După soare vine norul?

Ştiaţi că uşoara depresie a proaspetei mame e încadrată la “fiziologic”? Cred şi eu, că doar te trezeşti cu pruncul, de abia ştii de unde să-l apuci să nu-i rupi ceva şi, pe deasupra, mai ţi-e şi un drag de te topeşti, încât îţi dai seama că nu mai ai ce face cu el, ai intrat în horă, tre’ să joci. De fapt, să-l creşti.

E ciudat cum zilele însorite atrag după ele furtuni, cum viaţa atrage moartea şi omul, suferinţa.

Şi-mi amintesc de majoratul meu, un chef memorabil, cu vreo 80 de invitaţi, care m-a lăsat într-o baltă de bere cleioasă şi tristeţe plouată. Sau de admiterea la facultate, care m-a trimis în ceea ce a fost cea mai nereuşită vacanţă la mare, dintotdeauna. Şi de orice episod din ăsta de evadare – banchet, revelioane, nunţi- care m-au aruncat în melancolia după o bucurie consumată, ca dorul după alunele din castron.

Probabil că expresia “pregătit sufleteşte” e mai complexă decât la prima vedere. Când e la propria simţire. Că te tot gândeşti, cum o să fie, ce rochie să-ţi iei şi cum să asortezi dresul, de parcă mai contează pentru cine-ajunge pân’ acolo. Ba îţi mai ţeşi scenarii cu mintea îmbibată de hormoni ai fericirii programate sau te auzi râzând isteţ, chiar dacă ştii că nu prea-ţi iese.

Şi da, cred că e normal să ne simţim aşa. Fiindcă orice eveniment frumos, programat în viitor are darul de a te scoate din stări tâmpite şi de a-ţi ocupa creierii în situaţii. Când ai nervi în trafic. Sau te plictiseşti la cursuri. Sau ţi-e dor de el… Şi după ce s-au consumat, parcă s-a înregistrat o pierdere. Ca o lumânare stinsă. Ca o păpădie fără puf. Ca un cărbune de chibrit.

Revenirea la rutina arhi-cunoscută e bucurie doar când te-ai săturat de vacanţă. Sau de petrecere. Şi atunci, e cu dus şi-ntors toată “starea vremii”. Că mai bine o revenire grea, decât o petrecere ratată. Sau o vacantă urâtă. Dar tot nu mă consolează. Şi mai mi-e dor şi de mama, pe deasupra. Şi vine sesiunea, de parcă n-ar mai fi fost o dată anu’ ăsta. :p

Nu ştiu, sunt singura care păţeşte asta?

imagine

Articolul anterior

Parisul weekend-ului nostru

Articolul următor

Despre înşelat şi alţi doctori

21 Comentarii

  1. Cred ca la un moment dat tutror ni se intampla o chestie similara.Punem atata suflet si avea atatea asteptari de la un anumit moment incat, nu mai avem forta sa ne bucuram de el.
    Ma intreb ce sentiment o sa-l incerce p-ala care va castiga acum la 6/49 😛 . O sa stea oare in varful patului inconjurat de milioanele de euro spunand ..”asa am castigat…ce fac acum…nu sunt fericit…ba de fapt am o grija in plus” 😀 ??!

    0
  2. aia chiar ca e grija… iti dai seama ca brusc devii tinta tuturor rapitorilor, hotilor etc. Deci, oare sa iti doresti, sa nu-ti doresti… :p

    0
  3. Mai copii vedeti ca air puneti carul inaintea boilor! Deci treaba sta cam asa (teoretic, ca practicul e greu de tot). Stii ca tre’ sa vina nunta, vacanta sau jocul de loto. Asa ca te apuci si iti faci cele mai negre ganduri, ai cele mai mici asteptari si iti intinzi “plase de siguranta” si sa creezi “portite de scapare”, atatea cat crezi ca ai nevoie. Sigur nu vor fi destule, dar nici sa exagerez nu e bine, mai lasa-te si pe mana “intamparii”. Dupa care incerci sa gusti din ce urmeaza si la final tragi linie. Daca da cu plus sau ai iesit macar pe ZERO, eu zic ca ar trebui sa fii fericit. Nu de alta dar importante sunt experientele prin care ai trecut, nu castigurile, traduse prin POZE, CLIPE FERICITE sau BANI! Gresesc undeva?

    0
  4. stiu stiu, dar eu ziceam de mohoreala aia de dupa ce te-ai intors din concediu si ti-e ciuda ca s-a terminat…

    0
  5. Eee aia nu “trece” decat cu rabdare si niscaiva petreceri! 😀

    0
  6. De ceva vreme am o stare idioata din cauza unor “mici” dezamagiri si munca, serviciul ma ajuta sa nu ma gandesc prea mult. Sunt momente in care vacanta nu e cea mai buna solutie, momente in care te simti mai linistit la serviciu decat cu gandurile tale.

    Dar ciclul asta e normal pentru indivizi in general. Eu am de gand sa sparg aceasta traditie 😉

    M-am saturat de cicluri, de chestii repetitive. Ia sa mai dam si niste suturi in fund vietii, nu numai ea noua, right?

    Asa ca am sa ma bucur la fel de mult pentru vacante, majorate, plimbari, ore de munca, serviciu etc.

    0
  7. Andrei

    Daca simti mai intens un lucru la un moment dat, atunci vei simti mai acut si lipsa lui; alt motiv poate fi ca memoria e seletiva, plictiseala n-a avut timp sa apara, solutia sa alternezi motivatia de tipul “inspre” cu cea “departe de”

    0
  8. somnulescule, că bine le mai zici!

