do we go exclusive or are we dating other people? Un status de “open relationship” ca pe hi5 se accepta gratie transparentei prezentate. Insa minciuna e o boala grava fiindca are mare tendinta de recidivare..

    somnulescu, poate o sa sune dur…dar daca ai iertat o data, nu vad de ce nu ai face-o din nou? Se pare ca ciclicitatea e regula in anumite relatii. Chiar daca repetitia e dura…

    sophy -al 2lea comentariu, si eu cred ca inselatul tine de persoana in sine si nu de cel inselat. Cel care inseala o face din amor propriu, cei din jur fiind doar variabile dinamice…

    nenea, aham

    brontozaurel, eu nu cred in schimbari in cadrul aceleiasi relatii interumane. Cu urmatorul vei putea indrepta greselile facute, dar in relatia actuala nu cred ca ai sti cum sa te porti altfel…

    Tomata, ciudata forma de iubire… nu ma bag si nu ma ‘mestec… te-am auzit, ridicand dintr-o spranceana, dar te-am auzit. Si am batut in lemn…

    Geo, nu e deplasata tocmai fiindca si cautarea asta a sanatatii care nu isi gaseste leac intr-o forma ostentativa e un mecanism repetitiv. Are mai mult de-a face cu psihicul decat cu biologicul
    Iar eu sunt convinsa ca si inselatul e ciclic. O data creat un precedent…servus! 🙂

  9. Intotdeauna mi-am sustinut ideea ca cel putin 80% din barbati isi inseala iubitele/ sotiile/ amantele.
    Desigur ca daca a facut-o odata, o va mai face, poate chiar fara frustrari si fara prea multe menajamente. Intr-un context de acest fel, iubirea conteaza cel mai putin. Se merge pe satisfactie personala, egoista.

  10. m-am saturat de reguli in relatii, si iertarea are limite sincer 🙁

  11. da clar…atunci chiar a fost “shame on me”..dar ma bucur ca mi-a trecut 🙂

    offtopic – te-am vazut acum ceva timp in cafe wien si vroiam sa vin sa te salut, dar m-am luat cu altceva; data viitoare o sa o fac, daca mai ajungi pe la noi (eu administrez cafeneaua, si te astep cu drag)

  12. Wow, dar cine a zis ceva de greseli si de schimbari? Ca a mai avut si in continuare are alte femei am stiut mereu si nu m-a deranjat vreodata, nu imi doresc sa se schimbe situatia, adica sa fiu eu unica in viata lui. Nu mi-as dori vreodata exclusivitate de la vreun barbat. Let’s just say I’m living a different kind of a fairytale – it still makes me happier than I could have ever imagined.

  13. Brontozaurel – poate n-ai iubit cu adevarat…. ca daca iubesti pe cineva, nu cred ca te simti ok cand e in bratele altcuiva….

    Blonda – mda, cine a inselat inainte, va insela in continuare.

  14. Ada

    “Once a cheater, always a cheater!” asa am invatat eu odata, deci… exsita mult prea putine exceptii.

    De doctori tot mi-e cam frica… 😛

  15. Andrei

    Exista si boli in care timpul mediu statistic de diagnosticare in SUA e de 10 ani de la debut; 30% din testele de paternitate anuale arata ca partenerul stabil nu e si tatal biologic, femeia in perioada aceea din luna fiind instinctiv atrasa de masculii cu mult testosteron, iar cei din urma fiind “Alpha male” nu pot trai fara harem

  16. Liviule, cu riscurile de rigoare, îndrăznesc totuşi să afirm că bărbatul înşeală cu pantalonii, iar femeia, cu inima. Nu înseamnă că păcatul lui e mai puţin grav decât al ei, dar nici nu înseamnă că nu am dreptate.
    Plus, am mai înţeles că limitele toleranţei diferă de la cuplu la cuplu. Poate eu accept ceea ce altă femeie nu ar accepta nici în ruptul capului şi invers.
    Dar regula precedentului se aplică.

