Nu sunt perfectă

În clasa întâi, când toţi copiii iau premiul întâi, subsemnata l-a luat pe următorul. Adică pe doi.. Şi s-a consolat cu ideea că măcar ea avea diplomă unică, de vreme ce toată clasa primise diplomă de locul 1. Iar asta cu „nu sunt perfectă” e scuza care încă îi resuscitează orgoliul sugrumat de ratarea acelui premiu întâi şi a tuturor celor care au urmat. Extraşcolar, desigur. „Se întâmplă şi pe la case mai mari” s-a transformat de-a lungul vremii în prea-popularul „păţăşti” via „sunt şi eu om” – vorbă care mă călca pe toţi nervii chinuiţi de pubertate and still does.

Atunci, la cele şapte primăveri pe care le număram, ratarea a fost din cauza unui 8 la muzică. Şi a dat cu virgulă în final. Iar ai mei părinţi nici măcar nu empatizau, ci încercau să îmi explice că – cam îmi meritam soarta. La noi în familie se practică sinceritatea, nu urechea muzicală.

Dar o bătălie pierdută nu înseamnă victoria duşmanului, mai ales când războiul e abia la început. Astfel încât, dintr-a doua până într-a opta am pus scuzele la naftalină şi am terminat şefă de promoţie. Cu mici puncte de oprire pe la diverse olimpiade de soi, printre care una naţională la limba română. Rezultatul în sine a fost departe de spectaculos (o modestă menţiune, dacă tot v-am făcut curioşi :p) însă experienţa, minunată! Mi-au plăcut oamenii pe care i-am cunoscut, la nebunie. Cu poveştile lor cu tot.

Morala: Nu am fost perfectă atunci, dar m-am străduit. Deci, nu are rost să vă mai chinuiţi şi voi, şansele sunt mici şi timpul trece iute. Nu am fost perfectă în clasa întâi, dar la Capacitate am fost prima pe lista de judeţ. După aia m-am îndrăgostit. Şi cu asta, basta. 🙂

*postul ăsta e parte dintr-o chestie care urmează să se întâmple (nici eu nu ştiu prea multe, numa’ să nu ziceţi că nu v-am zis.) Tot ce ştiu e că are legătură cu nusuntperfect.ro.

Articolul anterior

Când scriem la un alt nivel

Articolul următor

Mai întâi au fost ei

29 Comentarii

  1. Andrei Bugeac

    Perfectiunea e periculoasa…la fel si cei care sustin ca perfectiunea exista…

  2. dupa aia cand? adica dupa capacitate te-ai indragostit?

    :-/ , me has questions…

  3. Eu in clasa intai am luat premiul doi, desi am avut media 10. Generala zic. Deh, nu-s perfecta!

  4. Ai mei tot cu sinceritatea in sange, insa in momente din astea stiau mereu cum sa sa impace: LASA CA LA ANU’ O SA REUSESTI MAI MULT! 😀
    P.S. Deci te iau scriitoare la nusuntperfect.ro?

  5. somnulescule,adică da. Iar restul e istorie.
    But you can ask questions :p

    nina, cum mama naibii e posibil aşa ceva?!

    artistule, ştii tu ceva? :p se plăteşte bine? :p

  6. mi-ai dat idee de articol 😀
    mulsumesc flumos :”> 😀

  7. asta mă face muză, că tot nu ai răspuns?

  8. @Copila Blonda – habar nu am. Insa la asta mi-a fugit gandul cand ai facut remarca! 😉

  9. eu iubesc perfectiunea imperfectiunii, asta e micul lucru esential din fiecare 😉

  10. artistule, eu glumeam. că nu despre scris e vorba. cred.. 🙂

    Jamilla, zice că admirăm un om pentru calităţile lui, dar defectele ne fac să-l iubim 😉

  11. Si eu am patit la fel.. si imi doream o bicicleta. Si tot timpul luam numai premiul 2! 🙂 Din cls 1 pana in ultimul an de liceu numai premiul 2 am luat.. asa k bicicleta nu am mai vazut-o! Bafta!