    Andrei, soluţie acceptată. Urmează aplicarea ei 🙂

    0
  9. daca le zic bine iti recomand ultimele articole..vreo 5-6 asa la numar…
    cu toate ca nu ma mandresc cu ele datoritata evenimentelor care au stat la baza..dar fie, ce pot sa fac :-<

    0
  10. mama lu` gheghe

    Te salut copila blonda, n-am mai fost de mult p`acilea, mi-ai lipsit in tot acest timp. Esti prea tanara pt. a te lasa coplesita de astfel de stari. Tineretea trebuie traita ca atare, lasati tristetile pe mai tarziu. Pana si sesiunile au frumusetea lor, va veni vremea cand o sa-ti fie dor de ele aproape cum azi ti-e dor de mama. Bafta!

    0
  11. Asa cum dupa soare vin norii si dupa nori rasare soarele. Este un perpetuum mobile al vietii noastre. care ne intareste, ne modeleaza, ne maturizeaza.

    0
  12. Dee

    da, blondo, toata lumea ştia că depresia proaspetei mame e fiziologică. are chiar un nume în literatura de specialitate. se cheama.. ca sî vezi… depresie post natală. tu abia acum ai aflat?

    0
  13. mama lu’ gheghe, bine ati revenit, doamna! 🙂 o sa-mi fie dor si de sesiuni, asa mi s-a mai spus, dar nu ma prea incalzeste acum.. :p

    pinguinulfurios, am inteles, sa traiti! Asteptam soarele. 😀

    Dee, ba chiar si “depresia postpartum”, care se manifesta prin simptome izolate, ca daca e depresie totala, cu toate simptomele adunate nu prea mai e fiziologica. Dar nu voiam sa fac pe desteapta. Pacat ca tu nu prea ai inteles… poate altadata 🙂

    0
  14. Ah, stiu-stiu, si mie mi se intampla tot timpul: dupa o seara extraordinara in oras cu fetele [astea nu-s asa de dese precum as vrea, dar si cand sunt, nu numai mahmureala contribuie la depresia post-party], dupa un congres de 3 zile [sau mai mult] unde am fost in organizare [si cand s-a terminat parca nu mai am ce face, e totul gol, deprimant, plictisitor], dupa cateva zile plecate undeva [unde n-am stat locului, am fost inconjurata de oameni, si apoi dintr-o ei data nu mai sunt langa mine], dupa vre-un festival de muzica sau concert [pe care il astept cu sufletul la gura, si cand e gata, dupa atata muzica frumoasa, atata sarit, atatea emotii, cand se opreste muzica vorba aia ” pentru ca inima ta moare, atunci cand sunetul dispare”, nu?], uneori chiar si dupa sesiune [ca in sesiune imi vad colegii, prietenele, iesim dupa examene, apoi cand se termina vine vacanta, si toata lumea pleaca acasa si eu raman singura, si astept sa se intoarca…]
    Chiar de deprimant…

    0
  15. Mie imi place mult de tot perioada de dinaintea unui eveniment care-mi face placere. Incerc sa prelungesc asta cat pot de mult. De exemplu ma bucur daca peste doua saptamani plec in concediu, apoi ma bucur de concediu si ma gandesc ca va fi super sa-mi vad din nou parintii, sa le povestesc cum a fost, apoi cand incep serviciul ma bucur de revederea cu colegii care-mi sunt foarte dragi si tot asa…
    Nu te mai concentra pe ce-a fost, gandestete tot timpul la ceva frumos care urmeaza sa se intample. 🙂

    0
  16. Anda, dar viata ta e atat de plina! Si tu te concentrezi tot pe ce a fost in loc de ..ce va sa vina

    nina, e foarte frumos cum duci povestea mai departe. Vezi, la povesti ma pricep mai bine decat la practicarea lor :p dar ai mare dreptate

    0
  17. Ah, nu spun ca nu ma bucur de ele si ca ma gandesc constant numai la ce a fost, fara sa privesc inainte, ca atunci cand se intampla “ceva” traiesc totul fara stres, numai ca atunci cand se termina, simt lipsa. Acum sunt dupa o chestie de genul asta, de fapt s-au intamplat mai multe [unele dupa altele] fara sa am vreme sa le procesez, si cand s-au terminat a ramas doar golul. Inca visez la tot ce a fost, dar stiu ca mai urmeaza inca atatea. Inteleg si deprimarea si sentimentul de expectativa. E normal, asa, ca depresia post-partum.

    0
  18. 🙂 si ca atunci cand ai multi musafiri si pleaca toti deodata. Parca ramane asa goala casa… si tu asa singur, chiar daca asa e de obicei

    0
  19. 🙂 da, exact ca atunci cand iti pleaca musafirii…

    0
  20. Mda, cele mai reusite petreceri, intalniri, iesiri, seri, excursii etc. sunt cele intreprinse ad-hoc….
    Adica mai bine m-am simtit o duminica dimineata (plecand la 4 dimineata, la o propunere) la mare decat 3 zile la aceeasi mare, dar venite dupa o planuire de 2 luni…
    Intotdeauna cand planuiesti ceva iti faci idealuri, iar apoi te trezesti ca nu au fost atinse…. si de aici tristetea…. pe cand atunci cand nu stii la ce sa te astepti orice nimic e exceptional:)

    0
  21. Ai cazut si tu in borcanul cu melancolie? Astenia de primavara-vara.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 173 queries in 0.352 s