    somnulescule, ce-i prea mult strică. Iar când iertarea e prea multă aia e cheamă prostie. Părerea mea. Iar tu eşti un tip prea isteţ să te iroseşti. Dar nimic nu se întâmplă fără rost 😉 crede-mă, ştiu ce vorbesc.

    sophy, *blush 🙂
    trebuia să zici ceva! data viitoare…

    brontozaurel, admir enorm filozofia asta. Si , mai mult, admir faptul că îţi poţi culege fairytale-ul din ea. Cred că înseamnă că ai multă încredere în tine şi echilibru interior. Ca să nu te perturbe aşa ceva. Wow.

    Sabotor, nu ştiu dacă e aşa cum spui în legătură cu brontozaurel. Nu înseamnă că dacă tu sau eu nu putem înţelege o formă de iubire, ea nu există în nici un chip. E doar absentă din sistemul nostru de valori. Dar nu înseamnă că nu poate exista în al altuia. 🙂

    Ada, noi am înţeles într-un fel asta cu doctorii, fiind în domeniu. Că sunt pacienţii ăia care au fiecare plombă pusă de altcineva. Or, şi asta cu doctorii e ca şi cu popa. Degeaba îţi cauţi duhovnic dacă nu ai răbdare să laşi omu’ să te cunoască mai mult de un Paşti şi un Crăciun.. :p

    Andrei, deci există şi o scuză ştiinţifică? Mă întrebam la un moment dat, dacă s-ar descoperi vreo genă de profil, să-l testezi pe ăla pe care-l duci la primărie :p Smells like disaster! :oo

  17. e a doua oara pe ziua azi cand cineva-mi zice ca ” totul se intampla cu un scop ” …asta stiu si eu…

  18. Ştii, eu îi sunt recunoscătoare unui tip pentru faptul că nu m-a mai vrut, la un moment dat. Chiar dacă atunci m-am enervat, nu înţelegeam cum îi poţi spune cuiva că e cel mai grozav om din viaţa ta, dar că e “prea mult” pentru tine. I-am zis că nu-l vreau de soţ, ci doar aşa… El a zis că e păcat să-mi piardă timpul şi pentru asta l-am bănuit de ipocrizie. Mi-ar fi fost mai uşor să-mi spună că nu mai simte..
    Iar astăzi îi dau dreptate omului. Ne-am întâlnit şi mi-a zis că cele mai frumoase poveşti sunt cele neconsumate. Şi că încă mă mai visează câteodată.
    Dar, pentru a înţelege că a avut dreptate, a trebuit să uit toate motivele pentru care mi-a plăcut de el, la momentul ăla..
    Azi, îi sunt recunoscătoare.

  19. cazurile sunt diferite, dar ai dreptate, poti sa-i multumesti…insa doar azi.
    back to work now :-<

  20. Atunci rectific: ceea ce simte brontozaurel, nu e iubire asa cum inteleg eu iubirea. Dar inclin sa cred ca majoritatea oamenilor imi dau dreptate. Si cum majoritatea decide ce e normal, tot asa decide ce e iubirea, nu. Insa, intentia mea nu a fost sa spun ca brontozaurel nu are dreptate, tocmai de aceea am pus in poate in fata. Pana la urma, nu conteaza daca e vorba de iubire din punctul de vedere al altor oameni, conteaza numai daca tu crezi ca e vorba de iubire, nu? 🙂

  21. somnulescu, spor. si vezi ce ti-am scris la tine

    Sabotor, exact! >)

  22. hm , ciudate moduri de a-ti arata iubirea , la unii … dar ce te faci cand ti se spune chiar in fata ca te-a inselat cu o alta?? ce parere aveti de o astfel de sinceritate ” agresiva”??