  12. muza la scris? nu stiu dar imi dai idei de articole..la alte capitole am “muza mea personala”…un inger cu cornite care-mi face iadul asta de viata un mic paradis inflacarat 😛

  13. Daca ai fi perfecta, probabil ca ai disparea subit de pe acest pamanat.

  14. si dupa ce te-ai indragostit ai luat numai mentiune 🙂

  15. ai fost putin cam toci…si cred ca nu te-a ajutat la nimic…

  16. Bau

    Ce ciudat… uite cum ne trezim acuma cu toţii că am avut premiul 2. Şi eu am avut. Întotdeauna a fost tocilara aia insuportabilă care ducea ghiocei şi floricele la profesoare. Eu nu le duceam nimic, de-asta am luat premiul 2.

  17. Dana, adevăru’ e că nici nu meritai bicicleta aia. Cu atâtea premii 2! Mi-ar fi şi ruşine.. :p

    somnulescu, ce, nu se poate?! percep taxă de acum înainte.

    Simon, bine că mi-ai zis, că acu’ nici nu mă mai risc să încerc…

    silviu, bad joke

    popescul, care eşti, măh acolo?!?! Colegu’ meu de bancă?!

    Bau, ţi-a dat măi premiul 2. Doar premiul întâi se ia. :p

  18. Andrei

    Imperfectiunea e usor acceptata, fiind vazuta ca o abatere mai mica sau mai mare de la ideal; eu cred ca esti destul de buna, la ce? la ce nu esti perfecta 🙂

  19. imi amintesti de mine cand eram tanara. dar vai, inca sunt tanara! :”>

    mai tii minte cand mi-ai dat sfaturi pentru capacitate? sa stii ca le-am urmat si-am avut o ascensiune la fel de spectaculoasa ca a ta in gimnaziu 😛

    dar, invatand derivatele, simt ca nu din matematica imi deriva viata. pe tine te-au ajutat la ceva?

  20. îmi cer scuze că stric petrecerea. în retrospectivă urăsc premiile, şcoala, tablourile cu anotimpuri de deasupra tablei, colegii idioţi, profesorii şi mai idioţi, datul în palmă, temele pentru acasă, “las’ că te vedem noi la anul”, olimpiadele, catalogul, absenţele care le încercuiam când ieşea profu la ţigară, legitimaţia de elev, the bullies, fast-food-ul patronat de dom’ director, dirigintele care a dat dumnezo şi s-a însurat, femeile de servici, uniformă şi tuns scurt, cu tot respectul – latina şi chimia organică, momentele în care mă verifica mama dacă băusem, sala de sport (pentru miros, aparatele mă bucurau la culme), colegii care nu m-au sunat niciodată, fetele care au văzut prin mine (nu dincolo de mine), manualele ce trebuiau cumpărate, prima oră de luni – şapte dimineaţa gizăz craist, evaziunea fiscală a profesorilor care fac consultaţii

    *nu neapărat în ordinea asta
    ** mai poate fi completată şi o listă cu lucruri pierdute pentru totdeauna, din aceeaşi perioadă

  21. Andrei, interesantă abordare.. :p

    copilAndra
    , derivatele matematice nu le-am înţeles niciodată. Însă mi-aş dori să le înţeleg pe cele ale vieţii.
    Mă bucur că am fost de folos atunci. Întotdeauna să iei doar sfaturile oamenilor nu şi faptele lor. 😉

    gheghe, mama ta citeşte blogul cu comentarii , inclusiv. Deci, păzea! 😉

  22. ştiu.
    noi am mai trecut prin discuţia asta

  23. E posibil. Au fost mai multi cu media 10 si ne-a impartit invatatoarea: au luat 3 premiul 1, alti 3 premiul 2, si ultimii 2 premiul 3. Deci se putea si mai rau 😀
    Si da, nici invatatoarea nu era perfecta.

  24. Ada

    Mi-a placut tare mult tema asta!
    Si eu am dezvoltat-o… si daca stau bine sa ma gandesc, n-am scris nimic de genul asta… nu prea m-am simtit asuprita la scoala… cand eram mai mica eram mai “perfecta” decat acum… acum am inceput sa “ma stric” 😛
    Dar imi place mai mult asa! 😀

  25. Nu exista perfectiune ….

  26. Stai sa ma lamuresc. Ai fost singura din clasa care a luat premiul doi si tu incerci sa ne explici ca si blondele gandesc?

  27. Perfectiunea e imposibil de atins, insa e mai bine sa incerci sa ajungi la ea, decat sa stai degeaba.

    Pentru ca nu poti face totul, nu inseamna sa nu faci nimic..

  28. Alexia

    Eu era sa iau premiul 2 in cls 4, ca am avut media 9 la educatie fizica :((

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 181 queries in 0.198 s