  23. angel e posibil ca:

    1 nu-i pasa deloc de tine, asa ca de ce nu ti-ar spune
    2 vrea sa vada cum reactionezi
    3 regreta cu adevarat si are constiinta incarcata, asa ca iti spune tot. Pentru ca e adevarata expresia “truth will set you free”

  24. Andrei

    Sunt si factori de risc ce au legatura mai mult cu ceea ce simt despre ei cei ce inseala: sentimentul de superioritate intelectuala sau fizica; dorinta de “challenge”; gelozia; plictiseala si varsta; intentia de a pune punct relatiei

  25. Bine spus si imi place si corelatia pe care ai facut-o :-))

  26. Trinity

    eu nu cred ca ii putem include in aceeasi categorie pe acei care isi petrec zilele din floare in floare si pe cei care inseala o data, din cine stie ce motive! eu personal cunosc persoane pentru care inselatul este un mod de viata, dar mai stiu si oameni care au inselat, fara a face din asta un sport! cei din categoria a doua sunt cei nemultumitit de relatia curenta, carora le lipsea ceva (chiar daca doar subconstientul lor realiza acest lucru) si 90% dintre ei ajungeau sa se desparta de partenerul “inselat” pana la urma, pe cand cei din prima categorie aveau tot ce trebuie pentru a se declara fericiti, si totusi…..
    interesanta comparatie, putin dusa la extrem…;)

  27. angel, înţelegi mesajul. Nu te mai vrea. Nici pe tine, nici pe iertarea ta. Într-un fel, e fair-play că recunoaşte. Dar calea de întoarcere are dead end.
    După care îţi strângi jucăriile şi mergi mai departe. Până la urmă, ticălosul e un ticălos onest. Şi tu prea isteaţă ca să-ţi mai pierzi vremea 😉

    Andrei, exact la asta ma gândeam şi eu. Persoana înşelată e cantitate neglijabilă în ecuaţie. De fapt, totul se reduce la cel care dintr-o nemulţumire proprie simte nevoia să-şi dovedească putinţa de a compensa astfel. Totul se reduce la singular.

    Blog de vedete, nuuuu! Nu ar trebui să-ţi placă. E ceva trist… :p

    Trinity, “cine ştie ce motive”? Crezi că ai nevoie de o a treia persoană să îţi spună că eşti nefericit? Crezi că ai nevoie de altcineva să îţi spună că meriţi mai mult? Crezi că există vreo scuză să-l minţi pe cel căruia îi jurai câte-n stele şi-n lună? Răspuns: dacă da, permite-mi să cred că greşeşti.
    Dar şi eu cunosc cupluri mai sudate după trecerea printr-o experienţă din asta. Însă nu ştiu câtă e sinceritatea părţilor şi nici ce e la ei sub plapumă.. 🙂

  28. Eu nu am folosit cuvantul iubire. In general, evit sa-l folosesc. Face parte din cuvintele alea mari pe care oamenii le folosesc mult, mult prea usor. Poate ca iubirea nici nu exista. Insa senzatiile provocate de atingerea sau de simpla lui apropiere sunt cat se poate de reale si sincere. La fel si zambetele pe care i le datorez. Si au fost atat de multe! 🙂 🙂 🙂 Ii datorez si inversunarea cu care lupt pentru tot ceea ce imi doresc, pe alte planuri. Inainte stiu ca as fi renuntat atat de usor. A stiut sa ma motiveze ca nimeni altcineva si a stiut sa ma atinga ca nimeni altcineva.

    Stiu ca pentru multi mai conteaza si alte lucruri in afara de interactiunea fizica, insa eu aproape ca nici nu-l observasem inainte sa ma atinga. Nimeni n-a mai reusit sa-mi provoace astfel de senzatii – he just drove me nuts.

    Si multumesc frumos, dar nu e vorba ca increderea sau echilibrul au contribuit la atitudinea mea. Mai degraba au fost consecinte decat cauze. Am si eu temerile mele, “demonii” mei. Mi-e groaza de ideea de a locui cu cineva chiar si pentru cateva zile, de a sti ca e in permanenta cineva aproape, de a ma simti supravegheata, ingradita, constransa la mediocritate (asta are putin mai… aaa… foarte multa legatura cu lucrat probleme suplimentare la mate si fizica in liceu pe ascuns pentru ca ai mei erau nemultumiti ca lucrez prea mult iar eu eram furioasa ca cele mai importante realizari din viata mea pentru mine erau ca o crima pentru ei… looong story) asa ca a fost linistitor pentru mine sa stiu ca are pe altcineva oficial (I took it like a guarantee he’ll stay out of my hair most of the time 😉 ).

    Am nevoie de momentele mele in care vreau sa fiu singura (when it’s time to crash) si prefer sa stiu ca in momentele alea se simte bine alaturi de alta femeie in loc sa se intrebe ‘ce o fi avand nebuna asta’ (adica eu 😛 ). Fidelitatea in astfel de momente ar conduce la aparitia resentimentelor.

    Poate ca sunt multe femei care spun ‘lasa-ma in pace!’ dar vor sa fie luate in brate, intrebate care e problema, compatimite, etc, dar eu chiar vreau sa fiu lasata singura, sa nu-mi calce nimeni teritoriul in astfel de momente.

    I deserve a promotion to dizzy head spammer of the day 😛 – amuzant cum vorbesc (scriu cand vine vorba de mediul asta) atat de mult cand sunt rupta de oboseala. Si asta i-o datorez. Eu, asa cum eram inainte, as fi renuntat de mult si n-as fi avut vreun motiv sa fiu obosita acum.

    Precedentul paragraf s-a vrut a fi o scuza pentru incoerenta si lungime (si eventuale greseli de orice fel). Din pacate, nu prea mi-a iesit.

  29. brontozaurel, you’re one of a kind! Scuzele nu-şi au locul, şi e mai bine să fii obosit decât ruginit 😉

    iar în legătură cu teama de implicare şi apropiere şi ataşament şi angajament şi toate cuvintele astea mari… mă regăsesc (până la faza cu problemele la mathe :p) dar încerc să le găsesc leac, fiindcă încep să le percep ca pe un blocaj în relaţii care ar putea creşte. Cărora le omor potenţialul prin răceala mea.
    Îmi place să fiu în jurul oamenilor, dar la ceas de seară să meargă fiecare la el acasă. Şi eu la mine. Doar eu, la mine 😀 Sună ciudat, ştiu, şi mi-e teamă până şi de momentul sau persoana care va găsi ac de cojocul meu. Şi pe care o voi dori eu lângă mine. Şi care nu va fi din cele mai obiective motive. Kilometri. Oare am capitulat prea repede? Rămâne între noi 😉

  30. Daca vii la Timisoara, din nou, promit ca iti fac cunostinta cu ceeeeeei mai tampiti … Suntem 3…
    Esti blonda…?
    Existam, deci suntem…inselati
    RIM
    PS: Daca vrei neaparat sa sti cine ne-a ordonat sa te “citim”…iti voi spune.

  31. …eiii..nu era vorba de mine…am inteles mesajul 🙂 ”ticalos onest” – am sa tin minte pe viitor , poate cine stie , voi intalni unul de genul asta 😉

  32. domino

    in principiu, inselatul e un lucru rau; prin urmare majoritatea se va feri, macar declarativ, de aceasta actiune. aici oamenii sunt de 2 feluri:
    * unii care nu vor sa insele pentru din respect pentru partener (dupa calculele mele astia sunt ca 87,52%)
    * restul care nu vor sa insele pentru respectul de sine (astia sunt aia prosti cu principii multe)
    in timp, din cei 87,52%, vreo 70% inseala si remarca ca nici nu e rau (maia les daca partenerul nu afla). restul de 30% rezista si sufera in tacere.
    in categoria cealalta lucruile stau invers: o mare parte ramane fidela principiilor si respectului de sine (chiar daca de multe ori acesta este mascat de respectul pt partener), iar o mica parte calca stramb si se aleg cu remuscari (de obicei, cei din categoria asta au probleme si cu mintitul, deci partenerii cam afla).

    cum e bine? nu stiu…eu inca sunt in aia multi din aia putini (adica n-am inselat si intr-un mod sincer tre sa recunosc ca mai mult de dragul meu). poti spune ca exista riscul unei mici fustrari, mai ales vara cand vestimentatia unora este sumara spre inexistenta…pe de alta parte nici urma de remuscare 😀

  33. Ehe, eu n-as generaliza. E adevarat ca pana gasesti acea jumatate probezi mai multe jumatati, dar nu generalizam. oamenii sunt diferiti.

  34. Raoul, da, sunt blondă 😀 iar cei care sunt înşelaţi sunt aşa pentru că o permit. Şi da, clar m-ai făcut curioasă! Vreau să ştiu cine, că de asta ziceam de datorii.. să dau şi eu o bere sau măcar o mulţumire :p

    angel, mai bine să întâlneşti doar partea cu “onest” 😉

    domino, treaba cu respectul de sine e mare brânză , să ştii:
    1. o dată ce ai înşelat, nu mai poţi arunca piatra. Şi ştim cu toţii cât ne place să îi arătăm cu degetul pe păcătoşi.
    2. respectul ăla de sine poate fi singurul ce îţi rămâne, când ai pierdut tot. Nici o consolare nu te încălzeşte, dar tot mai bine decât nimic.
    3. citeam despre un experiment făcut cu nişte adulţi la ceva test din ăsta scris cu o miză micuţă prima dată şi cu una muuult mai mare, a doua. Ca să vadă cât copiază lumea. Prima dată, cei care au copiat, au copiat puţin. A doua oară, unde premiul era mult mai mare, se aşteptau să copieze tot, dacă tot riscau să fie prinşi. Şi , ghici ce! Nu, cei care au înşelat, au făcut-o tot foarte puţin.
    Explicaţia a fost pusă fix pe respectul ăla de sine, de faptul că tre’ să dai ochii în fiecare dimineaţă cu tine în oglindă.
    FOarte interesant mi s-a părut.

    sorin, sunt diferiţi, dar se încadrează în tipologii. Istoria se repetă!

  35. Buna dimineata, nu mi-am baut cafeaua si asta o sa se vada…
    Mda, se pare ca, esti blonda. Ai vrut si mi-ai aratat. Acum nu te-a prins…
    “Pentru ca o permit…; Ac de cojocul meu…;Eu tolerez poate mai mult ca altele…; km…”
    Hmmmm, intrebare:
    Trebuie sa, se faca placut sau sa il placi…?!?!?!
    RIM
    PS:Nu te grabi, toate la timpul lor. E buna si o bere la criza asta…

  36. Raoul, sunt proasta sa cred ca exista si iubiri oneste? imi asum. N-am zis ca e regula, dar atata timp cat s-au inregistrat, functioneaza ca model. Si atata timp cat nu stii, iubirea e onesta. Si lumea fericita. (Nu zic ca e mai bine sa nu stii, Doamne fereste, doar ca niciodata nu poti baga mana in foc)

    raspunsul la intrebare e irelevant, iar cu berea nu ma grabesc, tu ai intrebat daca vreau sa stiu 😛

  37. Hah, tu erai curioasa….
    In fine.
    Touche miss pusy cat…!
    RIM
    PS: Sa sti sa nu sti, sa afli sau sa banuiesti, sa-i spui ca ei doi vor fi impreuna, sa fi mintit , sa ierti si sa traiesti mai departe cu aceeasi persoana… Am fost acolo, am vazut, le-am spus, am simtit, am iertat, traiesc,…am plecat…am
    Mingea e in terenul tau, pisi(cu 15i).
    PSS: …nu te grabesti?!?!?!? Damn, vremea trece , pietrele se sfarma, praful e luat de vant,…

  38. Raoul, u talkin to me?

  39. NU! Cu eiii mei interiori.
    RIM

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 191 queries in 0.449 s